Sper să se lase cu sânge

Ieri, fix cu 3 luni înainte de a împlini 40 de ani am anunțat pe Facebook că mi-aș dori cadou, de ziua mea, Sânge. Adică mi-aș dori ca lumea să doneze sânge pentru cei care au nevoie de el, căci de la tragedia din Colectiv, adică de doi ani deja, tot auzim că e criză de sânge în spitale.
Mai mult, mi se pare extrem de egoist din partea noastră, a celor sănătoși, să așteptăm câte o tragedie de proporții pentru a ne mobiliza. Căci sunt foarte mulți cei care își găsesc diverse scuze când nu se întâmplă nimic foarte grav, dar care donează cu toată inima în cazul unei tagedii majore. Dar să știți că tragedii mai mici se întâmplă în fiecare zi. Pentru orice familie care trebuie să interneze pe cineva, neștiind dacă pentru acel cineva există suficient sânge în spital, acest fapt este o tragedie. Imposibilitatea unei operații din lipsa sângelui este o tragedie și nu înțeleg de ce nu fac mai mulți oameni ceva în privința asta. Aceeași oameni care, la rândul lor, nu înțeleg de ce nimeni nu vrea să îi ajute când, Doamne, ferește, au și ei nevoie.

Mă întreba ieri cineva dacă nu mi se pare deplasat să cer sânge? Dacă nu e un pic nefiresc să spun oamenilor că asta mi-aș dori de ziua mea?
Măi, o fi, habar nu am. Dar mie nu mi se pare nefiresc. În schimb mi se pare nefiresc să merg să donez și să văd (de câteva ori în ultimul an) că suntem foarte puțini cei ce o facem. Mi se pare nefiresc ca doctorii să trebuiască de multe ori să doneze tot ei și sânge, pentru că altfel nu pot salva pe cineva. Mi se pare nefiresc să nu ne mobilizăm doar pentru că nimeni cunoscut nu are nevoie de sângele nostru.

Și știți de ce mi se pare asta nefiresc? Căci sunt multe probleme ale sistemului de sănătate din România pe care noi, oamenii, nu le putem rezolva. Dar PUTEM REZOLVA criza sângelui. Asta am putea-o face, și totuși nu vrem. Și eu am învățat ceva de-a lungul celor aproape 40 de ani ai mei: că până să ceri altora să schimbe ceva sau să facă ceva așa cum ai vrea tu, pune mâna și fă tu ceva! Pune tu mâna și schimbă tu ceva!
Căci e ușor să arătăm cu degetul spre alții și să ne plângem mereu. Și, Slavă Domnului, avem suficiente motive valide să ne plângem. Dar nu avem voie să ne plângem că nu este sânge în spitale. Aici nu e vina Statului, A Guvernului, A Ministrului Sănătății sau a vreunui partid. E doar vina noastră.

Nu, nu am nevoie de sângele vostru, mulțumesc frumos. Din fericire. Dar mi-e o frică de nu mai pot că la un moment dat să am, eu sau cineva drag mie. Și mi-e frică de acel moment când voi striga, așa cum fac atâția alții în aceste momente, și nu voi auzi decât ecoul propriului strigăt, căci ceilalți vor fi prea ocupați să mă ignore. Mi-e frică de un asftel de moment și de aceea merg și donez regulat. Și de aceea vă rog, ba nu, vă implor, dacă sunteți sănătoși, să mergeți să donați. Este cea mai ușoară cale prin care puteți salva o viață. Și sunt atâtea vieți de salvat.

Și poate că azi nu e viața cuiva pe care să-l cunoașteți, dar cine știe ce-o să fie mâine. Și dacă eu și voi ajutăm azi un necunoscut, ne creștem șansele exponențial ca mâine un necunoscut să ne ajute pe noi. La fel cum ignorul nostru de azi ne va aduce același ignor mâine din partea celorlalți.

Așa că dacă vreți să-mi faceți un cadou sau nu vreți asta, vă invit oricum să donați sânge. Căci eu asta vreau. De ziua mea îmi doresc Sânge.

Fiți sănătoși și fiți donatori!

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*