Scrisoare la final de grădi

Markogea,

Ooff…m-am ținut eu tare acolo, la serbare, în timp ce toată lumea avea lacrimi în ochi, dar adevărul este că am fost și încă sunt foarte emoționat. O perioadă importantă din viața ta s-a încheiat! Acum câteva zile (mi se pare), tot vara, te puneam într-un cărucior și plecam în parc ca să dormi (adevărul e că te scoteam ca să nu mai urli) și ajungeam de multe ori înaintea pescarilor și înainte să se lumineze. Azi…azi cumpărăm ghiozdane și penare. Ok, ai dreptate, în principal cumpărăm lego-uri, dar am început să cumpărăm și cele trebuincioase pentru școală.

Căci, da, urmează școala. N-o să-ți placă! (sigur, tu vei citi această scrisoare retroactiv, dar știu ce spun). Dacă ai noroc de niște dascăli mișto (cum ai avut noroc de Miss Iulia), o să-ți placă, poate, câteva materii. Nu, nu doar sport și dirigenție. Sper să-i întâlnești (pe dascălii mișto), iar ei să te facă să iubești materia pe care ți-o predau nu pentru că îți trebuie vreo notă (să sperăm că nu una de trecere…mereu), ci pentru că matematica, gramatica, geografia sau fizica pot fi extrem de fascinante dacă are cine să ți le prezinte ca pe niște chestii fascinante.

Dar, despre școală o să tot vorbim…vreme de 13 ani. Tu o să te tot plângi că tre să înveți prea mult, maică-ta și cu mine ne vom plânge că nu înveți destul și undeva, pe la mijloc, vom găsi o variantă ca tu să înveți cam cât spunem noi că tre să înveți….hahahaha, nici măcar eu nu cred chestia asta.

Acum vreau să-ți spun ce a însemnat grădinița ta…pentru mine. A fost locul în care te-am văzut crescând de la Tati, nu pleca, nu vleau să lămân singul la Hai să te pu… iar tu erai plecat de mult, la A fost foarte mișto în excursia asta de o zi!. Și să nu uităm faimoasa Ah, ce viață bună! atunci când te-ai dus cu maică-ta într-o dimineață și gagicile (colegele de grupă) stăteau la geam, leșinate că ajunsesei tu la grădi.

Grădinița a fost perioada în care te-ai îndrăgostit prima oară. Și a doua. Și a treia. Și a patra.Și a…i prins ideea. A fost perioada în care am ascultat, în mașină, adormiți amândoi sau adânciți în gânduri, mult Muse. Foarte mult Muse. Și foarte mult Tom Odell. Și foarte mult Fun. A fost perioada cu tot felul de rahaturi pe care le-ați făcut voi acolo și pe care, atunci când am venit să te iau la prânz, mi le-ai prezentat cu o încântare pe care cred că a avut-o doar Michelangelo când și-a prezentat Capela Sixtină finalizată, Papei. Iar încântare ta a fost pistol cu apă în comparație cu încântarea mea văzând că ai reușit să scrii Tati, te iubecs! De. Fiecare. Dată. Și să nu uităm toate acele Tati, tati, uite ce-am făcut….pentru mami! (nu, sunt ok, am doar nevoie de-un moment…).

A fost perioada cu cele mai mișto serbări la care am asistat sau voi asista. Asta, eventual, până mă faci tu bunic. Căci serbările de grădiniță au această calitate unică: oricât de haotice și de “greșite” ar ieși, lumea este la fel de încântată. Vei vedea că, din păcate, pe măsură ce vei crește, aparițiile publice (ale tale sau ale oricui altcineva) vor fi privite cu un ochi mult mai aspru. La grădiniță, și voi, și spectatorii, vă bucurați doar pentru că erați acolo, nu pentru că ați fi făcut cine știe ce performanță.

Și uite așa ajungem la o chestie care mă roade rău: performanța. Vei vedea, o dată ce intri în școală, că lumea va avea așteptări mult mai mari de la tine. Uneori, mult PREA mari. Nici eu, nici mami, nu avem cum să schimbăm asta, deși nu pot să-ți spun în cuvinte cât mi-aș dori să pot schimba ce e greșit în lumea asta, pentru tine. Dar deși nu putem schimba lumea, putem să-ți promitem că vom fi mereu alături de tine și că niciodată nu vei fi singur, chiar dacă așa-ți va părea câteodată. Căci nici Iulia și nici eu nu ne-am propus să facem sau să avem Cel Mai Frumos sau Cel Mai Deștept Om, Cel Mai bun Sportiv sau Cel Mai Tare Matematician din lume. Tu oricum vei fi mereu aceste lucruri pentru noi. Și sperăm să facem lucrurile suficient de bine încât asta să-ți fie, o bucată din viață cel puțin, de ajuns. Te-am adus pe lumea asta și încercăm să te creștem făcându-te să înțelegi că orice ai alege să faci, ORICE, atâta timp cât îl faci cu drag și-ți este bine în primul rând cu tine și apoi alături de oamenii cu care te înconjori, viața ta va fi minunată.

Așa cum este viața noastă, datorită ție. Știi, stăteam în seara de după ultima serbare de la grădi și mă gândeam unde s-au dus acești 6 ani că au trecut atât de repede? Da, au trecut repede, dar mă bucur că pot spune unde s-au dus: în toate luptele pe care le-am purtat în pat, în toate meciurile de fotbal din casă sau de afară, în toate nopțile în care m-am trezit cu picioarele tale în gură sau în splină, în toate discuțiile pe drumul spre parc și înapoi, în toate momentele în care te-ai cățărat prin copaci sau pe tobogane și mi-a stat inima, dar am știut să-mi țin gura, în toate vacanțele, în toate lemnele pe care le-am tăiat împreună și-n toate focurile pe care le-am făcut în acel castron, pe străduța noastră din mijlocul Bucureștiului. Și astea sunt doar lucrurile care-mi vin în cap acum, în câteva secunde.

Anii oricum trec repede. Doar că, datorită ție, anii maică-tii și ai mei trec și frumos. Și, sperăm ca, măcar un pic, să putem să-ți dăm o parte din această bucurie și iubire înapoi, fie că ești un copil de 6 ani, de 10, de 25 sau de 48 de ani. Căci să n-ai vreun dubiu, câte zile om avea noi pe acest Pământ, tu vei rămâne pentru totdeauna Băiețelul Nostru Minunat.

Te iubecs,

Tati

PS Ți-aș mai scrie, dar mi-a intrat ceva în ochi…

credit photo: Dan Nichitiu