Am participat săptămâna trecută, la invitația lui Tedi, la primul eveniment online desfășurat de în cadrul proiectului Școala Siguranței Tedi. Elevii unei clase întâi din Comișani, Dâmbovița, au stat de vorbă cu domnul Agent Șef Principal de Poliție Victor Bucuroiu, care le-a povestit despre situații și obiecte periculoase ce pot fi întâlnite acasă, de la cum nu deschidem ușa unor străini, până la cum nu folosim obiecte ascuțite sau nu ne jucăm cu focul dacă suntem singuri acasă (și suntem copii, normal ☺ ).
Pentru mine a fost încă o ocazie de a realiza cât de tari sunt profesorii care țin ore online. Căci să ții în frâu 20 – 30 de copii care vor cam toți să răspundă în același timp și să reușești să faci în așa fel încât ora să nu o ia razna și, mai important, tu să nu o iei razna, mi se pare un lucru aproape de domeniul fantasticului.
Am mai înțeles, din nou, câtă nevoie au acești copii (și nu numai ei) să reînceapă școala offline. Sper ca ceea ce se întâmplă cu pandemia să permită în curând reluarea orelor în școală, pentru că mi se pare că școala online este doar un pansament peste o rană din ce în ce mai adâncă și că în curând nu prea va mai fi de folos. E o părere personală pe care mi-o susțin, uitându-mă de-a lungul ultimului an la băiatul meu, dar văzându-i și pe acești copii.
Mi s-a părut însă foarte importantă lecția deschisă despre aceste posibile situații periculoase de acasă și ce să faci când ele se întâmplă. Dacă vreți să aflați mai multe, puteți oricând intra pe www.școalatedi.ro
Mi s-a părut importantă nu pentru că am pretenția ca acei copii de 7 ani să fi reținut mare lucru din ce le-a povestit domnul agent. Și nu sunt atât de naiv încât să cred că de a doua zi, toți au pus în aplicare ce au învățat. Nici pe departe. Dar mi se pare genul de informații care trebuie transmis constant către copii, “cu lingurița” și uneori ca o moară stricată pentru că poate nu vor auzi azi, poate nici mâine, dar dacă aud frecvent, șansele ca ei să știe ce să facă într-o situație periculoasă cresc exponențial, zic eu.
Sigur că majoritatea situațiilor sunt în genul “nu mi se poate întâmpla mie”. Și, cel mai probabil, majorității copiilor nu li se va întâmpla. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să îi învățăm ce au de făcut, așa că acest proiect – Școala Siguranței Tedi – ajuns deja la a VI-a ediție, mi se pare nu doar unul util, ci de-a dreptul necesar. Și așa cum le-am spus și copiilor, sper să aibă ocazia, anul acesta sau viitor, să mai afle astfel de informații și într-un eveniment față în față.
Spre finalul întălnirii, domnul agent m-a întrebat dacă aș vrea să spun și eu ceva. Inițial mă gândisem să asist doar ca spectator, dar pe măsură ce am urmărit lecția, am simțit nevoia să le adresez copiilor câteva cuvinte. Și apoi și părinților care își închipuiau că noi nu știam că ei sunt acolo, în spatele camerei, ascultând și încercând să-i facă pe copiii lor să răspundă mai des la întrebări. ☺
Copiilor le-am spus că e foarte important să încerce să rețină ce au învățat azi și să se folosească de aceste informații. Dar că, mai important, cred eu, este să nu uite niciodată că orice ar face în viața asta, absolut orice, bun sau rău, sunt cel puțin doi oameni care îi vor iubi mereu și la care se pot duce pentru ajutor: Mami și Tati. Și că orice problemă ar avea, ar trebui să meargă de fiecare dată și să le povestească părinților. Care poate uneori se vor supăra sau vor mai țipa. Dar asta nu va însemna că îi iubesc mai puțin sau că nu vor încerca din toate puterile lor să îi ajute. Pentru că asta înseamnă să fii părinte: să fii lângă copilul tău, orice ar fi.
La cum se scobeau vreo doi dintre copii în nas și la ce neatenți mai erau alții, nu cred să fi auzit prea mulți. Dar, așa cum spuneam mai devreme: și acestea sunt lucruri pe care copiii ar trebui să le audă cât mai des, până ajung să le internalizeze.
Iar părinților le-am spus așa: Sigur că e important ca ai noștri copii să învețe aceste măsuri de siguranță și să le aplice. Și cred că e la fel de important ca atunci când noi suntem prin preajmă, să îi lăsăm să exploreze și să încerce lucruri. Și să greșească, pentru că doar așa vor învăța ca data viitoare să facă lucrurile mai bine sau altfel. Rolul nostru este să îi ținem în siguranță, pe de o parte, dar pe de altă parte, este să îi învățăm să aibă grijă de ei înșiși. Și că ar trebui să facem asta mai des.
Sper ca sfaturile mele să fi fost auzite de câțiva dintre ei. Pentru că pe cât de importantă mi se pare siguranța fizică a copiilor noștri, cel puțin la fel de importantă este și siguranța emoțională. Iar acolo, noi, părinții, suntem principalii responsabili și cei care avem de muncit cel mai mult, zi de zi, nu doar în timpul unei ore pe zoom.
Sursa foto: https://www.parentmap.com/
Follow
Send
Leave a Reply