Șoc și groază! Un român și-a uitat telefonul acasă!

Da, măi, ieri mi s-a întâmplat cel mai mare necaz. Ok, al doilea cel mai mare necaz, că n-a murit nimeni. Mi-am uitat telefonul acasă. Eram în mașină cu Mark spre grădi când am realizat. Am transpirat instantaneu. Nu așa un pic, ci gen duș în toată regula. Băi, nu-i de râs: păi ce să fac eu fără telefon? Voi știți la ce chin am fost supus? Nu, că voi aveți telefonul la voi.
A trebuit chiar să vorbesc cu oamenii! Ahhh! Știu, și mie mi s-a părut atât de ciudat, să nu pot eu să dau un whatsapp, un sms, un Facebook mess ci chiar să trebuiască să mă uit în ochii unui om și să-i spun ce am de spus. Bine, nu m-am uitat în ochii nimănui, dar tot a trebuit să bălmăjesc ceva. IMG_1896
Dar, de la un punct încolo, am început să remarc unele lucruri ciudate. Bine, nu pentru multă vreme, că mai mult de 3 ore n-am rezistat și m-am dus direct acasă să-l iau.
M-am apropiat timid de el. Stătea acolo pe noptieră unde-l lăsasem..părea atât de…singur…și de trist. Era negru de supărare. Mi-am cerut scuze. Mi s-a părut că-mi răspunde. Zicea că rămâne fără baterie. Dar pentru mine a fost un semn clar că voia să se sinucidă. Săracu’, îl înțeleg, suntem legați ombilical. Nu, la propriu, de ieri mi-l leg cu un șnur de pantaloni. Că nu cred că mai rezistă la încă un șoc. Și nici eu dacă stau bine să mă gândesc.

Revenind, în cele 180 de minute eterne am reușit să remarc următoarele:

1. Pământul a continuat să se rotească. Pfai, asta chiar a fost o ușurare. Întotdeauna mi-am închipuit că eu și telefonul meu suntem acel element care ținem într-un echilibru fragil tot Universul. Ei bine, nu-i așa. Sigur, nu pot spune ce s-ar întâmpla dacă mai multe persoane și-ar uita simultan telefonul acasă. Dacă nu pică bursa, măcar de-un mic război și tot o punem.
2.Nimeni, dar absolut nimeni nu mi-a simțit lipsa pe Facebook. Normal, aveam vreo 10 remindere de la evenimente la care nu am zis că vreau să merg și mă aștepta nerăbdătoare o grămadă de 5 like-uri noi. Dar în rest, nu tu o întrebare dacă sunt bine, dacă am pățit ceva? Nu, nu mă așteptam să se întrebe cineva dacă am murit, asta sigur se afla pe Facebook, chiar înainte să dau efectiv colțul.
3. Zăpada a-nceput să se topească. Măi, asta chiar a fost o surpriză. Mai mult, vorba lui Bogdan „De sub zăpadă au început să răsară ghioceii și căcații de câine!”. Păi eu până ieri doar simțeam că e frig, nu vedeam nimic, că telefonul ăsta are ecran lat și când stai cu nasul în el nu mai vezi nimic periferic. Ieri chiar mi-au dat lacrimile. A, nu de la zăpada care s-a topit. Plângeam de ciudă că n-am telefonul să-mi fac un selfie cu un copac cu 2 frunze obosite în spate pentru că aveam un titlul genial în cap Copac cu 2 frunze și-o minune (minunea eram eu, nu știu dacă v-ați prins).
4. Mai erau cel puțin alți 2 ca mine care nu se potriveau cu peisajul, adică fără telefon. E adevărat că împreună aveam o vârstă medie de 68 de ani, că ei sigur aveau peste 90. Da’, uite, există totuși o speranță. A, stai, de fapt…
5. Ba nu, chiar există speranță. Pentru că, fiind într-o cafenea și fiind singurul care era singur la masă și nu se juca cu telefonul, am fost forțat să mă uit la alți oameni. Ba chiar să salut vreo 2 cunoscuți. Adică doar eu i-am salutat pe ei, ei săracii n-aveau cum s-o facă, făcând vreo chestie importantă cu telefonul. Dar, să știți că mai erau 4 oameni care vorbeau între ei. Doi erau cei din spatele barului care trebuiau să-și comunice unul celuilalt comenzile. Dar am văzut un cuplu care păreau să se simtă bine vorbind unul cu altul. Curând mi-am dat seama ce era în neregulă cu ei: erau la prima întâlnire și voiau să se impresioneze unul pe altul. Și-au revenit repede când s-au despărțit. Și, dacă am citit bine pe buzele lor, au stabilit ca următorul “date” să-l facă pe skype.

Da, cam așa a fost ziua mea fără telefon. Nu, n-am uitat că au fost efectiv doar 3 ore. Dar acum m-am liniștit. Și uite, am pus și o poză care să-mi amintească mereu cât de groaznic a fost. Că știți și voi vorba aia:

Nu-i desen ca Regele Leu,
Nici cretin precum sunt eu!

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*