
Toată adolescența mea am avut un singur scop: să învăț cât mai bine! Și dacă și tu ai avut același scop, poate e bine ca drumurile noastre să se despartă chiar acum. Bineînțeles că singurul scop al adolescenței mele a fost să fac sex. Și, ca să fiu sincer, lucrurile nu s-au schimbat esențial în ultimii 20 de ani în ceea ce mă privește. Îmi place la fel de tare această activitate și sunt convins că acest lucru se întâmplă din mai multe motive:
– mă face să mă simt foarte bine fizic
– mă face să mă simt foarte bine psihic
– îmi place că nu e o chestie pe care o găsesc pur și simplu la orice colț de stradă, ci trebuie să muncesc pentru ea
– îmi place pentru că a rămas o chestie oarecum misterioasă și, în capul meu cel puțin, înafara normelor.
Și, recunosc, că atunci când aveam undeva în jur de 25 – 30 de ani, mi se părea că m-am născut o generație prea devreme, că abia atunci, în jurul anului 2000 devenise cu adevărat ușor să faci sex. Mai mult și mai des.
Acum însă mă uit și citesc cu îngrijorare despre ce se întâmplă în lume: oamenii fac mult mai puțin sex. Și îngrijorarea mea nu vine din faptul că adulții sau “oamenii mari” fac mai puțin sex ci că tinerii, cei care ar trebui să fie disperați să facă asta, par predispuși, mai degrabă, să nu. Conform unui studiu britanic din 2014, realizat la nivel național, femeile fac sex de 4.8 ori/lună, iar bărbații de 4.9 ori/lună. Asta, în sine, ar putea părea o chestie relativ ok, dacă nu ar fi o scădere dramatică față de acum 10 ani, când femeile o făceau de 6.3 ori/lună și bărbații de 6.2 ori.
Un alt studiu, american de această dată, arată că generația “millennial” (cei născuți în anii ’80 și ’90) au mult mai puțini parteneri sexuali decât generațiile precedente, iar șansele ca generația următoare după ei să fie inactivă sexual la vârsta la care ar trebui să fie activă sunt de 2 ori mai mari în comparație cu generațiile mai vechi.
Și recunosc că având acest cap al meu, îmi vine greu, dacă nu imposibil, să înțeleg cum se poate întâmpla una ca asta? Adică, sigur, la nivel teoretic înțeleg că internetul și device-urile îți oferă atât de mult entertainment mult mai ușor de obținut decât sexul, dar tot nu pot pricepe cum ai putea alege, în mod constant, să faci asta și nu sex.
Din punctul meu de vedere, asta sună a capitulare. Căci, sigur, nu e ușor să ai parte de sex (neplătit). Trebuie să te speli, să te aranjezi, să fii cea mai bună versiune a ta, să faci glume și să pari relaxat când tu n-ai mai fost vreodată atât de stresat. Și să știi, că făcând toate astea, sunt toate șansele să rămâi cu mâna goală. Sau ceva de genul…
Generația actuală nu mai pare dispusă să muncească pentru asta. Iar aplicațiile gen Tinder nu ajută nici ele (ia uitați ce nebunie a fost săptămâna trecută în State când a căzut Tinder-ul înainte de Labour Weekend). Cu toate că te-ai gândi că astfel de aplicații ar trebui să ușureze munca, nu pare să se întâmple așa. Ba mai mult, așa cum arată studiul american, oamenii care arată “average” (adică nu sunt extraordinar de frumoși) nu au nicio șansă în această lume a aplicațiilor.
Și, ca lucrurile să fie și mai dramatice, mai nou îți poți închiria online niște prieteni. Site-ul îți dă posibilitatea să găsești în jurul tău niște oameni la fel de singuri/social anxioși cu care să, nu știu, stai de vorbă, probabil. Sau, în cazul japonezilor, poți să plătești pe cineva care să te țină în brațe sau să te mângâie.
Ok, putem discuta că japonezii au o cultură aparte și că lucrurile care se întâmplă la ei nu trebuie neapărat să se întâmple peste tot în lume. Dar realitatea, realitatea noastră, este că în ziua de azi tinerii preferă iluzia unei relații virtuale perfecte (care nu trebuie să fie neapărat cu o altă persoană; poate fi cu un robot, cu un joc șamd) cu posibila dezamăgire a unei relații reale. Care, totuși, îți mărește șansele ca la un moment dat să faci sex adevărat. Care e o chestie unică și atât de mișto!
În trecut, sexul nu părea să aibă rival. Singurul rival al sexului era mai mult sex. Nu te mai simțeai foarte bine cu tine însuți, știind că faci sex, doar dacă aflai că altcineva face mai mult sex cu cineva mai mișto decât partenerul/a tău. Cu toate acestea, nu te mai simțeai perfect, dar bine tot te simțeai, căci aveai parte de sex.
Astăzi pare că sexul este în competiție cu toate celelalte forme de divertisment. Și că pierde teren pe zi ce trece, sau de la o generație la alta. Si sunt convins că modul secretos în care tratează majoritatea oamenilor această problemă cu copiii lor (ca și cum a face sex este o chestie imorală, dacă nu chiar ilegală) a contribuit din plin la apariția acestei probleme. Dacă mami și tati “spun” (în cuvinte sau nu) că e mult mai ok să mă joc pe tabletă sau să mă uit la televizor decât să povestim despre alte prostii, atunci așa trebuie să fie, căci ei știu mai bine, nu?
Problema asta nu este una recentă, părinții au avut rețineri în a discuta cu copiii lor despre sex de când e lumea și Pământul. Doar că atunci, nu aveai alte forme de divertisment. Atunci, uneori, făceai sex ca o formă de rebeliune. Acum poți să te revolți jucându-te pe ascuns GTA sau Counter Strike fără să știe sau să-ți dea voie ai tăi.
Iar mie mi se pare trist. Căci mie îmi place la nebunie să fac sex. Așa cum cred că îi place oricărui alt om care a trecut prin această experiență, cu toate lucrurile mișto sau nasoale care vin în diferite momente. Și mi-ar părea tare rău ca să am un copil care se va bucura de sex exact ca Sandra Bullock în acest clip, de care aș fi râs cu poftă acum 10 ani, dar la care râd cu îngrijorare acum:
Nu te-ai aștepta ca un film cu Stallone să poată ridica o problemă atât de adâncă și de actuală. Nici ei, sunt convins, nu se așteptau la vremea când au făcut filmul. Dar dacă generațiile viitoare vor ajunge exact așa? Să nu mai facă schimb de fluide, ci doar să se bucure la nivel cerebral. Și apoi să găsească un sistem prin care să producă copii. Din niște ouă, de exemplu. Nu râdeți, căci ia uitați ce poți cumpăra din Japonia: un ou care abia așteaptă să-ți bagi p^%-n el.
sursa foto: indianexpress.com
Leave a Reply