2,361 views

Șiiiii……a fost prima noapte fără copil acasă!

Ieri după amiază l-am dus pe Mark la un prieten care rămăsese la noi peste noapte de câteva ori. La plecare i-am zis:
Iubitule, când vrei să vin să te iau, îmi dai un semn.
Păi nu, că Mark, rămâne să doarmă aici, mi-a răspuns, firesc, prietenul lui Mark. Că tati ne montează cortul aici, în sufragerie (firesc) și dormim în el.
– O-chei….

Am plecat, gândindu-mă c-o să-i treacă lui Mark repede dorința asta. Pe la 7 și ceva, primesc un telefon de la tatăl prietenului:
Uite, băieții s-au hotărât să doarmă împreună și Mark voia să știe dacă ești de acord.
– O-chei…
– Ce-a zis? l-am auzit pe Mark întrebând în ceea ce credea el că e o șoaptă, în realitate fiind un strigăt de soldat în luptă.
– A zis că se poate.
– Yeeeeeeeeeeeeey!!!
– Vrei să vorbești cu tatăl tău?
– Nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu!

Și uite așa, copilul meu pleca de-acasă pentru prima noapte din viața noastră. Iulia era la un curs, așa că m-am trezit într-o casă goală și…nu, sincer aș vrea să vă spun că mi-a fost frică pentru această nouă experiență, că m-am perpelit la gândul că nu are pijamaua la el și că o să se culce flămând, că se va trezi în mijlocul nopții buimac și convins că l-am părăsit, că îmi va striga numele și eu nu voi fi acolo, iar el nu-mi va ierta asta pentru tot restul vieții. Că m-am plimbat ca o nălucă prin casă, căutându-l prin toate camerele și strângând în brațe plușul lui favorit.

Nu, frații și surorile mele, vă mărturisesc că acel Yeeeeeeeeey!!! a fost deopotrivă al lui și al meu. Liniștea casei mă umplea de bucurie: cât noroc să am ca unul să fie plecat la distracție și cealaltă cu treabă? Nimeni, NIMENI, nu voia nimic de la mine.
După primele câteva minute confuzante, am început să mă bucur de libertatea nou dobândită. M-am uitat un pic la televizor – în liniște, am ascultat nișe muzică – aleasă de mine, m-am uitat peste niște filmulețe – fără să fiu întrerupt.
Și apoi, m-a izbit:
– Avem toată casa la dispoziție. Avem. toată. casa. la. dispoziție. Yeeeeeeeeeey!!

Nici măcar nu m-am grăbit. Ba, m-am gândit eu: poate nici n-o să facem nimic, doar așa, fiindcă putem! Mamă, asta aroganță: să ALEGEM să nu facem nimic!
Iulia mi-a dat sms că e pe drum, dar eu nu m-am sinchisit, am continuat să zac pe canapea, uitându-mă pe laptop și savurând această nou descoperită…nu, totul a durat până la 21:56 când copilul m-a sunat să mă duc să-l iau.

Aș că, frații și surorile mele, încă nu știu cum e să n-ai copilul toată noaptea acasă. Dar știu sigur că îl iubesc de nu mai pot și mai știu la fel de sigur că atunci când acest moment minunat va da și peste mine, voi fi foarte, foarte, foarte fericit!

2 Comments on Șiiiii……a fost prima noapte fără copil acasă!

  1. Prima petrecere in pijama a fiica mii a fost acum nici 2 ani. Prietena ei buna (cu parintii, prieteni buni) s-au oferit sa o gazduiasca (zugraveam si curatam si ne mutam, daca nu stiti cum e de facut asta dupa un job 9 ore pe zi, atunci nici nu va zic 😀 , am bombabit cele peste 500 de carti…haoleo 😀 😀 ). La 11 seara ii zic lui tati: ma spal de var si schimb hainele stropite si hai sa iesim la o bere. Si stateam ca 2 prosti unu in fata altuia ca nu stiam ce sa vorbim, toate iesirile noastre in ultimii 7 ani fiind in 3(inclusiv la dentistul meu sau la ginecolog 😀 ), asa ca ii zic colocatarului: “hai sa tragem cu urechea la ce vorbesc vecinii 😀 😀 :D”

    Sapt. viitoare pleaca in tabara. Sapt. viitoare nu stim ce facem dar iesim in fiecare seara 😀 😀 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*