Sunt barbat, deci nu vorbesc mult

O sa-mi permit sa incep parafrazand bancul acela f bun cu rusul, pestisorul de aur si votca lui mult iubita:
Cica o femeie prinde pestisorul de aur care ii spune ca ii poate indeplini oricare 3 dorinte…
Sta femeia, se gandeste si zice: “as vrea o ora intreaga cu prietena mea ca sa stam de vorba si sa nu fim intrerupte deloc”. Zis si facut. Pestisorul aranjeaza ca in acea ora sa nu le deranjeze nimeni.
Vazand una ca asta, femeia isi da seama de potentialul nelimitat al norocului ei si zice ca “Mi-as dori acum UN AN DE ZILE in care sa pot povesti cu prietena mea fara sa fim intrerupte.”
Din nou zis si facut. Stau fetele un an si povestesc cate-n luna si stele, despre toate, toti, orice, oricine, cine cu cine, unde, cand si mai ales de ce. Intr-un final, se termina si anul.
Pestisorul intreaba: ” Ei, si a treia dorinta?”
Femeia, usor panicata ii spune “poti sa mai imi dai juma de ora cu prietena mea ca n-am apucat sa povestim tot?”

Sau: care este limita unei discutii intre 2 prietene?…Infinitul.

Am facut aceasta introducere pentru a va relata o intamplare. Cvasi-adevarata. In weekend am fost la Summer Well. Asta am mai zis. Nu am zis insa cu cine am fost: cu prietenii nostri Diana si Cristi. Si cum am fost: toti 4, plus copiii, in masina noastra.

Diana si Cristi ne sunt prieteni apropiati, ceea ce inseamna ca ne vedem des cu ei si vorbim si la telefon. Mai, oameni buni, fetele astea doua au vorbit non-stop tot weekend-ul. Non-stop. Ok, s-au mai oprit in 2 situatii:

1. In timpul concertelor propriu-zise (dar nu si intre melodii)
2. Pentru a vorbi cu alte prietene!!

Iar la finalul weekendului, cand s-au despartit, precum in banc una din ele a zis “hai ca mai vorbim si pe whatsapp!”….

De ce? am vrut eu sa intreb (de fapt am si facut-o, doar pentru a fi privit ca o ciudatenie a naturii). “Nu ati apucat sa povestiti TOT ce ar putea povesti orice fiinta umana despre orice cunoscut sau necunoscut in aceste 2 zile.

De pilda, Cristi si cu mine am avut un dialog foarte sanatos si consistent in acele 2 zile:

– “Ai vazut meciul aseara?” “Da/Nu/Poate”

– “Ce-ai mai facut saptamana asta cand n-am vorbit?” “Hm, mai nimic…tu?” “la fel”

– “Ai vazut ce masina si-a luat ala?” “Nu, misto?” “Da, foarte misto”

Si, in rest, ne-am bucurat fiecare de gandurile noastre. In tacere.

As vrea sa pot spune ca a fost un incident izolat. Sau ca este ceva specific doar acestor fete. Nu este. Pot afirma fara nicio grija ca as putea gresi (sau a fi contrazis de vreun alt barbat) ca “Barbatii sunt de pe Marte si Femeile vorbesc foarte mult”.

In cercetarile mele (pentru ca ma preocupa fenomenul) am descoperit (in doar cateva zile) 2 aspecte importante:

A. In prezenta altor femei, femeile nu suporta tacerea. Daca nu ma credeti, mergeti la orice terasa si cercetati cu atentie o masa doar cu barbati: o sa vedeti ca discutiile sunt adesea intrerupte de pauze, acest concept parca necunoscut reprezentantelor sexului frumos. Pauza lungi sau scurte, pauze stanjenitoare, pauze de admirat vreo domnisoara in trecere, pauze de pipi..tot felul de pauze. Important este ca noua, barbatilor, ne plac pauzele de vorbit.
Acum cercetati si o masa de prietene. Singura pauza pe care o iau este pentru a raspunde la telefon unei alte prietene pe care, in mod evident, o aduc la curent cu toate noutatile discutate pana atunci cu prietenele de la masa.

B. Femeile nu au in ADN posibilitatea de a raspunde monosilabic la o intrebare care asteapta un raspuns monosilabic. Ca de exemplu:

Intrebare: Ti-e foame?
Raspuns al unui barbat: Da/Nu!
Raspuns al unei femei: Mai, nu stiu ce sa zic…am mancat mai devreme, dar doar niste frunze, asa ca as gusta ceva, dar e tarziu…………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………..

Intrebare: Ai chef sa facem ceva?
Raspuns al unui barbat: Da/Nu!
Raspuns al unei femei: depinde la ce te gandesti…am avut o dimineata grea la birou si nici n-am dormit prea bine, iar ultima oara cand…………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………………..

Ca mai mereu cand scriu despre mine, ca barbat, am tendinta vadita de a exagera. Exista un moment in care femeia devine monosilabica. Bine, e acel singur moment in care tu, ca barbat, ai fi dispus sa o asculti si sa incerci sa o ajuti sa depaseasca momentul, ba chiar sa indrepti lucrurile, daca e cazul.

Stiti, nu, la ce ma refer? Tare mi-e ca va fi si raspunsul pe care il voi primi eu diseara cand ma duc acasa si intreb “Buna, esti ok?

Ai patit ceva?

NU!

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*