Tu cum te simți azi?

Într-o zi pe când avea Mark vreo 2 ani și un pic ne aflam într-un parc unde el se juca la o groapă cu nisip. Și la un moment dat s-a întâmplat ceva care l-a scos din sărite. În timp ce ne pregăteam să plecăm, un vecin mai în vârstă care-l știa pe Mark l-a întrebat:
– De ce ești așa de nervos?
Inițial Mark a trecut pe lângă el. Apoi s-a întors și cu vorbitul stâlcit al unui copil de 2 ani i-a răspuns:
– Nu sunt nervos, sunt frustrat!
– ……Ha….frustrat! a fost singura reacție de care a fost în stare vecinul, nevenindu-i să creadă că un copil de 2 ani știe ce-i aia frustrare.

Din prima zi, cred, de când am ajuns cu el acasă, i-am povestit lui Mark despre sentimente și i-am făcut cunoștință cu ele atunci când le-a trăit sau când ne-a văzut pe noi trăindu-le. Și niciodată nu i-am spus cum că vreun sentiment negativ ar fi în neregulă. Pentru că nu este. Degeaba îți spune cineva că nu trebuie să fii trist, rușinat, temător, nervos, frustrat sau mai știu eu cum. Căci dacă te simți într-un fel, te simți și gata. A, poți face ceva în privința asta, sigur, dar asta e o cu totul altă discuție. Important, mi se pare mie, este să fim conștienți de sentimentele noastre, de ceea ce le-a provocat și abia apoi să vedem cum “negociem” acel sentiment.

Și, din păcate, mă uit în jur și văd o lipsă destul de răspândită de preocupare în acest sens, mai ales când vine vorba de copii.
– Da’ de ce ești trist, că n-ai niciun motiv? Ești sănătos, noi te iubim…
– Gata cu nervii, ce-i prostia asta!?!

Și multe variațiuni pe temă.

Văzând acest comportament suficient de des, am fost foarte mândru să-i văd pe colegii mei de la Itsy Bitsy demarând proiectul concurs Grădinițe fără bullying, un proiect (sper eu) pilot momentan în sectorul 3, care ar trebui extins la nivel național. Detalii despre proiect găsiți pe site-ul nostru, dar eu vreau să scot în evidență un aspect care mie mi s-a părut extraordinar: faptul că prin construirea acestui emometru se dă posibilitatea acestor copii de vârste fragede să-și dea seama de sentimentul pe care-l trăiesc la un moment dat, fie plăcut sau nu și, foarte important de asemenea, să înțeleagă faptul că nu e nimic în neregulă în a te simți nervos, trist, rușinat sau mai știu eu cum. Că toți ne simțim așa la un moment dat și că important este ce facem ca să depășim un anumit moment.

Spun aceste lucruri și prin prisma experienței personale. În această perioadă înregistrez la Itsy Bitsy pentru Meditații pentru părinți mai multe emisiuni despre bullying. Și ceea ce aud de la specialiștii invitați mă îngrozește și mă înfricoșează. Bullying-ul este un fenomen extrem de prezent în rândul copiilor noștri. Mai mult, aproape orice copil este, în diferite situații, fie agresor, fie victimă. Și cel mai bun remediu pe care îl spun și îl propovăduiesc toți specialiștii este discuția cu copilul nostru. Discuția despre ce s-ar putea întâmpla, despre ceea ce s-a întâmplat și cum putem să-i ajutăm să nu mai treacă prin așa ceva sau, dacă au fost martori, ce să facă pentru a ajuta victima.

Așa că atunci când cineva se gândește să le povestească copiilor de grădiniță despre sentimentele lor și, prin intermediul educatorilor, să-i ajute să-și controleze emoțiile, mi se pare că noi, restul, măcar trebuie să povestim despre acest subiect. Copiilor noștri, altor părinți, bunicilor etc. Pentru că, mai devreme sau mai târziu, orice om este sau va fi implicat înt-un fenomen de bullying. Asta este o certitudine. Dar dacă înțelege acest lucru și are niște instrumente care să-l ajute, acest lucru poate face o diferență foarte mare (nu exagerez) în viața acelui om.

Așa că poate ar fi o idee bună să ne facem cu toții un emometru acasă. Și, în fiecare dimineață, să verificăm cum ne simțim. Noi și copiii noștri. Nici nu cred că realizăm, cu adevărat, cât de mult îi poate ajuta chestia asta.

 

sursa foto: itsybitsy.ro

1 Comment

  1. Ce bine ca stau in sectorul 3. Copilul meu va merge anul viitor la gradinita deci, poate se rezolva ceva pana atunci.
    Si mie mi se pare anormal sa ii spui copilului ca nu are de ce sa se simta cum se simte. Mi se pare ca bagatelizezi sentimentele lui, ca si cum nu sunt suficient de importante. Hotarasti practic, in locul lui, ce simte, pentru ca el nu e in stare?

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*