Vacanta de lucru

A fost minunat in vacanta petrecuta cu Iulia si cu Mark la Sibiu. Ne-am plimbat mult pe jos prin centrul Sibiului, admirand cum se imbina noul cu vechiul, am vizitat Palatul Bruckenthal si inca vreo 2 – 3 muzee, am luat cateva cine lungi in care am stat si am admirat apusul, si am stabilit toti 3 ca singura circumstanta atenuanta pe care ai putea sa o ai ca sa crezi tot ce am scris pana acum este sa nu mai fi intrat niciodata pe acest blog.

Vacanta a fost cu adevarat minunata. Si s-a impartit intre 2 activitati principale: vizitarea Gradinii Zoo (aflata vis-à-vis de hotelul nostru) si munca pe un santier. Cum, a cui munca? A lui Mark, bineinteles. Dar si a mea. Si chiar a Iuliei.

La Zoo am fost de vreo 4 ori. Si nu neaparat pentru animale, desi le-am vizitat si pe ele de fiecare data si, pentru cei interesati, Zoo din Sibiu arata foarte foarte bine. Noi ne-am dus acolo pentru ca parcul se termina cu o padure unde Mark putea sa picamareasca, sa tarnacopeasca si sa excaveze in liniste cu uneltele lui de jucarie.

Iar santierul..ei bine, santierul era un…santier. O strada pe care se excava pentru ca trebuiau inlocuite conductele. Si, din fericire pentru noi, oamenii aceia au fost mai mult decat incantati sa il primeasca pe Mark in echipa lor. Pentru ca in cele 4 zile cat am fost acolo pe santier, de dimineata pana la pranz, Mark a lucrat si el cu unelte adevarate: cu tarnacop, cu harlet, cu baros, cu lopata. Iar in ultima zi, oamenii l-au suit in excavator si l-au lasat sa conduca el 2 metri si, de asemenea, sa sparga asfaltul cu un picamer. Adica un muncitor tinea picamerul ala adevarat si Mark apasa butonul.

Cred ca a fost cea mai frumoasa vacanta pentru Mark dintre toate de pana acum. De unde stiu asta? Pentru ca de 1 saptamana povesteste tuturor, oameni sau mutzunachi, ce a facut el la Sibiu.

De ce spun ca am avut si noi o vacanta minunata? Pentru ca atunci cand mergem in vacanta in 3, incercam sa respectam notiunea de vacanta (timp liber in care fiecare face mai degraba ce isi doreste) pentru fiecare membru al familiei. De aceea, asa cum eu am reusit sa-mi fac alergarile de dimineata si sa stau pe la cafenele sa ma uit la oameni, iar Iulia a apucat sa viziteze cateva magazine si piete bio si sa isi citeasca o parte din cartile luate cu ea, ni s-a parut la fel de ok ca Mark sa stabileasca el insusi ce vrea sa faca si chiar sa si facem acel lucru.

Unul din obiectivele noastre este sa incercam sa crestem un copil care are, inca de cand s-a nascut, cat mai multe nevoi indeplinite. De fapt, cred ca mai corect spus este ca incercam sa crestem un copil care are cat mai putine nevoi incalcate.
Da, exista sansa ca peste cativa ani Mark sa descopere ca alti copii de varsta lui stiu mai multe lucruri, au vazut mai multe lucruri etc. Sunt convins ca nu va avea nicio problema cu chestia asta si ca, daca va dori, va gasi el o modalitate sa ajunga la nivelul lor. Plus ca, eu n-am cunoscut pana acum un copil care sa mearga in vacanta cu parintii si care, la intoarcere, sa povesteasca despre bisericile si muzeele pe care le-a vizitat. Nu zic ca nu sunt si astea importante. Doar ca nu cred ca asta isi doresc copiii de la o vacanta.

Si spun asta dupa ce m-am uitat la toti copiii care au trecut pe langa acel santier in cele 4 zile. Nu a fost niciunul, dar niciunul, baiat sau fata, care sa nu isi doreasca sa faca acelasi lucru. Unii chiar se opreau sa se uite la el si la muncitori. Unul singur, cu mama franceza si tata spaniol, a si coborat alaturi de Mark sa munceasca putin.
Asa cum i-am spus si unuia dintre baietii de pe santier care se mira de aplombul cu care muncea Mark, cred ca orice copil de varsta lui ar fi facut la fel, daca i s-ar fi permis. Si acum pe bune, incercati sa va amintiti cum era cand eram copii. Daca ne-ar fi spus cineva ca putem munci pe un santier, nu am fi facut-o?

Cat despre mine…Mi-a placut sa stau in fiecare zi pe santier? Nu. Mi-a placut o zi, hai si a doua zi. A treia si a patra am fost pentru el. Pentru ca si el, de multe ori cand il rugam sa mearga in locuri in care vrem noi, accepta, fie ca isi doreste sau nu. Ceea ce e “fair game” pentru mine.

Asa ca, indiferent ca veti pleca sau veti ramane acasa in aceasta mini-vacanta, ma gandesc ca poate reusiti sa faceti ceva inedit. Si anume, sa va intrebati copiii ce si-ar dori sa faca si, indiferent, dar indiferent, ce raspund ei, sa faceti acel lucru.

(Daca deja faceti chestia asta…Respect!)

Da, s-ar putea sa va plictisiti, sa va enervati dupa o vreme, sa obositi mai repede si mai tare ca de obicei. Dar s-ar putea sa va si placa. Iar ei cu siguranta vor fi mega fericiti.

Si daca faceti chestia asta, m-as bucura sa imi povestiti luni sau cand vreti voi cum a fost. Si daca n-a fost bine, promit sa ma revansez ☺. Desi sunt convins ca nu voi fi nevoit.

PS Fun fact: Ciobanestilor mioritici de Rasinari (sat la 6km de Sibiu) nu le plac alergatorii. Plus ca sunt mari si au viteza.

2 Comments

  1. Salut Alexei
    Imi permit sa-ti scriu acest post fiindca am vazut ca nu te superi cand altii au alte pareri poate complet diferite de ale tale. Ideea mea se bazeaza strict pe ce ai relatat tu. Daca realitatea a fost diferita atunci postul meu,cred, ca ramane valabil la nivel de principiu.
    Din punctul lui Mark de vedere sunt convins ca a fost minunat. La varsta lui ( eram poate ceva mai maricel din pacate) si eu am vrut sa sar cu umbrela de la etajul unu sa ” planez frumos”……… Si am facut-o in aplauzele copiilor de varsta mea de la bloc. Ma rog, rezultatul nu a fost cel scontat:) . Diferenta este ca eu nu le-am zis alor mei, care pentru a ma creste liber si cu nevoile implinite si-au dat acordul.
    Revenind la postarea ta, in cuvinte simple daca ar fi dupa mine , eu ti-as fi dat tie,ca parinte, o amenda super competenta; sefului de lucrare i-as fi desfacut contractul de munca pe loc cu abateri, iar firma ce efectua lucrarea as fi suspendat-o si amendat-o . Este INADMISIBIL ca orice persoana necalificata sa intre pe un santier fara echipament de protectie, iar un copil sa stea in preajma utilajelor sau chiar sa apese butoane .
    Am vazut ca in Ro ECHIPAMENT DE PROTECTIE= obiecte date de firma pentru a fi comercializate, dar mai apoi am vazut mult prea multe cazuri cu santuri surpate peste muncitori si oameni schiloditi sau chiar omorati. Apoi ideea generala ca ” saracii care nu au avut noroc in viata”
    Ma opresc aici cu speranta ca Mark nu isi doreste ( asa cum imi doream eu cand eram mic) pentru vacanta urmatoare sa traga cu mitraliera……..
    Cu respect;)
    Io

    • Salut Ioane, cum naiba sa ma supar pe tine doar pentru ca ai alta parere decat a mea :).
      In principiu sunt in totalitate de acord cu tine. Pentru ca e vorba de mine si de Mark, devin subiectiv 🙂 si sa-ti spun de ce mi s-a parut mie ok: in orice moment eu sau Iulia am fost langa Mark, nu a manevrat nimic fara o supraveghere atenta si apropiata. Iar oamenii aia au folosit custi de protectie pentru ei atunci cand au facut sapaturi adanci, iar Mark se afla la o distanta suficient de mare (zic eu) in acele momente.
      Plus ca, ca si tine cand erai mic, cred ca toata lumea are, atunci cand suntem copii, dorinta de a incerca multe lucuri..cu cat sunt mai periculoase, cu atat mai tentante…asa ca, eu unul prefer ca Mark sa incerce cat mai multe lucruri atunci cand sunt eu de fata…pentru a intelege cum functioneaza o unealta sau pentru a incerca o saritura de la inaltime, eu tinanadu-l de mana etc…
      Si exemplul tau (pe care nu, apropo, nu cred ca mi l-ai povestit vreodata sau l-am uitat eu 🙂 ) mi se pare foarte diferit de situatia actuala..spre deosebire de tine, Mark era in orice moment cu unul din parinti de fata…si crede-ma, el si-ar fi dorit sa faca mult mai multe lucruri decat cele pe care le-a facut :)…si, cel putin in teorie, mintea mea adulta de acum are mai mult discernamant decat mintea ta de copil de atunci care a luat decizia de a incerca ceva nou pentru a-si impresiona prietenii, probabil…
      Asa ca, da, eu sunt de parere ca un copil ar trebui sa incerce cat mai multe lucruri atunci cand unul din parinti sau un alt dult responsabil este de fata. Unde punem stop? Aici depinde de fiecare dintre noi…

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*