Sunt bărbat, deci am un dușman vechi: sutienul

Din vremuri imemoriale, adică de când eram un adolescent, am avut o problemă cu sutienul. Nu în sensul că m-a enervat, în sensul că am avut cu adevărat o problemă cu el: nenorocirea aia de sistem de prindere babă – moș a fost unul dintre marile stresuri ale acelei perioade intens dominate de hormoni. N-aș vrea să mă înțelegeți greșit: nu m-am întâlnit prea des (și aici sunt blând cu mine) cu problema sistemului de prindere al sutienului, dar și când am făcut-o, a fost groaznic. Că, na, cine naiba vrea să înceapă prost? Mai ales când știe că destul de rep… (nu, Alex, chiar nu e ok, nimeni nu vrea să afle despre eșecurile tale…dacă ai nevoie de cineva care să te asculte, scoate banu’ și du-te la un terapeut).
Revenind, eu nu voiam decât să scap mai repede de acest obiect vestimentar pentru a mă bucura vizual și tactil de ceea ce se afla în el, doar că încercările mele de a-i descătușa pe cei doi minunați captivi din strânsoarea sutienului se încheia, cam de fiecare dată cu ceva de genul: Au, vezi că mi-ai prins pielea!

Sau: Ăăăăă, vrei să te ajut?

Sau: Ahahahahaha, habar n-ai cum se face, a?

Și mai ține-te bățos după asta, Alexică…

Anii au trecut și cumva problema babei și a moșului a rămas acolo, în adolescență, alături de ..(iar începi!?!?!). Dar neiubirea mea față de sutien n-a plecat nicăieri, ci doar s-a transformat. Să explic: mie-mi plac sânii. Mult. Pe ai soției pur și simplu îi ador, dar îmi plac sânii în general. Și cred că sânii mișto sunt mișto, cu sau fără sutien. În schimb, sânii care nu sunt mișto (sunt și de-ăștia și nu voi intra în detalii, pentru că fiecare dintre noi are propriile modalități de clasificare), pot deveni mișto când sunt acoperiți de sutienul potrivit.
Și în perioada precambriană, când nu eram căsătorit, holtei fiind, nu o dată mi s-a întâmplat să mă aștept să văd ceva Wow și să mă trezesc cu ceva Mm – mm. Ceea ce n-ar fi neapărat o problemă, atâta timp cât am ști de la început în ce ne băgăm. (Da, știu că am deschis o cutie a Pandorei și toate veți sări să spuneți că nici voi nu știți în ce chestie Maaaare sau mititică vă băgați. Fair enough…uite asta idee de aplicație: una care să scaneze sutienul doamnelor și pantalonii domnilor pentru a-ți oferi niște informații cât mai realiste). Sigur, ideal, în viața reală sau pe Tinder, înainte de ceea ce ar putea deveni o noapte de neuitat, ar trebui avut următorul dialog:
– Bună, îmi place de tine.
– Și mie, îmi place de tine.
– Vrei să facem sex?
– Sigur, de ce nu?
– Ok, dar mi-ai putea spune dimensiunea REALĂ a sânilor?
– B minus (habar n-am dacă există așa ceva, sunt praf la cupe).
– A, ok, la limită.
– Dar îmi spui și tu, te rog, dimensiunea REALĂ?
– Normal, 12,7 cm.
– Mamă, la super limită. Bine măcar că ești simpatic.

Zilele acestea relația mea cu sutienul a evoluat într-una mai degrabă de toleranță reciprocă: eu îl tolerez zilnic când îl văd prin casă cum umblă dimpreună cu sânii mei iubiți, iar el mă tolerează când îl arunc cât colo, bucuros că iată, după 40 de ani, aproape am învățat să-l desfac. Dar dacă aș putea alege, aș alege să existe Sutienul Magic, pe care să-l poți scoate când vrei tu, ca să vezi ce se ascunde cu adevărat în spatele lui.
O, da, și l-aș folosi și eu cu tot dragul, căci înainte să fiu soț, sunt bărbat. Și toții bărbați devenim hipnotizați când vedem în public o pereche de sâni mișto. Și cu toții murim de curiozitate să știm dacă sunt pe bune sau e o himeră cauzată de sutien.

Și, sigur, ne plac și ochii voștri, culoarea părului sau zâmbetul. Dar mult mai mult țâțele.

Sursa foto: https://www.flickr.com/

2 Comments

  1. Măi, soțul meu e AS la desfăcut sutiene! O face cu o mână. Cică ta-su l-a şcolit. 😊 Iată o idee bună de some quality time cu Mark mai încolo şi după ce te mai pui şi tu la punct, desigur!

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*