Soția nu vine noaptea acasă. A doua zi dimineață soțul le sună pe cele mai bune 10 prietene ale ei: 8 spun că nu știu nimic de ea, 2 îi spun să stea liniștit că lucrurile se vor rezolva.
Soțul nu vine noaptea acasă. A doua zi dimineață soția îi sună pe cei mai buni 10 prieteni: 7 spun că a dormit la ei, 3 se jură că e încă acolo.
Unii ar spune că ăsta e un banc foarte bun. Îmi permit să adaug că este pura realitate. Noi, bărbații, preferăm în anumite momente să mințim…e mult mai simplu…pentru toată lumea. De exemplu:
Ea: Unde ai fost?
El (spunând adevărul): Am stat să beau o cafea, aveam nevoie să mă gândesc la niște chestii importante legate de birou.
Ea: Cum o cheamă?
El: Pe cine?
Ea: Pe curvă!
El: Care curvă?
Ea: Cu care ai fost! De ce mă minți?
El: Nu cred că m-ai auzit. Am niște chestii de rezolvat la birou și am avut nevoie de puțin timp să-mi așez gândurile.
Ea: Deci nu mă mai iubești!
El: Ai dreptate, te-am mințit. Am fost la o bere cu Cornel. Fericită acum?
Ea: Mda. Și dacă îl sun pe Cornel?
El: O să-ți zică ce-am făcut, respectiv că am fost la bere.
Ea: Deci mă iubești?
El: Bineînțeles!
Și nici măcar nu avem nevoie să fim prieteni, noi bărbații, ca să mințim unii pentru alții. Căci așa cum atunci când se întâlnesc pentru prima dată două femei și se salută, gen:
Femeia 1: Bună, îmi pare bine!
Femeia 2: Și mie îmi pare bine!
ele de fapt, spunându-și (după ce s-au măsurat una pe cealaltă din cap până-n picioare):
Femeia 1: Bună, ești cam grasă!
Femeia 2: Și tu te-ai îmbrăcat ca o țoapă!
atunci când se cunosc doi bărbați și se salută:
Bărbat 1: Salut, sunt Mihai, îmi pare bine!
Bărbat 2: Salut, Paul, asemenea!
ei de fapt își spun:
Bărbat 1: Salut, sunt Mihai și te poți baza pe mine oricând să mint pentru tine. Singura noastră șansă în fața nebunelor e să stăm uniți și să nu cedăm interogatoriilor.
Bărbat 2: Salut, Paul, asemenea voi face și eu. A, da, și eu sunt dinamovist!
Bărbat 1: Eu, stelist. Da’ ce-are una cu alta?
Bărbaților le place viața simplă și previzibilă: somn, mâncare, muncă, mâncare, sport, televizor, mâncare, sex, mâncare, somn. Ne plac dramele cam la fel de mult cum le plac femeilor filmele geniale cu Stallone și Arnold. Așa că preferăm să mințim ca să nu ne expunem celui mai mic risc de a isca un dialog fără sfârșit.(Scuze, un monolog fără sfârșit.) Mai ales când peste 15 minute începe vreun meci important din campionatul Belgiei. De exemplu:
Ea: M-a sunat Elena să-mi spună că Florin și-a luat o secretară nouă.
Tu (părând să fi cu mintea în altă parte): A, da, mi-a spus și el mie. E foarte mulțumit de ea.
Ea (înțepată): Normal! Mi-a zis Elena că e foarte frumoasă!
Tu (te întorci încet cu cea mai tâmpă mutră de care ești în stare): A, nu, el mi-a zis că își face super bine treaba. Plus că e lesbiană.
Ea: De unde știi?
Tu: Mi-a zis Florin că i-a zis fata de la primul interviu.
Ea (ușurată): Aaaaa!
Și în timp ce ea pleacă din cameră să-i dea estea cea bună Elenei, tu îi dai un sms lui Florin: Pe Dolce la noapte joacă Bulls. A, și vezi, că i-am zis că secretara e lesbi. Iar Florin, normal, răspunde scurt: Ok. Atât, nici nu e nevoie de altceva.
Dar…dar, adevărul este că dacă mergem mult, mult în urmă, voi, femeile, sunteți cele din cauza cărora am ajuns așa. Eu am aprofundat problema și am aflat următoarele:
Adam: te rog io frumos, știu că te mănâncă-n cur să încerci toate lucrurile, nu te atinge de măr. Ne dă Ăsta afară din Rai.
Eva: Sigur, iubitule! Știi că ce zici tu e lege pentru mine.
Eva (după o vreme): Iubi…frumu..am făcut o tâmpenie.
Adam: Mamă! Apoi, în timp ce părăsesc Raiul: Să fie ăla al dreacu’ care ți-o mai zice ție adevărul!
Acuma voi, doamnelor, să nu înțelegeți că noi mințim mereu. Eu, de exemplu, n-am fost nevoit să mint niciodată, nici pentru mine, nici pentru vreun alt prieten. Și din ce-i pe care îi cunosc sau nu îi cunosc eu, aș băga mâna-n foc până la cot că nimeni n-a mințit vreodată. Pe cuvânt!
Follow
Send
Buna precizarea de la sfarsit… 🙂
Mulțumesc, și mie mi s-a părut necesară 😉