Scrisoare deschisa catre toti parintii care vin in parc cu copiii, dar fara nicio jucarie

Draga parinte,

Imi permit sa iti scriu desi nu te cunosc. Nu cred ca te-as recunoaste nici daca ne-am intalni. Tie insa cred ca ti-ar fi mai usor sa ne reperezi pe Iulia sau pe mine in parc. Intotdeauna caram dupa noi o sacosa imensa din rafie cu Mickey Mouse in care avem: 2 excavatoare mari, 2 excavatoare mici, 1 basculanta, 2 lopeti, 1 grebla, 1 picamer cu varful rupt si fara baterii pe care acum il folosim pe post de tarnacop, 1 sapaliga mica. Aveam si un harlet, dar s-a rupt saptamana trecuta.

Bun, acum ca m-am “prezentat”, imi permit sa te intreb: “Ce-o fi in capul tau?”. Nu in general, ca nu e treaba mea. Ci atunci cand iti iei copilul sa mergeti in parc dar nu iei cu tine nicio jucarie, o lopatica, o masinuta, ceva acolo. Cum iti inchipui ca minunea ta de maxim 8 – 9 ani (daca mai vrea sa mergeti impreuna in parc la vreun loc de joaca, nu cred ca are mai mult) ar prefera sa se joace intr-un leagan in loc, sa luam un exemplu la intamplare, sa sape in nisip cu niste lopeti sau cu niste excavatoare? Si, de cele mai multe ori (adica 97% din cazuri) lucrurile se intampla astfel:
Copilul tau spre mine: “Pot sa ma joc si eu cu excavatorul?”
Eu spre copilul tau: “Trebuie sa il intrebi pe Mark, sunt jucariile lui.”
Copilul tau spre Mark: “Pot sa ma joc si eu cu excavatorul tau?”
Mark, uitandu-se la copilul tau sau in alta parte: “NU!”.

De aici lucrurile incep sa se precipite. Copilul tau il ignora pe copilul meu si incearca sa ia excavatorul, copilul meu se enerveaza si, in timp ce ii spune “Ti-am spus ca nu” ii smulge excavatorul din mana si eventual il mai si impinge, copilul tau se frustreaza si incepe sa planga. Tu, neavand alta varianta, incerci sa-ti iei copilul de acolo spunandu-i “Sunt jucariile lui, daca nu vrea sa le imparta, nu avem ce sa faca”. Stiu ca in momentul ala le transmiti Iuliei (in calitate de mama a lui Mark) si mamei mele toate complimentele care iti vin in cap si te inteleg perfect. Copilul tau plange si ai vrea ca idiotii aia 2 sau 3 sa imparta un nenorocit de excavator, ca doar nu pleaca cu el acasa. Din pacate pentru tine, am 2 vesti:
1. Mie imi este foarte ok ca Mark sa imparta doar ce vrea si cu cine vrea el.
2. Din punctul meu de vedere e numai vina ta. Ce-o fi fost in capul tau cand ai plecat de acasa fara nicio jucarie?

Stiu, o sa-mi spui ca poti sa iei toate jucariile ca intotdeauna le va alege pe cele ale celorlalti. Pentru ca eu sunt cel care scrie scrisoarea, deci m-am pregatit in avans ☺, am si acum 2 contra-argumente:
1. Exista o sansa, foarte mica e adevarat, ca Mark sa fie de acord sa faca un schimb de jucarii pe termen scurt.
2. Si daca nu se intampla “trocul” de la punctul 1, copilul tau are macar niste jucarii in care sa-si inece amarul.

Pe bune, e chiar atat de greu sa pui intr-o punguta o lopata, o masinuta, o minge (a, da, noi caram si cel putin o minge dupa noi de fiecare data), orice? Sau te gandesti ca asa il “calesti” pentru viata grea care urmeaza?

Si inca ceva: nu iti scriu pentru ca ma intereseaza cu adevarat ce faci tu. Dar mi-e o mila de nu mai pot de copilul tau care, in loc sa sa distreze non-stop in parc, isi petrece o parte din timp suparat din cauza ca tu nu te-ai gandit (o sa fiu dragut si nu o sa fac si alte supozitii) ca poate, copil fiind, i-ar placea sa se joace si cu niste jucarii. Ale altora sau ale lui.

Cu prietenie,

Alex

151 Comments

  1. Am ramas socata de cate comentarii negative ai putut sa primesti :))) Nu am avut rabdare sa le citesc pe toate, evident. Cred ca este o chestiune de bun simt, dar mai ales de logica sa procedezi astfel. Mie personal mi-a luat vreo 6 luni sa ma prind de schema…Mi se pare absolut normal ca unui copil care nu intelege conceptul de proprietate sa ii propui un schimb. Ce nu mi se pare normal este ca parintilor le este greu sa inteleaga asta…

  2. Pentru “cel mai bun tata”..
    Am un baiat care acum are aprox 6 ani. Si crede-ma ca am tot fost cu el prin parcuri pana acum noi neavand pe nimeni la tara.
    Ce este de CONDAMNAT la tine este ATITUDINEA ta cand alt copil vrea sa se joace cu jucariile copilului tau. Din cate spui, ii raspunzi copilului: daca vrea marc sa ti-o dea..
    Wow, de ce nu i-ai spune si tu baiatului tau: tati, nu vrei sa-i dai si lui jucaria putin? Nu se va intampla nimic..
    Eu am mai fost cu jucarii in parc, DAR NICIODATA cu o sacosa! Si pot sa-ti spun ca desi imi luam cel putin 3 jucarii si o minge mica, uneori baiatul meu AR FI VRUT JUCARIA ALTUI COPIL. Si crede-ma ca JUCARIILE STAU IN STIVA ACASA. Deci tu ESTI SURSA FRUSTRARILOR copiilor, prin faptul ca îi iei PREA MULTE JUCARII CARE PRIN NUMARUL si marimea lor sunt o TENTATIE pentru alti copii.
    Da si copilul meu este EGOIST, motiv pt care acum cand a crescut i-am spus sa NU MAI IA IN PARC JUCARII DECAT DACA E DISPUS SA IMPARTA! Oricate jucarii vor avea acasa tot cele pe care nu le au îi vor atrage mai mult. Deci aceasta postare spune multe despre tine. Daca al tau copil nu imparte de la varste mici, n-o va face nici mai tarziu. Mi se pare ok sa nu imparta jucarii decat cu cine vrea atata timp cat este in casa la voi, dar mi se pare de prost-gust sa îi iei jucarii in parc STIIND CA NU O SA LE IMPARTA, SI NEINCERCAND SA-L FACI SA INTELEAGA ca nu se intampla nimic rau sa se joace si altcineva cu jucaria lui. Iar comparatia intre jucarii si telefon/tableta mi se pare aiurea. În concluzie, nu poti sa lasi un copil SA-SI FORMEZE INSTINCTIV CARACTERUL, pentru ca atunci ai o problema tu ca parinte NICIDECUM cel mai bun tata. Suntem oameni si asta ne diferentiaza de alte specii: EMPATIA, INTELEGEREA CONDITIEI ALTUIA, lucri care probabil ti se par aiurea. Ca sa ma fac inteleasa, tu ESTI PROBLEMA, tu conferi frustrari altor copii in prezent, si implicit copilului tau cand va fi adult (si isi va fi format deja CARACTERUL BAZAT PE INSTINCTE: POSESIVITATE). Poate nu-mi vei posta comentariul.

  3. Ca sa nu jignesc, as prefera sa imi rezum comentariul la atat: in parc sau in orice alt loc public, copii ar trebui sa mai si interactioneze intre ei si ca ar fi mai bine sa mai lase din jucariile familiare acasa…. Semnat, o mama mai putin perfecta.

  4. Draga taticule,

    sa ma prezint si eu. sunt un tatic care atunci cand vede un alt copic ca nu imparte cu copilul meu isi da seama cat de ingamfat sau cu nasul pe sus sau frustrat sau complexat esti cu ca parinte. sunt un parinte care si-a lasat copilul sa-si imparta jucariile si sa se joace impreuna cu un copil de tigan (nu vreau sa se inteleaga ca am ceva impotriva tiganilor).

    acum ca m-am prezentat si eu, sa-ti zic si eu parerea mea despre tine. tinand cont ca te-ai referit la o minune de maxim 8-9 ani, inseamna ca si minunea ta are tot 8-9 ani (sau poate un pic mai mica). daca la varsta aia se mai joaca in parc cu jucariile in nisip, inseamna ca e o alta problema mai grava la mijloc. daca la 8-9 ani minunea ta nu stie sa imparta si sa socializeze cu alti copii e si mai grav.

    sa te intreb si altceva draga parinte. tu in timpul in care minunea ta se joaca in nisip, ce faci? te joci si tu sau stai si o pazesti stand cu ochii in telefon?

  5. In lumea de astazi am uitat total de a admira natura fara tehnologii si lucruri materiale! “Limbajul lucrurilor” distruge relatia omeneasca! inteleg ca este nevoie de lucruri materiale dar se exagereaza in mare masura la momentul actual! In parc nu se iese sa imi arat ce mi-a mai cumparat tata sau mama sau bunica dar se merge intre a se contacta si a admira din plin natura prin alte tipuri de activitati! eu sunt mama a unui bebe de 1 an si trei luni si ma framinta enorm asa pareri expuse de Tatal lui Marcu care este asa de generos cu fiul sau ca cara toata curtea in parc! imi cer scuze – tre sa fie o limita a lucrurilor si bunului simt! Da , recunosc ca fiind toata ziua singura cu bebe si cu alte activitati in cap uit sa iau in alte zile jucarii pt bebe dar am intilnit persoane amabile si au acceptat cu placere ca bebe meu sa participe la jocul altor copiii. Cum de altfel noi le permitem altora sa se joace cu ce aducem noi in parc in majoritatea zilelor! Sincer – imi pare ca lumea o ia razna prin lumea materialista, nu stiu de socializare fara nici un gadget! Oameni dragi -aveti si voi bunul simt cei care exagereaza prin asta si nu porniti ura si invidie altor copii care poate cu greu primesc ceva si le faceti sufletele sa plinga si tot de la voi stimati parinti generosi de lucruri materiale se pornesc scinteiele! Natura a dat alte lucruri pe Pamint pt a fi admirate, iar noi oamenii o inundam cu plasticuri si deseuri!

  6. Intrebarea mea este :ce o fi in capul tau sa te cari cu atatea jucarii zilnic dupa tine? Nu de alta dar , din experienta mea, ca mama, se intampla in general urmatoarele lucruri:

    1. Tocmai atunci cand parintii se cara cu jucariile in parc se ivesc cele mai multe certuri intre cei mici. In cazul in care nu au jucarii improvizeaza cu crengi, nisip, frunze, bete si pietricele. Astea toate sunt din natura, care a a noastra a tuturor, in plus au rolul de a-i stimula senzorial.Se joaca de-a prinselea, de-a ascunselea, de-a cate si mai cate, dupa niste reguli de ei stabilite, asa ad-hoc. As indrazni sa spun chiar ca isi pun creativitatea la incercare.

    2. nu se mai misca la fel de mult. Stau hoptnotizati langa jucariile proprii sau ale altor copii, in loc sa alerge, sa se catere sa se dea cu bicicleta sau trotineta, etc. La ce bun au mai iesit in prac?

    3. Se plictiseste copilul ala de jucarii in general. Si eu am facut greseala sa iau cu mine masini si masinute, lopeti si lopatele si ghici ce? Nu mai avea chef de ele nici in parc, nici acasa. Asa macar avem un motiv in plus sa ne intoarcem acasa din parc.

    Dragi parinti, pentru toate motivele de mai sus si nu numai, chiar va rog sa nu veniti cu jucarii in parc. Maxim o minge sau niste palete… E suficient!

  7. La noi in cartier exista o regula si anume ca in parc nu se merge cu jucarii si cu mancare. Noua asa ni se pare normal. E liniste si pace la noi in parc 🙂

  8. In parcul unde merge fetita mea copiii impart jucariile pentru ca vor sa se joace impreuna cu ceilalti, indemnati de parintii care isi invata copiii sa socializeze. Daca nu am avut jucarii – sunt varii motive pt care nu avem de fiecare data, nu are sens sa ma plang de ce nu putem avea tot timpul, sunt probleme personale, fata mea de doi anisori sw duce la ceilalti copii pt a imparti aceea galetusa, i se da o lopatica, apoi colecteaza si ea nisip alaturi de fetita care a fost inspirata sa aduca mai multe lopatetele. Cand venim si noi cu jucarii, nu venim cu o singura lopatica, ci cu mai multe, si ii invitam la joc pe ceilalti. ALftel satateam la cutia de nisip din curte. Da, avem curte si tot ce trebuie, mergem in parc ca sa socializam. La mine in parc nu sunt parinti care aduc o jucarie cu care sa se joace doar copilul lor. Avem noroc.

  9. Si copii ce au invatat din asta? Ca tati le cara toate jucariile si ca daca nu vor nu impart nimic cu nimeni si asa invata sa se joace singuri, cu jucariile lor, fara sa interactioneze cu alt copil. O esucatie egostia demna de traim in mijlocul padurii, nu trebuie sa relationam cu nimeni. Noi suntem egoisti si contam doar noi. Restul daca vrea sa se ridice la nivelul nosreu bine, daca isi permite .. altfel sa stea in banca lor

  10. Draga taticule,
    Eu sunt un parinte care nu cara jucarii in parc.. si copii mei meu nici nu cersesc/plang/fac scandal dupa jucariile altora. imi duc copii in parc sa alerge, sa se dea in leagan, in tobogan, sa mearga cu trotineta, cu bicicleta, sa se joace cu alti copii, sa se catere, sa deseneze cu creta (da, creta iau dupa mine). Pt ca vezi tu draga taticule, cand iesim in parc facem alte activitati decat cele dincasa – ce sens are sa duc copiii in parc sa se joace cu aceleasi jucarii cu care se joaca in casa, unde n-au tobogan, leagan.. etc?! Si ca sa vezi, fetita mea sta si cate 1h in leagan – da, asa de mult ii place!
    Iti garantez draga taticule, ca daca n-ai mai cara dupa tine o caruta (sau o sacosa, ma scuzi) de jucarii niciun copil nu ar mai fi tentat sa vina sa ceara de la al tau, n-ar mai sta bosumflat, n-ar mai face crize.. tai raul de la radacina cum s-ar spune. Pe mine sincer, ma enervati tocmai astia care carati jucarii dupa voi de parca v-ar crapa odorul daca sta 1h fara de ele!!!

  11. Sunt partial de acord cu ce spui, am intalnit foarte multe cazuri cand copii aduc jumatate de casa in parc….nu stiu cat de ok este aceasta abordare. Orice copil, indiferent cat de multe jucarii ar avea parintele la el, doreste sa imparta sau sa se joace cu ce are copilul de langa el din parc.

  12. Am citit atatea pareri incat a mea probabil ca nici nu mai conteaza si sper sa nu supar pe nimeni; scriu totusi ca sa incurajez parintii sa se increada in intuitia lor intotdeauna! Dar totusi sa educe copilul (viitor adult) asa incat sa fie amabil si darnic, sub nici o forma rautacios si egoist. Daca nu vrea sa imparta nu-l putem obliga, dar bine ar fi sa imparta; daca vrem sa-i luam jucarii in parc nu-i o catastrofa, dar bine ar fi sa-l lasam sa descopere lumea ce-l inconjoara, sa socializeze cu alti copii si sa-si faca prieteni. Un tata care-si duce copilul in parc este de admirat, foarte rar vezi asa ceva, eu cel putin nu-l pot convige pe sotul meu sa iasa in parc cu copiii daca nu sunt si eu. Ca mama, este normal ca atunci cand esti in parc ai nevoie si tu sa te recreezi cateva secunde si nici nu trebuie sa fii mereu in umbra copilului, e ok sa te si joci cu el, dar mai lasa-l sa si exploreze, sa-si creeze propriile idei si sa intervii doar atunci cand esti solicitata sau atunci cand este absoluta nevoie. Aceasta este parerea mea personala, fiecare parinte hotaraste cum este mai bine pentru copilasul lui,indiferent de situatia financiara; fie ca este un copil planuit, fie ca este un copil venit pe neasteptate, eu doresc tuturor copiiilor sa aibe in jurul lor oameni care sa-i pretuiasca si sa-i sprijineasca mereu, sa devina adulti responsabili, cu o minte deschisa si cu o inima plina de bunatate!

  13. Iti scriu direct din parc. Asa nervi am. Stau pe banca si ma uit la toti copii care vin si i-au luat toate jucariile baiatului meu, (o amica sta cu el pt ca eu sunt in 35s gravi).. si NU SUNT PARINTI CARE AU VENIT DIRECT DE LA SERVICI CRESE ETC CU EI! sunt mame care sunt in maternitate.. ma da le e greu sa aduca o grebla macar?????? I-am adus un set pt nisip si o masina de nisip si a ramas cu nimic pt ca restu au navalit si fiecare a luat ceva.. si parintii stau si se uita in stele..grrrr

    • Te cred că e greu! Ar trebui să le spui acelor copii că pur și simplu nu se pot juca cu ele dacă nu vrea băiatul tău. Ok, o să se uite urât niște mame la tine. Nu mai bine asta decât să se frustreze al tău?

      • A meu saracu nu zice nimic si nu se supara…da cand o ramas fara nici o jucarie s-o dus de acolo pur si simplu cu o atitudine gen: nu imi pun mintea cu ei ca n-am cu cine :)))) mna.. urat oricum.. mai ales ca rasp mamelor a fost: de ce sa mai car dupa mine cand mereu sunt copii cu jucarii la nisip?! Wtf…. pe ce lume traim?@?!?@

    • Eu aplic principiul: daca vrea sa se joace in spatiu public cu jucariile lui atunci tre’sa imparta. Daca nu, nu scoatem jucariile, se joaca cu ele acasa. Il pun sa aleaga. Sunt de acord xu Alex ca e important sa ii respecti proprietatea si pe copilut ca individ, dar eu cred ca e important sa ii invatam sa se conecteze cu CELALALT, sa empatizeze cu copilul care vrea sa se joace CU EL si jucariile lui. Mesajul e: cand suntem in spatiul public facem lucruri impreuna. Exagerez poate extrapoland ca asa punem si noi bazele constiintei civice.

      • Nu e chiar așa… adica Eu dacă vin în parc trebuie sa mi.împart lucrurile ca așa e în spațiul public?? Atunci hai sa ne luam apa mâncarea telefoanele unul celuilalt ca de… e spațiu public
        E bine sa iti înveți copilul sa împartă sau sa facă schimb dar nu sa ajungă copilul sa plângă după jucăriile lui

        • Gresesti un pic. daca tu te duci la un picnic unde sunt mai multi oameni (cunoscuti sau nu tie) si-ti pui mancarea pe paturica de unde se servesc toti te astepti sa-ti ceara voie sa se serveasca?
          asa si cu jucariile. le-ai scos din sacosa intr-un loc plin de copii, asteapta-te sa vina alti copii sa se joace cu ele. daca ai sti cate greble / forme de nisip am pierdut prin parc … intr-o tara ca Romania cred ca sunt foarte politicosi copiii care merg sa intrebe daca au voie sa se joace sau nu.

      • Foarte frumos cum gandesti tu! Felicitari! Din pacate sunt si parinti care gandesc ca cel care a scris articolul…

  14. Pentru SC si Any
    Imi scuzati intruziunea. Ati uitat sa scrieti la sfarsit : ” amin”
    Iubiti-va mult!………..sau ceva…

    • Problema e destul de nuantata!spre ex poate parintele vine de la serviciu ia copilul de la gradinita si se opreste in parc pentru o ora.binenteles ca nu are cu el jucarii.
      Pe de alta parte nu de putine ori mi s a intamplat sa ramana copiii mei fara nimic pt ca alti copii au luat cam tot ce aveau ai mei la ei.Apoi eu trebuie sa incerc sa i impac pe ai mei si sa negociez cu ceilalti ptr jucaria noastra.Hai sa nu exageram!tuturor ni s a intamplat o situatie similara.daca al meu copil nu a avut atunci o jucarie iar altul nu a vrut sa imparta i-am distras atentia si aia e!fara ranchiuna,fiti mai buni,doar vreti sa cresteti adulti echilibrati .

      • eu il duc pe al meu cu jucarii in ghiozdanel la gradi exact ca sa nu se intample asta dupa ce il iau. educatoarea nu il lasa cu jucarii de acasa in clasa si la inceput a fost greu sa nu le scoata cand ajungea dar dupa cateva zile nu au mai fost probleme.

  15. Citind comentariile se intelege asa:

    1. Marc este educat necorespunzator ca vine cu jucarii in parc in loc sa se uneasca cu natura si , mai mult decat atat, vrand sa se joace cu jucariile proprietate personala pe persoana fizica refuza sa le imparta cu alti copii veniti in parc sa se uneasca cu natura dar vor sa se joace cu jucariile lui Marc.

    2. Parintii indignati de acest post merg cu copii in parc sa ii uneasca cu natura, dar surprinsi ca odraslele vor sa se joace cu jucarii [wow, ce surpriza], concluzioneaza ca de vina sunt parintii lui Marc care vin cu sacosa de rafie in loc sa isi aduca copilul la contemplat natura in parc.

    3. Parintii indignati de acest post merg cu mana infipta in dos in parc si tin teorii despre impartasit si daruit. Dar ei nu impartasesc si nu daruiesc nimic.

    • Copilul meu de 3 ani stie ca nu mergem si smulgem jucariile din mana, si nu vad nimic in neregula sa isi doreasca sa se joace cu jucaria altuia. Firesc este sa mergem, intrebam daca se poate, daca nu, intelege foarte bine ca e a altcuiva si ca nu vrea sa o dea atunci. Nu am zis niciun moment ca e vina parintilor lui Marc… sunt pur si simplu doua alegeri diferite din lumea asta..viziunea asta in alb-negru mi se pare cam rigida… nu cred ca exista o situatie standard in care copilul meu sa invete sa imparta. Poate iesim si in alte locuri, cu alti copii…si aolo a invatat. De unde presupunerea directa ca incepe si urla cand vede ca Marc nu ii da jucaria? Si pana la urma ce e in neregula? E in neregula ca tati de Marc se agita cand aude un alt copil plangand..reactie fireasca pana la urma…iar tati de Marc ar putea sa se analizeze de ce e agitat cand plange alt copil 🙂 asta ca sa gestioneze mai usor momentul si sa ii fie mai usor si sa nu isi mai faca inima rea cand el merge cu sacosa… pur si simplu pentru linistea lui interioara.

      • si uite cum de la o sacosa de rafie plina cu jucarii i se prescrie tatalui lui Marc introspectie si auto-analiza. :)))))))))))))))))))))))))))))))))

        cred ca si parintii care merg cu mana infipta in dos in parc ar trebui sa se intrebe de ce aleg sa isi invete proprii copiii lectia frustrarii… bietii copii. in fond o jucarie dusa in parc nu cantareste o tona, deci de ce incapatanarea asta de a CERSI ca altii sa fie milostivi si serafici si sa isi doreasca imparteala, fara a da nimic la schimb!

        • Observ ca esti foarte ironica si nu e placut deloc, nu e constructiv. Pana la urma i-am recomandat tatalui cel mai bun sa se analizeze putin. Chiar asa de groaznic o fi sa te indrepti cu atentia spre tine ca sa intelegi de ce trebuie sa scrii o ditamai scrisoare, agresiva zic eu? De ce? Pentru ca unii oameni iau unele decizii pentru copiii lor? Pe mine personal ma deranjeaza ca mentionezi ca iti e mila de copiii astia. Poate parintii chiar stiu ce fac si din ce motive.

        • Intotdeauna jucaria altuia va fi mai buna decat a ta,intotdeauna covrigelul altuia va fi mai bun decat al tau si tot asa..deci dragi parinti puteti sa va duceti cu tone de jucarii si covrigei in parc,ca tot pe ai altora ii va vrea odrasla..deci vorbim vorbe :))) si da! ar fi bine sa mearga copii in parc sa se joace intre ei nu sa se dea mari care are jucaria mai frumoasa,mai noua,mai scumpa…noi cand eram copii ieseam afara sa ne jucam frunza,castelul,elasticul,nu sa ne etalam jucariile si eram fericiti..asta ar trebuia sa ii invatam pe copii,sa mearga in parc sa alerge,sa socializeze!

          • Corect. Sunt total de acord cu tine. In fond si la urma urmei acel parc este numit parc pt ca are cel putin o hinta si un topogan unde copii se pot juca. Deci au cu ce se juca. Nu trebuie sa cari dupa tine dulapul de jucarii… Cine a scris acea scrisoare s-a gandit macar o clipa ca poate cel ce vine in parc cu copilul fara,macar, o jucarie nu are bani sa ii cumpere? Picamer,escavator si mai nu stiu ce. Jucariile sunt scumpe si nu toti si le permit. De aceea e bine daca i-ai luat jucarii sa se joace cu ele acasa… In parc merge sa se joace cu copii…Eu nici la gradinita nu il las sa isi ia masinuta. In fiecare dimineata avem aceasta discutie. Jucariile sunt acasa pentru acasa. Frumos punctat in comentariul tau

    • Super punctat !!! La 1 an si 5 luni mergem cu plasa cu jucarii dupa noi. Si ducem mai multe…tocmai sa nu ramana fara o jucarie datorita celorlalti care vin si se servesc sub privirile nepasatoare ale mamei sau bunicii de pe banca…

    • Nu stiu ce sa zic. Cand merg cu pitica mea in parc, ii iau eventual trotineta fara de care nu ne deplasam nicaieri si are voie sa isi ia singurica jucarii, atatea cat ii permit manutele sa le care ca doar sunt jucariile ei, nu ale mele. Eu o ajut cu trotineta.
      Din capul locului ii spun ca isi poate lua jucarii in parc insa va trebui sa aiba grija de ele de la inceput pana la sfarsit (carat, jucat, curatat, carat inapoi acasa) moment in care ii piere cheful si-mi spune ca merge doar cu troti. Intr-adevar, cand ajunge in parc si vede 1000000000 de jucarii, aceleasi pe care le are si ea acasa si de care in opinia mea, ar fi trebuit sa se sature, vrea sa se joace cu ele. Atunci intervenim noi, parintii, incercand sa o redirectionam catre zona verde, catre copaci, flori, verdeata, orice. Inventam jocuri in 3, cautam “comori” ascunse, numaram furnicute, strangem “bani” din frunze s.a.m.d. Consider ca de asta mergem in parc, sa ne recreem, sa ne petrecem timp de calitate cu micutii nostri, sa avem o legatura stransa cu ei, nu sa se joace la vesnica groapa cu nisip in tim ce noi, de pe bancuta, mai aruncam cate un ochi si mai facem cate o observatie. Fiecare isi creste copilul cum isi doreste si cum stie mai bine, oricum toti le vrem doar binele si cu totii actionam numai din iubire insa contrar spuselor tale, Alex, eu cand vad copii in parc cu jucarii care mai de care la ei, nu mai stiu pe unde sa ii ocolesc sa nu ii vada cea mica si sa “sara” pe ei. Gandeste-te poate, ce ar insemna sa nu mai fie niciun copil cu jucarii in parc. Poate ca s-ar juca intre ei, poate ca ar crea prietenii, poate ar invata sa se joaca cum ne jucam noi cand eram de varsta lor, eu ieseam afara fara nicio jucarie, sau maxim o minge sau un elastic si era cea mai mare distractie din lume. Mentionez ca nu fiecare era cu mingea lui, era o minge la tot grupul. Poate ca ar trebui sa ii invatam sa se joace cu adevarat, sa isi puna mintea la contributie, sa “inventeze” excavatoare, sa “improvizeze” lopatele, greble si multe altele ajutandu-se din mediul inconjurator… Asta este opinia mea, este bineinteles diferita fata de majoritatea de aici de aceea mi-as dori sa nu fiu inteleasa gresit, tot ceeace am spus, am spus-o intr-un mod constructiv.
      Va pup si va doresc fericire alaturi de micutii vostri!

    • 1) Marc/k nu are nicio vina daca e sau nu educat necorespunzator. e dreptul fiecaruia sa spuna da sau nu, dar de obicei nu te duci in parc sa-ti etalezi jucariile. te duci in parc sa faci miscare (ideal). sa te joci cu mingea, sa alergi cu alti copii, sa joci pitita sau sotronul.

      2) nu, parinti nu merg cu copiii in parc sa-i uneasca cu natura – pentru asta mergi la munte. merg in parc sa-i lasa se se joace in aer liber impreuna cu alti copii (cu sau fara, imprumutand sau nu jucarii). mai important pentru copil e sa fie capabil sa-si faca prieteni decat sa fie in stare sa spuna NU iti dau jucaria mea. si da, copiii sunt curiosi din fire si vor sa se joace cu jucarii. dar asta nu inseamna ca ma obliga pe mine ca parinte sa iau sacosa de jucarii dupa mine. pentru ca, chiar si asa tot va vrea sa se joace cu jucariile altuia.

      3) Faptul ca merg in parc fara jucarii nu inseamna ca nu impartasesc sau nu daruiesc ceva. nu m-ar face mai darnic mersul in parc cu sacosa de jucarii.

      cand fi-mea avea 3 ani si am mers in parc mi s-a intamplat o faza asemanatoare. o fetita nu a vrut sa imparta cu fi-mea jucariile ei desi se jucasera frumos pana au ajuns la jucarii. am luat-o pe fi-mea de mana, am mers i-am cumparat ingheta si ne-am intors la locul unde era fetita aia. normal ca a vrut inghetata. normal ca ma-sa nu a vrut sa-i cumpere, normal ca i-a cerut lu fi-mea si normal ca nu am lasat-o sa-i dea (desi vroia). apoi guess what ma-sa batea apropo-uri ca copilul trebuie invatat sa imparta.

      deci, totul e OK atata timp cat copilul nostru e in avantaj, dar daca el ar fi cel care plange, parca lucrurile se vad altfel.

  16. Wooow incredibil toți sunteți niște oameni plini de sine și unul se crede mai bun decât altul .Va-ti făcut site sa discutați și sa arătați ce mare e mândria din voi și răutatea , nici unul nu e mai presus de altul inclusiv eu care mi-am pierdut timpul și am citit câteva comentări și acum ca va scriu .Nu aveți nimic de făcut mai bun? IUBIȚI VĂ UNI PE ALȚI CU O IUBIRE SFÂNTA , NU CERCETAȚI SI NU JUDECAȚI , AJUTAȚI-VĂ SA MERGEȚI PE CALEA CEA BUNĂ CU COPIII VOȘTRI ȘI ÎNVĂȚAȚII CE E IUBIRE ȘI ĂSTA SE FACE PRIN FAPTE NU VORBE .VORBA LUNGA E SĂRĂCIA OMULUI .O ZI BUNĂ LA TOȚI ȘI SA FIȚI IUBIȚI

  17. Eu sunt de parere ca, macar in parc, sa le eliberam atentia de la plasticuri, luminite si alte magarii si sa incercam sa ii conectam cu natura. (Am 2 baieti, 3 ani si 1 an)Nu, nu plec cu o sacosa de jucarii, iau uneori cateva pt nisip, dar de cele mai multe ori umblam cu bete, gandacei, flori, pietre, frunze…si da, ma joc cot la cot cu el. Eu nu merg in parc ca sa ma relaxez pe banca si el…”descurca-te, mama”. De asemenea cred ca noi, parintii, ar fi bine sa reusim sa ne gestionam proprile emotii si sa ii ajutam si pe ei sa faca asta, in situatii dificile. (Aka jucaria dorita de el/celalalt).

    Rezonez f bine si cu Vanda:
    http://gangblog.ro/2014/04/06/invat-imparta/

    Numai bine!

  18. Chiar acum 3 saptamani am citt acelasi articol dar scris de o tipa din afara, cred ca in SUA si care sustine ideea ta. Bineinteles 80% din comentarii erau contra si 10% pro si mi se pare corect asa. Initial nu am vrut sa scriu pentru ca am vazut destule persoane care au exprimat exact ceea ce vreau sa spun si eu acum, dar simt nevoia cumva sa spun ca aceasta pare mai mult o problema a parintilor frustrati care cara sacosa de jucarii dupa ei, de parca ar cantari 7 tone si eventual merita o statuie pentru acest lucru! Poate realizati asa cat de penibil suna! Generatiile trecute care ne-au crescut fara masina de spalat vase, uscator si alte inventii ar merita toate premiul Pulitzer pentru efort, daca ar fi sa ne punem probleme “existentiale”. Probabil ca nu esti crescut religios pentru ca daca ai fi, ai stii ca sa imparti este primul lucru pe care putem sa-l facem si sentimentul de a-l vedea pe celalalt fericit ar trebui sa fie mult mai inaltator decat sa ne invatam copiii egoisti, materialisti si posesivi. Dupa aceea ne intrebam de ce exista razboaie, divorturi si de ce toti devenim individualisti. Eu una de fiecare data iau jucariike de nisip ale fiicei mele si nu mk se pare asa mare calcvar ca tie si le kmpartim cu toti copiii care vin sa se joace cu ele, chiar daca unii poate nu le cer frumos. Ne dam seama ca sunt copii si ca mai au de invatat, dar treptat, nu “lectii dure de viata”. Au timp destul sa vada cum e sa fii adult, acum ar trebui sa-i lasam sa fie copii. Fetita mea nu a vrut niciodata jucariile altui copil, dar le imparte cu bucurie pe ale ei si acest lucru ma bucura si stiu ca suntem pe drumul cel bun. In parculetul unde obisnuiam sa stam, in Romania, parintii chiar au lasat de tot jucarii prin nisip ca cei care vin sa se joace cu ele, daca nu au de acasa. Deci ca sa intelegi, nu au scris pe ele A MEA, nici nu le-au luat inapoi in casa, LE-AU LASAT acolo! Aici in Germania, de cate ori fetita mea se apropie de cate un copil cu jucarie, desi nu are nicio intentie de a se juca, mamica care este cu acel copil ne spune ca este in regula sa se joace! Si te rog, incenteaza sa mai dai exemple de genul, ca nici noua nu ni ne-ar placea sa ni se ia u n obiect personal, precum telefonul mobil. In primul rand nu poti compara si da exemple de genul acesta, ei sunt copii, noi adulti…got it? Nu mai spun ca din OMENIE ar fi frumos sa impartim lucruri cu alti copii care nu au norocul sa aiba parinti cu bani care le cumpara 10.000 de jucarii sau copiii care au parinti ce trudesc zi si noapte, vin de la munca franti si in cele 15 minute libere pe care le au la dispozitie, isi scot puiii la o gura de aer in parc! Ce sa mai zic de copiii care vin in vizita si care, desigur, nu au jucarii de acasa! Si cu siguranta ca mai sunt si multe alte situatii la care noi nu ne gandim, in egoismul nostru, cel de toate zilele…

    • Cred ca nu ai citit bine articolul, nu e vorba ca nu vrea tati sa imparta jucariile, ci este alegerea copilului. Daca el vrea, bine. Daca nu vrea.. pai imagineaza-ti ca eu sunt amarat, si te vad cu tableta in mana pe banca in parc, si iti cer sa mi-o dai si mie putin. E fix acelasi lucru, de ce trebuie sa imi oblig/invat copilul sa imparta daca el nu vrea asta? Ca sa devina victima profitorilor cand va mai creste? Eu te cred ca e bine in Germania, dar noi aici mai avem pana sa ne civilizam. Si eu nu cumpar jucarii pentru tot parcul! Nu iti permiti sa ii cumperi copilului niste jucarii de plastic.. pai poate nu a fost o idee buna sa il faci, si sa il cresti chinuit si frustrat. Sau nu-l duce unde se joaca alti copii cu jucariile pe care el si le-ar dori. Tu daca nu ai bani, iesi in oras cu “da si mie, nenea..”?
      Si ok, sa zicem ca eu nu imi educ copilul “crestineste”, dar tu care il scoti in parc fara nimic, sa se joace mereu cu jucariile altora fara sa ofere nimic in schimb, tu ce anume il inveti?

  19. Eu locuiesc in SUA si aici in parc nu este moda sa aduca nici un copil si nici un parinte nici o jucarie. De obicei aici in SUA copiii sunt crescuti numai de parinti , in rare cazuri si mai mult cand sunt in vizita mai ies si bunicii cu parintii, insa de obicei imigrantii isi mai aduc parintii ca sa stea cu copiii. In rarele cazuri sunt si bone care stau cu cei mici , insa procentul este foarte foarte mic fata de Romania. La locurile de joaca de aici copiii se joaca destul de linistit si nu prea interactioneaza intre ei, ceea ce e un lucru bun uneori , alteori nu e. Nici noi parintii nu prea interactionam unii cu altii , decat in cazuri rare .Nu prea am experienta parcurilor din Romania decat de pe vremea mea si ce am mai prins in vacante.Mie aici in SUA imi place ca ma pot da si eu cu ei in leagane si pe tobogane si am mai multa libertate parca decat in Romania, insa si in Romania este frumos pentru ca vin multi copii si este o atmosfera mai vesela , mai galagioasa , copiii interactioneaza mai bine intre ei , in schimb noi nu ne mai jucam si noi cu ei ci doar ii privim . In schimb , in Romania interactionam , socializam cu parintii , cu bunicii si este mai multa viata si vin mai obosita acasa de la locul de joaca .In Romania este concurenta pe leagane , aici sunt atat de multe parcuri si locuri unde te poti duce cu cei mici , incat rar se intampla sa fie concurenta pe un leagan. De cele mai multe ori , chiar si vara nu sunt mai mult de 4 copii la un loc de joaca unde s-ar fi putut juca si 50 de copii.Iarna sau toamna suntem de multe ori singurii din parc , insa avem ocazia sa interactionam si noi mai bine cu cei mici , sa ne jucam si noi si sa redevenim copii. Cand venim din Romania unde este atata agitatie si viata aici pare destul de trist si simt un nod in gat la locurile de joaca si in parcuri pentru ca este multa liniste si parca s-a dat cu gaz si au fugit cu totii , insa dupa o luna maxim ma reobisnuiesc cu stilul de viata de aici . Ca sa revin, eu nu am vazut aici pe nimeni sa aduca jucarii in parc.

  20. Eu una cred ca iei prea multe jucarii :). In sensul ca lista pusa la finalul postarii “o lopata, o masinuta, o minge”, adica lista pentru alti parinti este mai scurta. Eu cred ca este tentant pentru alti copii sa vina sa vada ce are Mark acolo. In general copiii isi aleg jucarii cu care sa plece de acasa si sunt intr-adevar parinti care nu ii lasa pentru ca merg in parc, la tobogane si leagane si considera ca nu le trebuie jucarii. Cu toate astea, ei vad bogatia de jucarii de la Mark si devin super-interesati. Si eu cred ca un copil trebuie sa imparta din ceea ce are, dar doar cu cine vrea si, de altfel, cred ca e mai ok sa faca schimb. De ce nu le sugerezi parintilor care vin fara jucarii in parc ca data viitoare sa aduca si ei ceva, poate copiii vor vrea sa faca schimb. In felul asta eu sunt convinsa ca nu ii jignesti, ba chiar le dai de inteles ca ar fi posibila o prietenie intre copii daca au o baza comuna de la care sa porneasca.

  21. Salut Alex, salutare si celorlalti parinti ce au scris mai sus.

    As vrea sa las la o parte scrisoarea, pentru putin (voi scrie parerea mea mai jos) sa spun ca am citit fiecare coment in parte si sunt absolut fascinat. Cata inversunare, cata ura si patos in reactiile unora dintre parinti. As vrea sa punctez urmatoarele:
    1) toti scriu cu explicatii despre moralitate, despre cum cresc copiii lor intru promovarea darniciei,a altruismului si manierelor elegante si lasa de inteles ca Mark a cam lipsit la ” tabla impartirii” sau ca ii cam da cu rest. Nu e fabulos, uitandu-te la Romania de azi, cum de traim intr-o tara de manelisti de oameni abrutizati mental si fizic dar toti ne crestem copiii dandu-le exemple de viata exemplare? Sau poate “aia multi si naspa”din aceasta tara merg in ” alte parcuri”?
    2) nu as da mai mult de un exemplu dar CRIS din postarea de mai sus isi exprima indignarea fata de postarea lui Alex iar mai apoi precizeaza ca sta la fumat cand iese cu copilul in parc si ca ….. pana la urma care e problema. As zice multe dar ma rezum la Uuuuuaaaauuuuu!!!!!
    3) eu am mai citit si alte posturi de pe acest site si ( sa ma corecteze posesorul daca gresesc) numele de Cel Mai Bun Tata mi se pare mai mult aspirational decat constatator asa ca nu prea inteleg indignarea.

    In legatura cu scrisoarea deschisa mie mi s-a parut un ” strigat de frustrare” mai mut decat o ofensa adusa celor ce nu aduc jucarii( asa am simtit-o eu) si mi se pare ca se adreseaza parintilor nesimtiti ( de care nu ducem lipsa) si nu celor ce din varii motive nu au adus jucarie/ jucarii la un anumit moment. Stiu ca e la moda sa urmezi diverse metode de crescut copiii si esti varza daca nu urmezi metoda ” HB5 bob de orez” dar mai presus de orice ar trebuii sa avem bun simt si sa il respectam pe cel de langa noi. Fiecare face ce doreste cand pleaca de acasa, dar sa fii nemultumit mai apoi ca altii nu fac ce vrei tu in parc mi se pare exagerat; mai ales cand se tot intampla. Daca te duci cu copilul odata si e dezamagit ca nu a primit jucarii de la altii si mai apoi continui sa mergi ” la nemurire” in acelasi fel, poate intr-o zi o sa incerci sa iei ceva cu tine nu de alta dar nu sunt altii egoisti ai tu o problema.
    Cred ca cei mici si f mici vor tot fi dezamagiti in timp. Ar trebuii invatati pe termen lung ca nu totul ti se cuvine si ca toti avem dreptul de a spune Da sau Nu fara sa trebuiasca sa dam explicatii de ce?
    Bafta!

    PS. Postul despre sacosa de rafie murdara si aspectul de cersetor al posesoruluia fost demential pt mine.

    • Sa traiesti Ioane, multumesc frumos pentru mesaj. Pe mine ma distreaza cei care ma acuza ca imi arog titlul de “cel mai bun tata” fara a fi curiosi sa incerce sa afle de ce :)…asa ca iti multumesc pentru incercarea de a lamuri acest aspect…iar pentru cei cu adevarat curiosi, ii invit sa citeasca primul post al acestui blog, intitulat, cum altfel, “Cel mai bun tata”.

      • eu nu te acuz ca iti arogi titlul de cel mai bun tata, pe mine ma amuza acest lucru. nu esti deloc cel mai bun tata. sunt de acord doar cu atat: “copilul tau care, in loc sa sa distreze non-stop in parc, isi petrece o parte din timp suparat din cauza ca tu nu te-ai gandit (o sa fiu dragut si nu o sa fac si alte supozitii) ca poate, copil fiind, i-ar placea sa se joace si cu niste jucarii. ” Da, nu am copy-paste si mila ta pentru ca sunt convins ca nu iti este mila, esti numai ironic. ce noroc mare, copiii nu gandesc ca tine. bine, poate doar mark in timp te va copia sau il vei constrange sa gandeasca la fel ca tine. poate de aceea spune “nu” atunci cand un alt copil il intreaba daca se poate juca cu jucariile lui.
        sa nu mai zic de toata ura si individualismul care rage din tine in tot acest post de rahat. esti un om rau care judeca, care nu se gandeste ca poate nu orice om are situatia materiala incat sa ii cumpere copilului lui 15 excavatoare, doua mari si doua mici. esti un tata ce distruge inocenta copilului tau si, poate, de ce nu, indirect, si al copiilor din jurul copilului tau.

  22. Oare, voi cei care veniti fara jucarii in parc, cum va educati voi copilul sa imparta? Ce sa imparta???? Jucaria imaginara?? Daca tu nu aduci nimic!!! Te astepti sa imparta jucaria altui copil…daca un copil nu vrea sa faca ceva, nu vrea, si gata! Incetati sa obligati copiii sa faca ce vreti voi, ascultati copilul!

  23. Stii ce,eu consider ca tu nu esti un parinte prea grozav pnetru ca ar trebui sa iti inveti copilul sa imarta, sa fie amabil, eu presonal ii iau copilului meu jucarii si nu judec pe nimeni, ca ia jucarii sau nu, sau cate, sau orice altceva, dar ii judec pe acei parinti care nu isi educa odraslele, asteptand sa-si dezvolte singur instinctiv caracterul. Un copil lasat sa actioneze din impuls fara sa se gandeasca la cei din jur, o sa devina un adult salbatic, antisocial.

  24. Buna,
    Am vazut intr-un parc urmatoarea secventa: fiica( aprox18 luni ) si mama au o minge pe care un baietel de 6-7 ani vine si o ia in fuga. Fetita mica plange, mama fetitei il roaga pe baietel sa ii dea mingea inapoi 🙂 , iar baitelul vine in fuga ii arata fetitei mingea, fuge si tot asa. Fetita plange, baiatul are acelasi comportament sicanator, iar la un moment dat mama fetitei il prinde de mana si ii ia mingea.
    Atunci de pe o banca apare o mama ca ‘De ce a pus mana pe copilul ei??!!!???’ fiind foarte revoltata mai mai sa o loveasca pe mama fetitei. Intrebarea mea este unde era mama cand fiul ei avea acel comportament sicanator si de ce nu a intervenit atunci?
    E simplu sa nu aduci nimic in parc, sa nu te complici, plasa e grea si trebuie carata, copilul oboseste si trebuie carat; e mai simplu sa nu iei nimic si sa il lasi sa se descurce 🙂 ; inteleg diverse conjuncturi, nu inteleg tupeul, comoditatea si victimizarea celor care nu primesc ‘era doar o jucarie’.

    • “Comportamentul șicanator” era de fapt invitație la alergat 🙂 Din experiența avută cu al meu, leșinat să alerge cu cineva, am văzut că asta înseamnă că-l place pe copilul “șicanat”. Cel mai probabil nici nu-l interesa mingea 🙂 În mod evident nu înțelegea că ea nu poate/ vrea/ e prea mică…

      Acuma reacția “mamei șicanatorului”… n-ai văzut reacții de fumătoare când le zici să nu mai fumeze acolo, că loc de joacă ptr copii și mai e semn lângă ochii lor cu “fumatul interzis”… și câte și mai câte… da’ ăștia suntem, chiar dacă ne “vindem” altfel..

  25. buna alex,in primul rand m-a deranjat faptul k te-ai autointitulat cel mai bun tata…dc crezi u asta? as putea spune acum si eu k sotul meu este cel mai bun tata,dar nu ar fi corect fiecare parinte normal incearca sa fie cat mai bun pt coplilul sau dar nu exista cel mai bun,e logic?
    si eu am un baietel de 2 ani si jumatate si de fiecare data in parc iesim cu punga cu jucarii,dar f rar se joaca cu ele,mai mereu vrea jucaria altui copil pt k este noutate pt el,cateodata o primeste e fericit se joaca si o da inapoi,alte ori face schimb,sau nu o primeste deloc plange putin si ii explic k acel copil i-o da numai daca vrea el pt k este a lui si de cele mai multe ori intelege.CE m-a deranjat e atitudinea ta fata de alte persoane felul in care judeci pe cei din jurul tau si a altora care iti sustin punctul de vedere.De ce gresesc k in timp ce copilul meu se joaca fumez o tigare pe banca?da poluez aerul dar asta e singura mea vina ,lasa-ma sa ma explic…deci lucrez 12 ore plec la 8 dimi ajung la 11 noaptea ,iar a doua zi ma trezesc in jur de 6 sa am timp sa fac piata mancare,sa bag un aspirator fac repede dus si fug si cu copilul in parc vreo 2 ore pana la somnul lui de pranz si da in timp ce el se joaca cu alti copii stau pe banca si fumez o tigare,nu ies in parc pt mine pt a sta eu cu copilul meu ci ies pt el pt a se juca cu alti copii intervin numai daca copilul meu deranjeaza pe cineva ,dar o face rar in rest starneste zambete se imprieteneste cu cei de varsta lui sau se tine dupa copii mai mari si e f fericit daca primeste atentia lor ,deci daca eu as fi langa el in fiecare secunda cum ar mai interactiona cu alti copii? cand ar mai avea acea putina libertate de a face ce vrea el?si daca ne intalnim si copilul meu va vedea jucaria copilului tau o va vrea cu siguranta oricat as incerca sa-i dau jucaria lui a ta va fi mult mai atractiva pt el desi are si el stive de jucarii dar nu o are pe aceea…cam asta aveam de spus ,o seara buna tuturor!

  26. mersul in park este despre socializare! poti aduce acasa doua galeti de nisip, in care copilulu tau sa se joace singurel cu excavatoarele lui. copilului tau nu i-a cazut cu tronc, niciodata, jucaria altui copil ???
    totdeauna aducem in park jucarii…. dar nu putem avea atatea jucarii cate au totii copii impreuna! asa ne-am facut un grup de prieteni noi. incearca aceasta experienta…
    cred ca este o frustrare a ta si nu una a copilului. nu mai cara asa multe lucruri cu tine, si invata copilul sa ofere si totodata sa obtina ce isi doreste de la altii! cred ca e la fel de important 🙂

    • E clar ca nu ai inteles nimic din ce ai citit 🙁 imi pare rau pentru oameni ca tine si pentu copiii vostri …

      • de ce nu imi explici? poate sunt mai greu de cap.
        oricum draq m-a pus sa imi dau cu parerea, fiecare sa faca cum vrea. totdeauna vor fi prin preajma detinatori ai adevarului absolut sau pastratorii limbii si gramaticii corecte a limbii romane! sa fiti sanatosi si destepti in continuare…

        • Nick, desi nu suntem de acord pe subiect, da-mi voie sa apreciez savoarea ultimului tau mesaj :))))..m-a distrat, desi era un strigat :)), ai fost foarte simpatic..sa traiesti

    • sincer, nu sunt de acord cu acest articol, daca iesi cu jucarii in parc fii pregatit sa imparti cu altii. la noi asa se intampla. mai tarziu ce o sa faci? o sa iesi cu vreo 2-3 trotinete si 4-5 biciclete? ai sa vezi ca atunci cand o sa uite de excavatoare si o sa iasa cu bicicleta, alti copii or sa vrea sa mearga cu a lui…. invata copilul sa imparta. asta cu: eu il las sa zica el daca vrea sa dea jucarii mi se pare de prost gust, zau. ce te faci daca vine unul mai sarac? o sa il iei de acolo pentru ca nu are jucarii? si inca ceva, trebuie sa avem toti tot atatea jucarii ca si tine? sau cine are una in minus e mai fraier. normal ca al tau nu o sa vrea sa le dea daca tu nu il educi in sensul asta. care este si sensul corect, la varsta asta, dupa parerea mea, pentru a putea socializa, pentru a-si face prieteni etc…

  27. Nota 10!
    Lasa, hai sa ne invatam copii sa imparta, noi cei morali si altruisti care suntem prea egoisti si lenesi incat nu aducem la parc o amarata de galetusa cu lopatica… Lasa ca vin fraierii cu de toate si atunci avem si ocazia sa ne invatam copii sa se milogeasca de altii pt o jucarie sau sa o sustraga cu nesimtire….
    Eu personal sunt de acord cu tine, pai vin la parc cu o mie de jucarii galetuse, forme, masinute, mingi, tricicleta etc… Si dupa ce ajung si ii insir copilului jucariile vreau sa stau putin linistita cu celalalt copil care e nou nascut, ca sa apara dintr-o data un simpatic micut cu o mama/tata/bunica dupa el, hotarat sa puna mana pe jucariile baiatului meu, care de altfel isi imparte fara peobleme orice jucarii. Insa cateodata pur si simplu are chef de ceva anume si eu nu am chef sa mediez situatii gen: hai da si tu jucaria putin ca nu o mananca. Voi cand aveti pofta nebuna sa mancati o prajitura de ex si vin vreo 2 colegi de ce nu le dati lor prajitura, ca e doar o amarata de prajitura…
    De ce fie copilu meu frustrat ca nu se poate juca cu ce vrea cand vrea dupa ce eu am carat jucariile la parc special pt asta, ca vine un nesimtit care nu a luat un amarat de plastic cum ziceau unii mai sus!!!!!

  28. Salut Cristi, iti multumesc pentru comentariul decent la adresa mea..evident, nu sunt de acord cu el :)…din punctul meu de vedere, acest post nu este despre impartit lucruri..dar, daca esti curios sa citesti care este gandirea mea (sau din punctul tau de vedere lipsa ei..e o gluma, nu te ambala din nou 🙂 ) privind impartitul, te invit sa citesti cand ai timp, pe acest blog postul “Telefonul meu”…si apoi sa dezbatem, daca vei vrea, si acolo..sau aici..mersi si weekend frumos daca nu mai vorbim

  29. eu nu sunt de acord cu tine…cand va fi mare …la serviciu…la fel va face..mark? ai si tu dreptatea ta…dar copii trebuie lasati sa negocieze intre ei..nu sa te bagi,tu,ca parinte…doar daca se lovesc.
    ei se impaca si se cearta imediat…si tot asa..
    e un pic o forma de egoism…
    pe fi mea am invatat o sa doneze jucarii…fara sa faca figuri…sa fie generoasa…sunt si momente cand are :simtul propietatii…dar apoi,dupa ce ii explic..intelege si gata…
    punct.
    ei vad altfel lumea..nu ca noi

    • Mai oameni buni … voi chiar nu cititi ? Sau de fapt cititi dar nu intelegeti … sau cum? Ce scrie omul asta aici si ce intelegeti voi!!! Nu ne intereseaza ca copilul tau doneaza … nici ca stai pe banca sa fumezi o tigara (cum se spunea mai sus) … e vorba de comportamentul pe care il au tot mai muti in societate … si din pacate asa cresc si copiii nostri. Educati de niste frustrati 🙁

  30. Dragul mieu , din toata povestea ta in urma a ramas revolta ……. Exprimata intr- un limbaj nu tocmai adecvat …..nu intamplarea ci felul in care ai scris-o spune multe despre tine .

  31. Îmi plac părinții care privesc transversal lucrurile: copilul este în parc și el vrea sau nu vrea să împrumute o jucărie. Doar că dacă am privi longitudinal, și nu doar respectivul moment, am observa în trecut niște experiențe (care țin de empatie, de dat și de primit, de mai multe…) și în viitor se mai pot face niște predicții (tot despre empatie, despre relații interpersonale, despre drepturi proprii, despre egoism și despre integrare, despre narcisism și despre lipsa de empatie…). Acesta este un post despre părinți. Comportamentul copilului, la vârsta la care se poate juca cu jucăriile spune mai mult decât ne place nouă să credem despre părinți, bunici și alte persoane semnificative care contribuie nu doar la creșterea lui fizică, ci la devenirea lui internă.

  32. Stimati parinti, am o mare rugaminte: nu mai va luati si nu mai faceti supozitii gratuite legate de copilul meu..dupa cum vedeti, aprob toate comentariile cu limbaj decent, indiferent de vehementa lor la adresa mea, indiferent de adjectivele pe care le folositi ca sa ma descrieti…cum eu nu mi-am permis in niciun post sa ma iau de niciun copil astept acelasi lucru si din partea voastra. Daca sunt in dezacord cu cineva, sunt cu parintii, nicidecum si niciodata cu un copil, indiferent de comportamentul lui.
    Daca aveti ceva de impartit, sigur aveti cu mine. Mi se pare foarte nedrept sa il implicati pe Mark in aceasta discutie. Nu voi mai aproba niciun comentariu sau le voi sterge pe cele care nu respecta aceasta regula.
    Multumesc.

    • Din pacate nu ai cu cine … toata lumea interpreteaza cum considera … toata lumea se simte vizata … dar toti isi cresc copiii perect … si pe mine ma deranjaza in foarte multe situatii comportametul parintilor in parc 🙁

  33. 1. Ce bine ar fi daca multi parinti ar lua articolul ca pe un sfat! Dar vad ca multi se simt atacati si incep scuzele.. ca aia si ailalta.. sau ataca.. ce sa caute copiii cu jucarii in parc ca doar acolo mergi pentru leagane :)) Ha ha! Oare de ce s-ar fi inventat atatea jucarii de afara daca nu trebuie sa le luam cu noi? Doar bicicleta? Sigur si aceea o sa starneasca interes.
    2. In parc mergem sa invatam. Da. Leagane – invatam copilul sa aiba rabdare sa termine cel dinaintea lui. Invatam sa respectam randul. Invatam sa-i respectam pe ceilalti si sa nu stam in leagan 1 ora. Tobogan – invatam sa ne purtam frumos, sa stam la rand, sa nu impingem. Invatam sa relationam. Sa ne jucam cu alti copii. Invatam proprietatea: de aceea cerem voie sa ne jucam cu jucaria celuilalt..si invatam sa fim generosi atunci cand o impartim. Invatam sa negociem: in articol era un sfat despre a face schimb.
    3. Am observat ca multora le pasa de ce face altul – ca isi aduc seminte si bere, ca stau pe telefon. E problema lor. Atata timp cat nu va afecteaza, cat copilul lor nu vine va deranjeze, sa dea in al vostru.. e problema lor.

    Alex, as vrea sa te felicit pentru modul in care iti respecti copilul. Nu ma indoiesc ca orice parinte isi iubeste copiii si vrea ce e mai bine pentru ei, insa intervine si cum.

    • Bine concluzionat!!!O singura rugaminte…locuiesc in apropierea unui parc…invatati i pe copii sa nu tipe…si vorbiti si dumneavoastra cu ei cu grija…cand copilului i se vorbeste calm si aceste reactioneaza la fel!!

  34. Si uite asa se nasc “Doreii” din romania, din parinti incapabili sa le dea un minim de educatie.
    Traim in societate nu in padure. Daca nu ti-ai invatat colilul sa inparta nimic de ce mai vii cu el in parc? Doar sa te lauzi ca are un excavator si un picamar????
    Mai bine mergi in padure cu el ca acolo nu o sa-i ceara nimeni nimic …. si sa-i iei o drujba !!!!!

    Si schimba numele site-ului ca faci de rusine autointitularea de “cel mai bun tata”.
    Sper ca nu si-a facut si “mamica” site!!!

    • Mai “un tata”…doreii se nasc din copiii care au impresia ca li se cuvine totul chiar daca nu ii al lor!!! si mai is si incurajati de parinti ca tine si ca atitia multi altii care comentati aici…
      Cel mai important e sa ITI RESPECTI copilul, sa-i dai posibilitatea sa aleaga daca vrea sa imparta sau nu! Nu sa-i impui si sa-i creezi psihoze si tare comportamentale.
      E clar ca majoritatea celor care comenteaza “negativ” n-au citit nici o carte despre psihologia copilului, cresterea armonioasa si atitea altele…si is la fel de convins ca isi si pedepsesc copiii, altfel n-ar incepe bietii sa plinga pentru ca nu au primit o jucarie (sau ca au fost impinsi).

  35. Dragi parinti,

    Sunt si eu mama de doua fetite, de 3 si 5 ani. Nu inteleg de ce va faceti voi atatea griji de lopatica impartita la groapa cu nisip si nici de ce va carati cu sacosi de jucarii dupa voi. In parcuri exista locuri de joaca amenajate special pentru copii, cei mici interactioneaza perfect acolo si invata sa socializeze.

    Eu nu am avut niciodata astfel de probleme cu fetele mele. In primul rand, le-am invatat ca daca un copil nu vrea sa imparta jucariile cu ele e ok, sunt ale lui si ele nu trebuie sa se supere. Nici ele nu sunt obligate sa se joace cu copii de care lor nu le place la randul lor, sunt in fond, atatia in parc. Si la ei exista simpatii si antipatii, logic.

    In al doilea rand, voi cei care aveti copii atat de posesivi, trebuie sa ii invatati ca egoismul nu este o normalitate, nu se intampla nimic rau daca impart o amarata de lopatica, abia poate isi fac un prieten nou cu ocazia asta.

    Am observat ca de obicei, astfel de copii sunt fix cei care stau acasa cu mama sau cu bunica in loc sa frecventeze o gradinita, asa cum ar fi normal incepand cu 3 ani, sau cei care nu au frati pe-acasa si nu au inca dezvoltat in subconstient conceptul de “a imparti” cu cineva. Lumea e a lor si doar a lor.

    Voi faceti ce vreti dar in felul asta copiilor vostri nu le va fi bine pe viitor. Ii cocolositi mult prea mult. Poate ar fi bine sa va amintiti de vremurile in care eram noi mici, nu erau atatea jucarii si imparteam in fata blocului cu totii o minge. Nu mai murea nimeni si eram toti fericiti ca aveam un joc frumos pana pe inserat.

    Vedeti ca ce vad la voi asta fac si ei. De cele mai multe ori comportamentul copilului refecta comportamentul parintelui, asa ca aveti grija ce model le oferiti.

    • Dacă ați avea un copil egoist nu ați mai vorbi asa!!!! Si asta va spun, nu contează cat ne educam copiii/– oricât ii spui, el tot își dorește jucăriile lui si nu vrea sa le dea altcuiva— ce ați face????
      Nu mai judecati dacă nu sunteți in aceasta postura !!!!!

      • Domnule Filip,

        Nu am un copii egoisti pentru ca asa mi i-am crescut. Sa nu plecati de la premisa gresita ca “asa e copilul”. Copiii sunt ceea ce creem noi, nimic mai mult. Invata din exemplele pe care noi ca parinti le oferim si nu din ceea ce le spunem.

        • Sa nu punem toti copii in aceasi oala! Am trei copii, doi dintre ei foarte darnici si deschisi iar unul foarte egoist ! Aceasi educatie,aceleasi sfaturi si aceleasi povesti! Copii sunt speciali, nu sunt doi la fel,dar noi adultii incercam sa ii transformam in mini adulti! Chiar e asa greu sa iei cateva jucarii pentru copil cand iesi afara? Chiar daca copii mei sunt marisori acum si nu mai iau jucarii, in geanta mea sunt mereu gadgeturile lor!

          • @Mimi Cel mai adevărat comentariu. Nu contează numai educația primită. Fiecare copil are personalitatea lui pe care o poți modela într-o anumită măsură. La noi în parc jucăriile sunt puse la grămadă, toți se joacă cu toate. Chiar și cei care nu vin cu nimic (eu le aduc în rucsac, n-am plasă de rafie). Dar în țara în care numele românești au devenit exotice, te poți aștepta la orice.

  36. Of eu nu sunt de acord deloc cu tine. Eu sunt parintele care nu duce nici o jucarie in parc si ma enervez foarte tare cand altii aduc pentru ca sunt o multime de jocuri in aer liber care se pot juca in parc dar cei mai multi copii prefera sa stea izolati si singuri in nisip.
    Jucarii avem acasa o multime, dar doar in parc sunt alti copii care fug, se joaca ascunsea, prinsea etc.
    Am avut o experienta foarte urata saptamana trecuta cand erau doua fetite in parc, a mea vroia sa fuga si se tot ruga de ele sa se joace prinsea dar ele erau prea ocupate, fiecare singura cu jucariile lor. Pana la urma a fost pierderea lor, fetita mea tot s-a distrat pentru ca m-am jucat eu cu ea dar mie mi-a fost mila de cele doua fetite si de parintii lor care stateau pe banca linistiti la povesti.

    • Hai mai, daca fie-ta s-a distrat de ce a fost “o experienta foarte urata”? Si de ce ti-a fost mila de cele doua fetite, daca fiecare se juca exact asa cum vroia ea, nu cum vroia copilul tau? Nu cumva vroiai si tu sa stai pe banca linistita , dar pentru ca nu s-a jucat nimeni cu fie-ta a trebuit sa te “sacrifici”? Hai sa ne pastram mila si compasiunea in situatii d-astea pentru noi insine, martiriii care ne ducem copii in parc sa socializeze , nu sa se joace pur si simplu! Sa socializeze !! De parca asta e asa o chestie obligatorie , o norma de la care nu trebuie sa ne abatem, daca vrem sa fim parinti perfecti.

  37. Corect! Foarte argumentat si corect! Respect maxim pentru toti tatii care merg cu opii in parc si deasemenea mai cara si o punga de jucarii dupa ei! Si noi ne confruntam mereu cu aceste probleme, si noi ne caram cu pungile dupa noi pentru ca stim ca daca nu se intampla asta si copii mei vor infinge mana in jucariile altor copii si incercam sa facem schimb daca putem cu alti copii! Complimente de genul acelora din gand primim si noi dar din fericire stim ca asa este normal! nu putem obliga copilul sa imparta daca nu vrea, ideea de schimb este mult mai profitabila pe termen lung si daca intradevar vrea reuseste si sa imparta. Dar nu o sa vezi niciodata un copil de 2 3 sau 4 ani ca imparte!!! este o perioada din viata datorata varstei! Inca odata respect, si consideratie maxima!!!

    • Poate ca tu nu ai vazut copii care sa imparta pentru ca erai prea ocupata cu altceva. Fetitele mele de mici au impartit orice jucarie, chiar si prefetatele lor. Daca nu vrei sa imparta nimic, du-i niste nisip acasa sau lasa-i in padure, asa cum spunea cineva mai sus. Atata timp cat merg in parc, trebuie sa imparta si cu altii, sa socializeze pentru ca altfel o sa ajungem o societate de salbatici.

  38. Hm… Interesant post dar la fel de interesante sunt si comentariile. De cele mai multe ori merg in parc cu jucariile noastre, dar uneori nu, oricum in genersl doar cu galetica si arsenalul aferent si ocazional mingea sau mici alte chestii:)Este ok orice varianta mai ales in parcul pe care il frecventam noi:)Din punctul meu de vedere problema asta chiar are enorm de multe perspective. Una dintre ele neamintita in nici unul din comment-uri este faptul ca copiii au etape de dezvoltare emotionala obligatorii de parcurs si care vin fie ca vrem, fie ca nu vrem. Una dintre ele este descoperirea propriei individualitati si concomitent a simtului apartenentei lucrurilor. Si de aici decurg multe alte consecinte. Inclusiv reticenta de a imparti. Si oare procedam corect dc ii obligam sa faca acest lucru?aici sunt de acord cu autorul articolului, cu atat mai mult cu cat aceasta presiune a impartitului m-a facut de multe ori sa actionez contrar instinctului meu si sa simt ca copilul meu percepe in mod gresit notiunea de a imparti, aceasta fiindu-i impusa excesiv si la o varsta la care nu o poate intelege in esenta si de asemenea nu are impactul asupra educatiei pe care il vede nici una din cele doua tabere:)Am impus ca fiica mea sa imparta de fiecare data cand s-a ivit o situatie de acest gen, cu explicatii fetitei mele gen: si tu te-ai jucat in momentul x cu jucaria lui y,deci si tu tb sa imparti cu z jucariile tale, z se joaca putin si ti-o da inapoi, sau “uite ce suparat e z ca nu imparti”, ” uite ce frumos isi impart jucariile x si y” sau, cea mai neinspirata :”vrei sa nu se mai joace alti copii cu tine?-asta ultima gresita claaaar dar na….se mai intampla:))).am uzat si de alte practici in pararel, distragand atentia copilului meu spre altceva si apoi subtilizand jucaria pt a-l multumi pe celalalt copil, fie distragand celuilalt copil atentia spre altceva, apoi a copilului meu si asa reusind sa il fac sa o cedeze, dupa care “bravo, esti buna, esti minunata, uite ce fericit e z” si enoooorm de multe alte tactici. Un lucru mi-e clar: am reusit aproape mereu dar NU e ok. Interferam cu etape normale si obligatorii in evolutia lor si care nu au efectele pe care le asteptam noi in viitor.E ok sa ii invatam ce e bine si corect, dar nu excesiv, si la momentele la care sunt capabili dpdv psihologic sa priceapa mesajul pe care vrem sa le transmitem. Empatia se dezvolta gradual si are in vedere muuult mai multi factori decat impartitul jucariilor. Pt achizitiile pe care dorim ca copilul nostru sa le aiba in viitor mult mai important este echilibrul, sentimentul de incredere si acceptarea etapelor chiar neplacute pt noi din dezvoltarea lor emotionala gen ” asta-i a meaaaaa!!”. Intruziunile excesive ( cele facute si de mine de multe ori:)) sub presiunea tacita a bunul simt fata de z si mama lui :)submineaza self confidece- ul copilului si riscam sa obtinem in timp efectul contrar a ceea ce vrem de fapt. Pe timp indelungat ma refer, nu imediat. Dar nu e ok nici sa pretindem ca altii sa vina cu jucariile lor, mai ales ca asta nu e neaparat o rezolvare a problemei expuse. Dar inteleg si sunt convinsa ca autorul postarii a avut experiente presante si neplacute, cum de altfel toti parintii avem in varii situatii si de asemenea sunt convinsa ca aparenta vehementa cu care si-a exprimat punctul de vedere a fost oarecum pamfletara:). Acum referitor la alte judecati pe care deseori voluntar sau involuntar le facem privitor la alti parinti…suntem parinti si toti stim ca sunt momente in care ne luam un moment sa mai vb la telefon si speram ca cele cateva min copilul va sta linistit in groapa de nisip:) sau se mai intampla sa nu fim pe faza cand in rest in 99% din cazuri suntem…si dc chiar atunci copilul nostru face ceva “gresit” ar fi laudabil din partea parintilor care in 100% din cazuri se comporta exact asa cum ar dori ceilalti parinti din parc:) sa nu ne judece atat de aspru:)etc. . De asemenea , ar fi laudabil sa nu judecam nici pasivitatea unor parinti…pt ca unii fie nu mai au energia necesara sa intervina, fie s-au saturat, fie au fel de fel de chestii pe cap, fie nu au spontaneitatea pe care ar dori-o si ei in acel moment, fie au reusit spre exemplu in cazul impartitului sa il convinga pe copil in majoritatea situatiilor sa imparta dar simt ca au facut-o excesiv(situatia mea:), fie prefera sa stea in pasivitate in timpul incidentului si sa le explice dupa, ca fiind metoda optima pt copilul lor,fie pur si simplu impartasesc alte puncte de vedere.Eu nu ma regasesc in situatiile descrise neaparat, dar stiu ca nu am facut nici eu multe lucruri corespunzator exigentelor mele sau ale altora.Suntem parinti si nu suntem perfecti, la fel cum nici copiii nostri nu vor reusi sa satisfaca exigentele tuturor celorlalti parinti:), dar mult mai important consider eu privitor la acest topic ar fi sa invatam sa fim mai toleranti unii cu altii. Asta in atentia ambelor tabere:).

  39. Alex, stiu eu, stiu eu! Te duci cu sacosa de rafie in parc, si scoti cate O jucarie. Repet: cate o jucarie. Cum o lasa Mark din mana, cum o bagi la loc in sacosa. Pt. mai multa siguranta, strange sacosa la piept, ai mei se intampla de-si mai baga mainile si prin bagajele altora… E bine totusi ca e de rafie ca nu se vede prin ea… Phuaaa – ha- haaa… ce probleme ai si tu. Mark nu cred ca are dar tu ai 🙂

    • Imi place comentariul! Eu cred ca Alex tine mai mult decat Mark la jucarii! Penibil articol! Auzi acolo ~~Cel mai bun tata~~

  40. Prima data cand am citit articolul am zis ca nu comentez ca lumea si-a zis parerea si am regasit in parerile lor ,parti care imi impartaseau parerea: problema ar fi rezolvata daca lumea nu si-ar cara sacosa cu jucarii in parc insa parcul e un loc public unde lumea poate sa faca ce si cum doreste ( a se intelege a imparti sau nu jucariile cu restul publicului) insa nu asta e raspunsul la problema cu sacosa.
    In primul rand nu trebuie sa va fie mila de copiii care nu isi aduc jucarii in parc, ei au mult mai mult de invatat de la copilul tau decat poate invata copilul tau de la ei. Ei isi vor invata lectia de viata, ( cam dur ce-i drept) cum ca in lume exista astfel de oameni carora nu le pasa de sentimentele ranite a celor din jur, ca nu tot ce isi doresc vor obtine, ca trebuie sa isi puna mintea la contributie sa obtina ceea isi doresc , ( nu vor obtine orice doar pentru ca se apuca de plans) s.a.m.d.
    Cand imputernicim un copil cu o astfel de sarcina ( sa imparta doar ce vrea si cu cine vrea ) ii dam mana libera sa faca ce vrea , cu cine vrea si cum vrea; si n-ar fi rau daca parintele in loc sa stea acolo pe banca linistit, privindu-si copilul cum face ce vrea si cine vrea, s-ar mobiliza si l-ar intreba ( doar o mica intrebare) daca stie ce fel de sentimente a transmis interlocutorului si daca i se pare ok ca acel copil sa simta ceea ce simte;cu siguranta Mark ar avea de invatat din chestia asta. Sau i-am explica cum sta treaba cu cei din jur, ca si ei sunt mici si vor sa se joace etc. Cu siguranta Mark nu e inca la faza in care poate lua singur decizii, cu siguranta va decide sa manance pacatoasa de inghetata ( sau ceva preferat) inainte de cina, daca il lasam pe el sa ia aceasta decizie.
    Si acum sa nu credeti ca cei fara jucarii sunt indreptatiti sa le ia jucariile celor cu jucarii…….. nuuuuu, luati copilul de-o parte si fiti cat se poate de creativi;ale mele ar intelege ca nu sunt jucariile lor si au inteles acest lucru de cand erau foarte mici, (oi fi fost norocoasa sau am facut ceva ok sa le inspir aceasta putere de a intelege) insa alti copii au mai multa nevoie de atentie. Scotociti in geanta, in boschetii din parc ( ca daca se joaca in nisip puteti lua si din boscheti un pet si sa umpleti petul cu nisip spre mirarea celor care nu au luat-o inaintea voastra) si invatati-i sa treaca peste aceste momente si explicati-le ca e ok sa intalneasca tot felul de oameni si ca nu trebuie sa se lase doborati de prima problema. Gasiti o alta activitate care sa ii atraga. Priviti-va copiii in ochi si asigurati-va ca va inteleg, ca mesajul pe care doriti sa il transmiteti ajunge la ei.
    Am doi copiii si ii invat si eu ca ceea ce au ei le apartine dar pot imprumuta aceste obiecte si apoi le pot primi inapoi, ca nu e neaparat sa le cedeze imediat, pot sa raspunda politicos ca mai au nevoie de 5-10 minute cu acel obiect si apoi se pot desparti de el pentru alte 5-10 minute si tot asa.
    E greu sa fii parinte si e si mai greu sa fii copil mai ales daca esti lasat in plata Domnului.
    Si care e diferenta dintre copilul cu sacosa cu jucarii si cu parintele spectator( pe banca privind ) si copilul fara sacosa cu jucarii si parintele cu mobilul (tot pe banca) ?

    • Nu va suparati ca nu asta vreau. Problema sunteti dvs. Parcul este loc de promenada. Am doi copilasi si nu ies cu jucarii in parc. Si chiar ma deranjeaza ceilalti care imi corup copiii. Eu vreau sa vada si altceva, sa le arat si altceva, sa observam natura, sa facem miscare si sa povestim…sa observam…..Cat despre parcurile de joaca pentru copiii, ele sunt dotate pentru miscarea copiiilor cu tobogane, leagane etc. iar la nisip, sa foloseasca mainile, frunzulite, crengute etc….Sau, prefer sa fie refuzati politicos pentru ca si eu le refuz tot ceea ce vad in vitrine si nu vreau sa le cumpar. Cam asa, foarte pe scurt.

  41. Genial mesajul, ofera un insight fantastic despre cum slaba intelegere a resorturilor sociale de catre parinte(probabil complexul de superioritate al acestuia) poate genera frustrari latente in mica odrasla, cu toate ca, nu-i asa, parintele are convingerea ca tot binele din lume il pogoara asupra plodului.
    In primul rand darnicia, altruismul, ajutorul dat celui care nu are sunt pline de satisfactii emotionale in sine. Chestia e hardwired in creierul nostru astfel incat sa putem functiona eficient ca animale sociale. Deci da, sa daruiesti genereaza o satisfactie imediata, sa-l vezi pe altul ca se bucura de gestul tau de asemenea. Copilul are ce-i drept perioade (speram noi) pasagere in care este excesiv de posesiv, dar cu putin ajutor si evolutie naturala(creste adica si are capabilitati empatice) reuseste sa inteleaga ca in general bunurile pe care le folosim sunt comune si deci trebuie sa avem abilitatea(si multi o avem daca nu ne educa parintii ca nu-i bine) sa folosim armonios ceea ce-i a tuturor.
    Cei care in schimb sunt egocentristi si reductionisti cu privire la propriul habitat isi imagineaza ca viata se petrece in casa LOR, in patul LOR, cu jucariile LOR, la biroul LOR cu familia LOR si tot asa mai departe. Ceilalti inteleg ca in momentul cand ai pasit pe trotuar, el este al NOSTRU, parcul este al TUTUROR, soseaua este pentru TOTI si toti contribuim la asta. Deci resursa empatica trebuie imbogatita astfel incat sa putem functiona in comun nu individual.
    Concret cazul descris il invata pe copil ca existenta lui depinde de resursele pe care le angajeaza singur sau pe care i le furnizeaza parintele, astfel incat nu trebuie sa se bizuie pe ceilalti. Lucru perfect anormal. Parintele lui mananca in fiecare zi pentru ca interactioneaza cu alti oameni si pune lucruri in comun(cu toate ca nu-si doreste acest lucru de fiecare data). Daca s-ar bizui strict pe propriile resurse, cu exceptia cazului in care are toate resursele naturale pitite in balcon ar muri de foame destul de repede. Copilul stie si probabil pus intr-o comunitate va excela in a arata ca fun-ul copilariei vine de la prieteni(aceia pe care altruist si neinteresat ii ajuti si te ajuta) si nu de la excavatoarele lui tati. Cinci excavatoare si un copil nu sunt nici pe departe la fel de distractiva ca cinci copii la un loc si doua lopatele.
    Cred ca un copil care nu imparte nimic cu nimeni decat daca are chef(si mai bine sa nu aiba ca ceilalti trebuiau sa-si aduca si ei) sau un copil care nu stie sa functioneze in societate decat la schimb e izolat de cei care stiu sa imparta si chiar sa daruiasca fara sa astepte o recompensa si izolarea produce suferinta.

  42. Kinga,

    Sunt foarte de acord cu ce ai scris. Ca sa nu zici mai bine ” cu mana…..pe punga cu bere, seminte….”.
    Zilele trecute, in parc, eu plimbam bebelusa, iar sotul meu se juca cu baiatu cel mare de 6 ani de-a ,,te prinde gheara”. In 30 de secunde cel putin vre-o 15 copii, s-au alaturat acestui joc.
    Fiind mai aproape de banca unde ”consumau” ce si-au adus parintii unora dintre acesti copii, am auzit o discutie: vai, ia uite ce talent are domunl ”ala”, si ce-l mai iubesc copii. Ce bine ar fi sa vina in parc in fiecare zi sa se joace cu ei….
    No, acuma sincer, pe acesti parinti, pur si simplu nu-i inteleg. …
    Numa’ bine tuturor!

    • Da ai mare dreptate 🙂 sunt de acord. noi cand iesim cu baietelul nostru de 3 ani si jumatate il intrebam ce vrea sa ia cu el dar in general nu vrea nimic. iesim, alearga si in general cauta prieteni. este invatat la cresa de la 5 luni. noi avem o cresa si o gradinita si este foarte sociabil. stiu ca si copilul meu s-ar fi jucat cu sotul tau sau ar fi venit la baietelul tau sa ii spuna ” haide sa ne jucam impreuna” chiar si fara jucari pur si simplu sa alerge impreuna. Probabil depinde si de caracterul copilului. Oricum cred ca toti copii au atatea jucari acasa ca sunt satui.

  43. Am rămas mască citind articolul. Până acum nici prin cap nu mi-ar fi trecut că ar fi o problemă faptul că fii-mea împrumută jucării la groapa de nisip. Uneori când vin de la serviciu fii-mea mă ia în primire direct de la ușă și atunci da, dacă știu că vrea în parc, luăm și jucării după noi. Dar alteori ieșim inițial doar în curte după care îmi arată că vrea în parc. Ei, atunci nu mai apuc să mai iau nimic după mine (decât dacă vreau cu tot dinadinsul un scandal monstru) și copiii se joacă cu ce găsesc pe-acolo. Aici nu doar că nu se pune problema ca un copil să-și împartă jucăriile cu ceilalți, de multe ori se întâmplă să lase jucării în parc și să plece iar copiii care vin după, se joacă cu jucăria respectivă și o lasă tot acolo. Nu dispare. Iar Ioana mi s-a întâmplat nu o dată să plângă după jucăria vreunui copil care nu voia să i-o dea iar mama acelui copil să-i aducă jucăria Ioanei și să i-o pună în brațe (desigur după ce i-a explicat frumos propriului copil cum stă treaba). Mie așa mi se pare normal.

  44. Buna.Eu nu te condamn pentru ce ai scris insa nu ii condamn nici pe ceilalti painti.Fieare om are propria parere,propria viata si propriul mod in care isi educa copilul.Era normal ca unii parinti sa te judece pentru ca in modul in care ai scris articolul si tu ii judeci pe ei.
    Spre exemplu copilul meu are zeci de masinute si mingi ,insa daca ies in parc cu el isi doreste intotdeauna masinutele altora.Chiar daca masinutele lui sunt noi si frumoase….el o vrea pe una mai veche.Vrea doar ce nu e a lui si mai mult nu ii place sa imparta,insa daca un copil are o jucarie mai frumoasa in ochii lui exista posibilitatea sa faca acest troc de care vorbeste toata lumea.
    Ce e mai dureros in excursia acesata cu copilul in parc…copilul meu are doar 2 ani jumate si inca nu merge la gradinita.De fiecare data se gaseste cate un alt copil care il loveste fara nici un motiv…iar unii parinti sunt chiar mandri si zic….-copilul meu merge la gradinita…stie sa se bata..-.Deci eu trebuie sa-mi dau baietelul la gradinita ca sa invete sa-i bata pe alti copii nu sa invete diverse lucruri noi care cica il vor ajuta in viata…E mult de povestit pe aceasta tema.Poate veti scrie o parere si despre acest subiect intr-o zi dar la fel veti fi criticati si e normal.
    Asa ca…dragi parinti…viata e scurta nu va mai certati intre voi pentru ca unul are mai multe jucarii si altul mai putine.
    Eu cred ca daca nimeni nu ar duce ici o jucarie in parc,exceptand lopatica si galetuta…viata ar fi mult mai usoara pentru noi.Parcul este pentru topogan,leagan,bicicleta,aer curat….Insa e doar parerea mea.Fiecare cu experienta lui ….Va doresc tuturor mult succes in educarea pruncilor si nu uitati….viata e scurta…nu va certati degeaba :).

  45. Draga Kinga,
    Oamenii normali ca cap merg in parc nu ca sa se joace ei cu copiii, ci ca sa lase copiii sa se joace cu alti copii de varsta lor sau pe acolo. Citesc si ma minunez cat timp liber au unii sa judece tot ce se intampla intr un parc? Fratilor ati luat o razna? Si daca se supara ce sau daca plange? Noi nu am plans nicodata nu v a suparat nici un prieten care avea pegas si nu ti dadea si tie o tura bicicleta ca tu nu aveai inca sau erai prea mic ca sa ai una? Si am murit vreo unul? Lasat i sa faca ce vor vor sa si ia jucarii sa si ia nu vor iarasi bine vor sa ia jucaria altuia sa se descurce? Pt ce sa ma bag eu in treaba lor? In loc sa i lasam sa socializeze sa si faca prieteni sa discute despre interese comune venim noi cu plasa de jucarii sa creem certuri si discutii. Si eu am masina plina si cand ajung in parc o intreb: alege ce jucarii vrei si ti le cari singura pana acolo. Si asa sunt vremurile in care adolescentii socializeaza numai pe facebook si whatsapp daca o mai invat si eu sa fie sociopata renunt la functia de parinte. Lasati i liberi in gandire si in fapte. Nu i impingeti sa ajunge niste sociopati, egoisti, inadaptati, frustrati, timizi, si pot continua asa pana maine. Parerea mea este ca un parinte relaxat are si un copil relaxat.
    I rest my case! Relaxati va oameni buni!

  46. Eu fac parte din categoria parintilor nesimtiti, dupa descrierea ta. Poate nu ar trebui sa ii judeci pe altii fara sa sti de ce nu le-au adus copiilor jucarii in sacosa. Eu, de exemplu ies la 5 de la munca, fac 1 km pana la gradi sa il iau pe cel mare, apoi ma duc dupa cea mica la cresa, inca 1 km, pe jos, iar pana acasa mai e 1 km, pe care il parcurg tot pe jos cu ambii copii. Daca m-as duce acasa sa iau sacosa de rafie cu jucarii, cu siguranta as fi praf de obosita si nu m-as mai duce niciunde cu ei, asa ne oprim in parc si se joaca poate cu jucariile lui Mark al tau (asta zic in gluma pt ca nu cred ca suntem din acelasi oras). Daca tu ai timp, poate si masina si te duci probabil cu ea si in parc, asta nu inseamna ca toti au aceleasi conditii. Au si copiii mei o gramada de jucarii pt afara si in week-end iesim cu ele dar decat sa lipsesc copii de joaca din parc de dupa-amiaza, poate si un planset-doua, mai bine merg cum pot si cand pot.

    • Buna Maria, imi cer scuze daca postul meu te-a ofensat in vreun fel, dar din felul in care ai povestit mi s-a parut ca ai inteles ca nu vorbeam despre tine, la fel cum nu m-am gandit niciun moment la cei care nu isi permit sa vina cu o jucarie in parc. Si nu am zis ca respectivii parinti la care faceam referirear fi nesimtiti, am zis doar ca nu cred ca au gandit prea mult inainte sa plece in parc…mie mi se pare o diferenta mare :).
      De asemenea, imi pare, dar poate ca ma insel, ca de fapt suntem cam pe aceeasi lungime de unda, pentru ca din ce povestesti, atunci cand poti iei jucarii cu tine in parc.
      O seara buna iti doresc.

  47. Buna,
    Nu am citit toate comentariile, dar:
    eu v-am vazut in parc la gradina icoanei weekendul trecut. Sunt persoana cu ochelari al carei baietel mic plangea de mama focului pentru ca fiul tau i-a intors spatele cu excavatorul lui cu tot si voi nu ati intervenit. Baietelul meu avea bicicleta, o sacosa de masinute si o minge. Dar voia excavatorul.
    Sa va spun ce cred eu, care v-am privit si in ochi in timp ce voi priveati in gol ca la poarta noua:
    faptul ca un copil mic este invatat sa imparta face parte din dezvoltarea lui emotionala de viitor. Bineinteles ca un adult nu va ceda ceasul altui adult caruia ii place, dar nu despre asta este vorba.
    Cand invata sa imparta, copiii realizeaza ca nu sunt singuri pe planeta pamant, ca mai sunt si alti copii in jur care poate nu au atatea jucarii ca ei, care sunt mai mici si au nevoie de protectie, care sunt mai mari si e mai bine sa le ofere o jucarie frumos decat sa se ia la harta.
    IMPARTEALA E PARTE A DEVENIRII LOR CA OAMENI! Dar ce sa mai discutam cu voi care ati citit o carte si ati devenit experti in ale parintelii. Tot restul sunt niste tampiti.
    PS. Si mai schimbati si voi sacosa aia, ca e jegoasa si la prima vedere am crezut ca sunteti homelesi.

    • Buna Iuliana, ma bucur mult ca mi-ai scris. Si eu imi amintesc de voi. Intrucat nu te afli printre cei carora m-am adresat in acest post, cred ca te-a suparat foarte tare faptul ca Mark nu a vrut sa imparta si, mai mult, ca noi nu am intervenit. Si vad ca iti amintesti intreaga scena. De fapt nu, tu iti amintesti ce iti convine tie.
      Poate totusi, acum ca sper ca te-ai mai linistit, reusesti sa-ti amintesti cum ne-am dus la Mark si l-am intrebat daca nu ar vrea sa ii dea o jucarie baietelului tau, pt ca plange si pare ca isi doreste f tare? Si poate iti amintesti si cum Mark s-a dus sa-i dea o basculanta, dat pentru ca din pacate baietelul tau isi dorea foarte tare excavatorul, nu l-a interesat basculanta?
      De aici incolo insa, opiniile noastre incep sa difere cu adevarat. Pentru ca noi il intrebam pe Mark de fiecare data daca vrea sa imparta, dar decizia e doar a lui. Si, in plus, mie nu mi se pare nicio diferenta intre excavatorul lui si ceasul unui adult.

      Cat despre infatisarea noastra de homeless…chiar nu stiu ce as putea sa-ti spun la asta…

      • Alex,
        Raspund pe puncte:
        1. nu cred ca noua ni te-ai adresat cu postul; eu caram dupa mine foarte multe jucarii, deci nu eram chiar in target;
        2. nu v-ati dus deloc la mark cat am fost noi prin preajma; ati privit impasibili toata scena, din picioare; Mark nu i-a oferit copilului meu nicio jucarie, daduse basculanta altui baietel, cu care ne confunzi.
        3. este o foarte mare diferenta intre excavatorul lui si ceasul unui adult. dar va pot recomanda niste carti, pentru ca se pare ca nu aveti incredere in ce spun oamenii daca nu au scris o carte.
        4. nu VOI aveti infatisare de homelesi, ci sacosa voastra pare a unuia. dupa parerea mea, copiii trebuie sa se murdareasca, dar nu inseamna ca trebuie sa fie si murdari (ei sau accesoriile lor)

        O sa ma opresc aici. Fiecare cu parentingul lui. Dar incercati sa va duceti sa va jucati cu Mark si cu sacosa voastra murdara in padure. Acolo, nu va trebui sa imparta nimic.

  48. Oh, draga Alex, esti perfect pe unda mea verde, impreuna cu restul de cativa parinti care au carat si cara jucarii. AM o mare problema pe cei care aduc in schimb TIGARI, PUFULETI, SUCURI, SEMINTE ETC. si stau la sueta cu 10 pungulite cu toate cacaturile, de regula pentru ei si de aceea isi ignora copilul. Acesta nu are nimic, poate jinduieste la altcineva si de regula NU CERE FRUMOS! Teo a mea este si a fost mereu generoasa dar si foarte sensibila la tonul copilului. Nu i-am impus, de regula nu a spus nu, insa mereu am avut ceva. Macar 1 MINGIUTA, ceva care sa atraga si alti copii langa ea. daca n-a vrut nimeni, no problem, am bagat un fotbal care a antrenat toti copiii! Asa e, problema sunt parintii si din cauza ignorantei si a starii de “sunt satul de tine, du-te si te joaca!” exact acesti copii rezulta sa fie niste frustrati. Caci noi nu prea avem nici o problema. 🙂
    Toate bune 🙂 Si apropos, cand parcul este mic, ce faci? iti lasi copilul sa se certe cu altii pe 2 leagane si un totbogan rupt? nu cred….

  49. Eu “apreciez“parintii care dupa ca nu vin cu nici o jucarie in parc dar au tupeul sa plece acasa cu jucarii ce nu le apartin…am ajuns sa scriu nume pe ele…si zau tot prind ocazia ei sa plece cu o lopatica acasa…chiar daca scrie clar pe ea a cui este….ce sa mai zici…

  50. cum le spui tu parintilor sa vina cu jucarii in parc, as putea sa iti spun eu tie sa lasi acasa sacul lui mos craciun plin de excavatoare mari si mici.
    daca nu ar avea nimeni jucarii in parc, copiii ar trebui sa gaseasca alternative, poate chiar ar studia un petic de iarba sau cine stie, vai ce groaznic, ar inventa ceva…
    ti-e mila de copilul care n-are jucarii in parc?
    dar de ala care stie cum arata gargarita doar pentru ca a vazut intr-o carte? dar de ala care n-are voie sa se joace cu bete ca poate au facut cainii pipi pe tufis? dar de ala care n-are voie sa intre in balta pentru ca i-a dat ma-sa pantalonii cei buni?
    hai sa-ti zic, cei trei de mai sus si nu nuumai ei, au apartinatori care au mainile pline de jucarii…

  51. Draga cel mai bun tata,
    Dupa ce am citit acest articol nu pot spune decat ca ai 2 probleme: lipsa de intelegere pt cei din jurul tau si lipsa de cumpatare.

  52. Nu am copii, probabil ca dupa unii nici n-ar trebui sa comentez, dar totusi indraznesc sa o fac. Pentru ca eu sunt copilul care a fost crescut ca “asa e normal si frumos”, sa imparti cu toata lumea. E “normal si frumos” daca EU cred asta, nu daca asa am vazut la altii ca fac, sau daca asa cere societatea.
    Am ajuns sa fiu adult, sa-mi ceara fetele imprumut o pereche de pantofi noi, pentru care, poate, am pus bani deoparte 3 luni si pe care CU SIGURANTA nu vroiam sa-i imprumut, dar totusi am facut-o, pentru ca asa am fost invatata … prin puterea exemplului ce-i drept.
    Am ajuns sa fiu adult si sa realizez (prin educatie, am invatat sa gandesc logic si sa-mi folosesc creierul) ca modul in care parintii au considerat ca e bine si moral sa ma creasca s-ar putea sa nu fie cel mai bun. Fara sa-i condamn sau sa-i judec, evident m-au invatat multe lucruri bune.
    Ceea ce incerc sa va spun tuturor celor care sunteti de acord ca sunteti in dezacord cu Alex :), este ca un copil trebuie sa fie invatat sa spuna NU, mai ales cu lucrurile la care el tine, asa cum spunea si el intr-un comentariu, este felul in care ii arati ca nu este nicio problema in a-si exprima sentimentele si ca nu trebuie sa fie tot timpul de acord cu societatea. Parerea mea :).

    • Mi se pare normal ca nu vrea copilul sa imparta jucariile. De asemenea, mi se pare normal sa i se respecte decizia.
      Anormal mi se pare ca in conditiile respective (copilul nu vrea sa imparta) sa vii cu o tona de jucarii in parc (pun pariu ca nu se joaca cu toate odata) si anormala e aceast atac obraznica al taticului la adresa altor parinti care nu fac ca el.

  53. Draga parinte ,

    In primul rand ar trebui sa gandesti mai departe de propria punga de rafie … nu te grabi sa judeci niciodata un alt parinte , nu sti ce viata are , nu sti ce isi permite sau nu pentru copilul lui , gandeste-te doar la copii , in jurul copilului tau sunt doar alti copii.
    Nu toti parintii isi permit sa vina cu o sacosa de jucarii si da parcul este pentru socializare, pentru leagane si pentru nisip eventual .
    Nu intru il alte detalii nu-mi place sa merg mai departe pentru ca sunt foarte multe de spus si nu este menirea mea sa educ pe nimeni , DAR invata copilul sa imparta , sa fie tolerant si nu in ultimul rand SA NU JUDECE.

    PS: Sunt o mama care niciodata nu-si va pune problema daca copilasul din parc are sau nu propriile jucarii , stiu ca a mea trebuie sa imparta si sa accepte orice fel de copil din jurul ei, astfel devine un adult tolerant si intelept.
    Copii sunt copii indiferent de ce sunt sau cum sunt parintii lor .

    • Imi place cum gandeste Andreea Pal ! eu mai pot adauga ca nu este corect sa-ti inveti copilul sa dea ceva numai daca primeste ” un schimb” . In viata de multe ori trebuie sa imparti fara sa astepti ceva in schimb , fara sa il judeci pe cel pe care il vezi pentru prima oara … La primul copil vezi toate nimicurile din jurul tau ! Fiica-mea acum are 14 ani. Vreo 5 ani am mers in parcuri si parculete dar atunci nu existau atatea excavatoare si parinti stresati cu cresterea “ca la carte” iar universul era mult mai larg .

  54. Buna dimineata!
    Am citit postul si comentariile de aici insa nu inteleg un lucru: de ce Mark nu vrea aproape niciodata sa imparta? El cum socializeaza cu alti copii? Se aseaza pe banca si discuta pe marginea evenimentelor politice cu cine se nimereste? Eu imi duc baiatul de 3.5 ani in parc pentru 3 lucruri: sa iasa dintre cei 4 pereti ai gradinitei, sa alerge (sa se dea in leagane, tobogane chestii fun pentru pici) si sa intalneasca alti copii pentru a invata sa interactioneze in afara mediului deja cunoscut (acasa/gradi). Nu merg in parc sa ma joc eu cu el. Merg sa se joace cu alti copii. Acasa ne jucam suficient impreuna. Postul tau mi se pare exagerat. Frustrarea privind sacosa pe care tu o cari ma amuza deja .
    As vrea sa aflu raspunsul tau la postarea lui Mihai de ieri.. O gasesc pertinenta 100%.
    Iti doresc o zi excelenta, fara copii atat de prost crescuti incat sa indrazneasca sa ii ceara lui Mark o lopatica de nisip.

  55. Buna dimineata tuturor, va multumesc frumos pentru comentarii, indiferent ca sunteti parinti sau nu, indiferent ca ati fost de acord sau nu. Vreau sa va multumesc in special celor care nu sunteti de acord cu mine pentru ca m-ati injurat numai in gand :), iar comentariile lasate, chiar daca unele foarte inversunate, au fost foarte decente.
    Am incercat pana acum sa va raspund fiecaruia dintre voi, dar pentru ca s-au inmultit foarte tare comentariile, pentru ca lucrurile pe care mi le reprosati sunt cam aceleasi si pentru ca argumentele mele sunt aceleasi :), cu parere de rau si fara sa va suparati, o sa incerc sa dau un raspuns tuturor, sper multumitor, in acest mesaj. Si ma adresez in continuare in special celor cu care sunt in dezacord:
    Am citit cu atentie tot ce (mi)-ati scris si, asa cum nici eu nu mi-am propus sa va conving de ceva, sper ca imi veti permite sa va spun ca nu m-ati convins.
    In primul rand, pe acest blog veti gasi peste multe articole despre felul in care il crestem noi pe Mark. Daca veti avea rabdarea sa mai cititi cateva din ele, va veti putea face o idee mai buna despre lucrurile care sunt importante pentru noi. Cele care imi vin in minte sunt: “Telefonul meu”, “Copilul meu nu este cuminte”, “De ce ii mintiti pe copii”, “Drepturi si obligatii”, “29 de lucruri…”. Atentie! Daca acest post v-a enervat, este foarte probabil sa se intample la fel si cu celelalte :).
    In al doilea rand, as vrea sa ma pot lauda (chiar as vrea) ca felul in care Iulia si cu mine am ales sa-l crestem pe Mark l-am inventat noi..departe de mine lucrul acesta…”attachement parenting”-ul a fost inventat demult de oameni mult mai destepti ca mine…s-au scris multe carti pe tema (unele traduse foarte bine), si mai multe articole, exista cursuri (va recomand cu caldura http://www.parentime.ro 🙂 )…mai important, am vazut copii crescuti cu “attachement parenting” care sunt astazi niste adulti minunati: empatici, altruisti, echilibrati, oameni capabili sa-si exprime sentimentele.
    Sunt mandru de Mark al nostru, mandru de felul in care crestem si sunt convins ca, pentru noi, aceasta metoda de parenting este cea mai potrivita.
    In incheiere, mi-ar placea ca la un moment dat sa ne intalnim prin parc si sa mai dezbatem. Cred foarte tare in principiul “putem sa fim de acord ca nu suntem de acord”. Asa cum spuneam, daca nu ma recunoasteti dupa poza acestui blog, sigur nu veti avea cum sa ratati sacosa de rafie cu Mickey Mouse, care apropo, a ajuns ea insari un personaj :).
    Zi buna tuturor!

  56. hello,
    am si eu un kinder de 4 ani….am carat jucarii in parc in fiecare zi de vara timp de 3 ani…si ca sa fiu sincera nu m-a deranjat niciodata ca alti parinti nu au adus jucarii….copiii se joaca cu orice-cu jucariile altora (daca parintii lor sunt pro impartit) sau cu un bat (pe care il gasesti in parc) in nisip. sincer, mie personal nu-mi place “atitudinea” ta…nu inteleg de ce trebuie sa imi invat copilul sa fie egocentrist….de ce trebuie sa existe acel “al meu” atat de clar in viata lui…si eu ma intreb daca mark al tau este singurul copil pe care il ai….si ma intreb cum o sa procedezi cand o sa aiba un frate sau o sora….ii vei spune acelasi lucru? imparti daca vrei?? si cand fratele/sora va plange ca vrea jucaria lui mark cine va avea cel putin un copil suparat??

  57. Draga Alex, una la mana:oi avea dreptate tu din punctul tau de vedere,dar impartirea jucariilor face parte din modul lor de a invata sa socializeze,cred ca deja,mare fiind,copilul tau ar fi trebuit sa invete asta la gradinita sau la scoala. Doi la mana: te-ai gandit poate ca unii copii au decat o mana de jucarii si alea ponosite si ca poate de aceea parintii nu pot cara jucarii in parc? Treii la mana: parcul este un loc public de joaca unde orice copil si parinte are dreptul sa vina indiferent de starea financiara,si inainte sa zici ceva in privinta asta gandeste-te ca poate educandu-l mai frumos ,copilul tau va putea impartii din sacosa aia imensa de rafie cu jucarii:) Eu stiu am copii,vorbesc din experienta si oricate jucarii as cara dupa mine cel mic de 3 ani si jumatate tot jucariile altora le vrea,deci scuza-ma ca nu-mi permit sa cumpar triciclete,excavatoare si alte nebunii dintr-un salariu amarat ,preferand sa le ofer o masa buna sau o haina noua 🙂

  58. Sunt total deacord cu Alex . Sunt mama de 2 copii – curand 3 si de aproape 5 ani strabat parcurile si am trait o multime de situatii . Am ajuns la conluzia ca cel mai bine e sa car dupa mine niste jucarii pt ca am fost in ipostaza in care am fost in parc fara jucarii si nimeni nu a vrut sa imparta cu copil meu . Si nu mi se pare normal sa il oblig sa imparta . O sa priveasca parcul ca pe locul unde este obligat sa dea toate jucariile lui altor copiii . Si pt ca stiu exact cum e sa nu ai jucarii pt parc iau ceva in plus – adica am mereu o jucarie doua in plus pt nisip pe care ai mei copiii nu le folosesc asa alti copiii pot sa se alature .
    Si daca am zis ca nu il oblig asta nu inseamna ca nu il incurajez sa imparta dar decizia e a lui . Degeaba tot spunem ca asa il invatam sa fie altruit etc Daca eu merg la un necunosc imi da un bun al lui imprumut ? Nu .
    Iar noi , parintii , ar trebui sa nu ne mai bagam in treburile copiilor nostri . Sa ii lasam sa isi rezolve ei conflictele si probleme . Sa intervenim atunci cand este cazul dar in general sa observam cum socializaza ei de pe margine .
    Daca stam tot timpul in spatele lor si le spunem – fa ai , nu fa ailalta , da jucaria copilului etc cum o sa mai poata invata sa ia proprile decizii ?
    Eu le explic copiilor mei ceea ce se poate intampla atunci cand vor sa faca un lucru .
    Asa ca dragi parinti – relax si lasati copiii sa respire liberi 🙂 .

    • total de acord! nimic care este obligatoriu nu se va invata cum trebuie in viata. da, vor face, insa nu la fel ca atunci cand va veni din ei, cand vor ei sa imparta, nu din obligatie. in momentul cand se va intelege contextul, altfel vor reactiona si in alte situatii, aparent fara legatura. pe mine ma enerveaza cand in parc ajungand langa un copil cunoscut, prieten de-al lui fiu-miu (daca pot sa spun asa la 1 an si jumatate :)) si mama copilului ii smulge jucaria din mana si i-o da la al meu, chipurile sa il invete sa socializeze…eventual il va bate pe al meu cand vor fi mai mari, nestiind de unde problema. cu ce nu sunt de acord legat de jucariile din parc este faptul ca parintii isi iau cu ei jucariile scumpe pe care cei mai multi dintre copii nu le au si toti copii sar pe jucaria acelui copil…dar cred ca in sacosa de rafie sunt jucariile uzuale pe care majoritatea copiilor le au. 🙂

  59. Buna
    Eu sunt mama unei fetite de 5 ani. O las sa isi duca in parc orice jucarie vrea, si are 3-4 seturi de jucarii de nisip, poate mai multe. Pe langa ele, luam animalute, papusi, vase, orice doreste in ziua respectiva. Cu o singura conditie: ceea ce ducem in parc, sa fie dispusa sa imparta. Fetita mea imparte jucariile cam de pe la 3 ani, poate mai devreme. Pentru ca asa am invatat-o. I-am spus, nu esti obligata sa imparti jucariile, dar daca nu doresti sa o faci, le tii acasa. Le iei cu tine doar pe cele pe care esti dispusa sa le imparti. Si Flavia mea e dispusa, la 5 ani, sa imparta orice jucarie. Cand se satura de impartit, sau cand doreste sa se joace cu propria jucarie, ii spun sa mearga la copil, sa i-o ceara frumos. Si exact asa face. A imparti jucariile nu o invata doar un lucru extrem de frumos, si anume, sa ne ajutam unii pe altii, si sa impartim ce avem cu cei mai putin norocosi, dar o ajuta si pe ea sa se joace impreuna cu ceilalti, in loc sa se joace singura. Noi nu ducem doar o lopatica, noi ducem 4-5 lopatele, 2-3 gareti, nenumarate forme, si multe alte jucarii, cate 2-3 din fiecare. Astfel, se aduna, cate 3-4 copii in jurul fetitei mele de fiecare data, unii cu propriile jucarii, altii fara, dar important e ca se joaca impreuna, si mai nou, de cand a mai crescut, colaboreaza pentru a duce la un sfarsit ‘proiecte arhitecturale ‘ marete. Noi nu punem valoare pe jucarii in sine, pe lucruri. Punem valoare pe oameni, pe rieteniile pe care le formam, pe momentele frumoase petrecute jucandu-ne cu ceilalti. Nu ne suparam daca nu mai gasim cate ceva dupa 2 ore de joaca, si oferim cu drag cate o mica jucarioara unui copilas care nu vrea sa o mai lase din mana. Sunt tare mandra de fetita mea, pentru ca intelege ca jucariile nu sunt deloc interesante, daca te joci singur, si ca un prieten nou e mult mai important decat o jucarie mai putin. Deci pe mine nu ma deranjeaza deloc daca ceilalti copii nu aduc nici o jucarie. Aducem noi pentru toti :). Si stim ca atunci cand se va nimeri sa ajungem in parc fara jucarii, pentru ca nu intentionam sa venim, pentru ca nu am putut cine stie de ce sa le luam, se va gasi vreun fost partener de joaca care sa doreasca sa imparta cu noi.

  60. Draga Alex, eu te rog pe tine si restul parintilor care isi iau jucariile in parc sa nu o mai faca! De ce? Pentru ca mi-as dori ca atunci cand ma duc cu fiica mea in parc FARA JUCARII sa poata interactiona cu alti copii care nici ei nu au jucarii, in loc sa alerge ca nebunii, urland si zbierand, dupa aceeasi jucarie (fie ea a ta, a mea, a lui Dumnezeu). Parcul este un loc in care poti explora, poti intalni alti copii, alti adulti, animalute, etc. DE ce ai vrea sa fie un alt spatiu de joaca ? Nu e suficient cel de acasa? De ce sa il lasi 2 ore sa zaca in groapa de nisip cu excavatorul, cand ar putea in schimb sa se joaca cu alti copii, sa se priveasca, sa vorbeasca pe limba lor, sa se alerge? Eu nu iau jucarii in parc nu din comoditate, ci pentru ca o las pe fiica mea sa descopere alt tip de joaca. Din pacate, de cele mai multe ori, trebuie sa ocolesc locurile cu parintii care isi aduc sacosile de rafie pline cu jucarii ….

  61. Si uite asa copiii vostri o sa ajunga sociopati. Pentru ca parintii lor prefera sa reproseze altora ca nu-si aduc jucarii de-acasa in loc sa invete copiii ca se pot juca impreuna cu aceeasi jucarie (le dezvoltati putin imaginatia).

    Romanii si sacosele de rafie….ia-ti si tu un ghiozdan ca prost v-ati invatat oriunde mergeti carati sacosele cu voi. Si invatati si copiii aia la radul lor in viitor sa care sacose tot timpul, goale pline nu conteaza. Sa avem acolo o sacosa in caz de nevoie.

    1. Mie imi este foarte ok ca Mark sa imparta doar ce vrea si cu cine vrea el. – bravo….cand un nene de vreo 40-50 ani ii ofera bomboane sa se joace impreuna, tot asa sa zici.

    Si concluzia trista este ca va inmultiti in continuare….opriti-va, va rugam.

    • Salut Bogdan, acest post al meu chiar pare sa ii scoata din sarite pe cei cu acest nume :). Sper ca dupa aceasta tirada ai reusit sa te mai racoresti, asa ca te-as ruga, in masura in care ai chef si timp sa imi raspunzi la 2 intrebari:
      1. Ne acuzi ca ii invatam pe copiii nostri sa fie sociopati. Spune-mi daca ti se pare ok ca maine cand ne-om intalni intamplator pe strada, fara sa ne cunoastem, sa vin la tine, sa iti iau masina, ceasul sau ce ai tu mai de pret si sa trebuiasca sa mi-l dai, doar pentru ca altcineva iti spune ca “asa e frumos”, “asa e civilizat”. Nu ti-ar placea ca asupra lucrurilor care sunt ale tale sa ai control cu cine le imparti sau nu?
      2. Eu lasandu-l le Mark sa-i refuze pe altii, il invat ca e ok sa zica “Nu” atunci cand i se pare normal sa zica “Nu”. Si chiar nu inteleg rationamentul tau cum ca incurajand acest comportament il expun unor potentiali pedofili. Dupa capul meu (de sociopat cu sacosa de rafie, e adevarat) este exact invers: copiii care sunt “educati” sa fie docili sunt mai expusi la acest risc. Nu ti se pare?

      A, da, si nu inteleg cine suntem “noi”..adica inteleg ca ai nervi pe mine pentru ca am scris acest post, dar daca ai putea defini grupul care te intristeaza pentru ca se inmulteste mi-ar fi de ajutor, mie si celor care se vor regasi in el.

      mersi si seara buna.

  62. Buna tuturor,

    Draga Alex, cred ca ai dreptate in privinta faptului ca parintii ar trebui sa se gandeasca sau sa isi intrebe copiii daca vor sa isi ia jucarii cu ei si in general sa isi puna problema ce e mai bine pentru propriul copil.
    Nu mi se pare o mare tragedie frustrarea copilului care nu primeste jucarii si presupun totusi ca la locurile respective de joaca exista lucruri distractive de facut si alti copii cu jucarii de impartit.
    Pe de alta parte, noi folosim jucariile fix pentru socializare si negociere, nu prea le vad rostul in sine afara, unde teoretic sunt atatea lucruri de vazut, facut si incercat.
    In plus cred ca fiecare are o definitie proprie pentru ce e mai bine si e posibil sa fie mai mult de o varianta corecta (cel putin in ceea ce priveste copiii proprii).
    Totodata mi se pare ca jucariile sunt deseori folosite de parinti ca mijloc de control (ii iau jucarii de nisip si juma de ora stiu ca sta potolit si jgarma in nisip) in detrimentul jocului liber si educarii unor skilluri sociale si de self-management.
    Parerea mea este ca e bine sa ii iei atatea jucarii incat sa invete cum sa gaseasca si jocuri alternative, si sa observe o gaza si sa isi faca curaj sa se joace cu alti copii – fara sa se simta coada cozii si sa se frustreze la maxim ca el nu are si ceilalti da.

    • Carmen, foarte de acord cu tine cu intrebatul copilului inainte de a pleca in parc daca vrea jucarii…si, da, sigur nu exista un numar universal valabil de jucarii care trebuie luate, dar cred ca sa pleci fara niciuna nu e in regula.

  63. PS: aduc in discutie un alt subiect, cred eu muuult mai grav si dureros pt copii !
    Ce faceti cand copilul este ff prietenos si incearca sa se joace cu alt copil! Acesta refuza sa l priveasca si sa l asculte!
    Incearca din nou cu alt copil! Acelas rezultat!!
    Nu se lasa usor si incearca cu toti copii din parc! Fara succes!
    Plange si nu intelege!
    Ca nu poate! Si nici tu nu poti pricepe cum , mama masii din tot parcul nu e nici unul dispus sa se joace???? De ce toti parintii sunt muraturi??? Si toti copii lor sunt la fel????
    Asta mi se pare subiect de dezbatere !
    Ai patit- o ???
    Cum ai rezolvat???

    • Ania, n-am patit-o cu tot parcul, dar s-a mai intamplat ca Mark sa vrea sa se joace cu un copil si respectivul sa nu vrea…nu stiu ce trebuie facut in general, pot sa iti spun ce fac eu in astfel de situatii:
      1. stau de vorba cu Mark si ii povestesc ca e normal ca uneori alti copii sa nu isi doreasca sa se joace cu el
      2. apoi ii spun ca ne putem juca noi orice isi doreste, ceea ce ii surade intotdeauna…si apoi incerc sa fac jocul respectiv cat mai distractiv, astfel incat sa vina si alti copii sa se joace cu noi…si nu o data s-a intamplat ca cel care il refuzase initial sa vina sa se joace cu noi 🙂

      • Poate Mark e mai mic !
        Cand ai 5 ani si numeni nu vrea sa se joace cu tine… Ti se pare sf lumii!
        Orice joc am incercat , nu am putut sterge experienta asta urata!!!

        • Intr-adevar, Mark are 3 ani, dar ca orice copil, cand nu ii iese ceva cum vrea el i se pare ca e sf lumii :)…imi pare rau ca a trecut prin asa o experienta nasoala, probabil ca si ei si voua v-a fost foarte greu.

    • Of da! Copilasul meu este prietenos si vrea si socializeaza, saluta si zambeste insa copiii ii intorc spatele sau fug de el sunt chiar rautaciosi… nu inteleg..
      Vrea si el doar sa se joace… sunt asa de rai unii copii… 🙁 sufar mult cand vad ca este respins.. desi el este un copil afectuos, bun..

  64. Eu am vreo 6 ani de batut diverse parcuri !
    Impreuna cu pitica mea, am trait diverse experiente care mai de care!
    Unele frumoase altele mai putin!
    In urma acestor experiente , pot spune ca e vorba si de perioade! Ale copiilor si ale parintilor!
    Am trecut prin perioada in care copilul statea in carut frumos dichisit si cuminte! Iar eu citeam o revista glossy( de fapt eraMm asa obosita ca nu puteam decat pozele sa le vad! Despre o carte… Nici pomeneala)
    Apoi perioada de ,, viermuiala,, in care stateam virgula aplecata! Atunci amcrezut ca o sa raman precum cocosatul de la ND!
    A venit perioada nisip, pamant, sapat!!! Atunci era musai sa car sacosa cu unelte! Plina cu varf! Plecam acasa cu ea jumatate! Pt ca ceilalti copii le ,,imprumutau,,pt totdeauna!
    Nu m- am stresat! Cand intervenea vrein conflict il rezolvam cu delicatete si diplomatie! De obicei aveam 2-3 jucarii asemanatoare! Sau am facut regula celor 5 min! Adica: 5 min se jucaun copil ( primul era al meu, pt ca era jucaria lui) apoi celalalt copil!
    Nu am dat gres niciodata!
    Evident , ar fi fost mai usor daca si copilul celalalt venea cu ceva de acasa! Dar daca nu …. Nu era suparare!
    Acum sunt in perioada de bicla! E mai usor! Si ff distractiv pt toti!

  65. Imi permit sa adaug aici si comentariul primit la mine pe blog, poate Bogdan si Roxana inteleg mai bine sensul articolului.

    “Da,cata dreptate are omul asta..as putea comenta o saptamana pe tema acestei scrisori…cate mi-au vazut ochii si mi-au auzit urechile in 5 ani juma’…
    Parearea mea,este ca pe astia(aici ma refer la parintii care vin cu mana in ….buzunar ,ca sa ma exprim elegant),ii doare fix undeva de copiii lor daca ii lasa sa se chinuie asa ,salivand la jucariile celorlalti .
    Noi caram nu una ,cate 2 sacose de jucarii +bicicleta ,minge sau masinuta cu pedale sperand ca Matei al nostru ramane cu ceva dupa intrarea in parc.Basca,la plecare mai facem si turul parcului sa strangem jucariile imprastiate de odraslele parintilor care cred “parcul este spatiu public si facem ce vrem”,da sunt perfect de acord,dar in limita bunului simt,si cu ce are fiecare.
    Cate as mai scrie,dar ma rezum la vorba bunicii mele..”na poftim educatie”.

    Semnat:mamica lui Matei,satula de parintii care vin in parc cu mana in…buzunar”

  66. draga alex,

    imi permiti sa iti spun ca esti un frustrat(din ce ai scris in scrisorica asta..nu te cunosc mai departe de asta)?

    lasa-o in masa..sunt copii….iau o jucarie(pe care de cele mai multe ori o gaseste pe jos, aruncata de cineva) care este o noutate pentru el…o invarte 2 min in maini apoi o lasa……
    ce se intampla daca mark vrea o jucarie de la un alt copil, si tu nu o ai in gentuta ta fermecata?…uite ca ajungem in situatia descrisa de tine mai sus si ce facem?!!? WFT!!!!
    sunt si eu tata si ma bucura foarte tare cand vad un copil zambind ca se joaca cu o jucarie care nu este a lui..si il distreaza enorm!

    • Neata Bogdan, sunt de acord cu tine pana la un punct…Da, sunt frustrat pe tema asta..daca nu eram, nu scriam postul :)…si cred (sper) ca am reusit sa explic destul de bine motivele frustrarii mele care, atentie, nu au nicio legatura cu copiii, ci doar cu ce fac (sau mai degraba nu fac) parintii…
      Si ca sa iti raspund la intrebarea cu ce fac daca Mark vrea jucaria altui copil: incerc sa-l las pe el sa-si gaseasca o solutie si, daca acel copil chiar nu vrea sa imparta (ceea ce mi se pare absolut nomal), macar am “gentuta fermecata” si pot sa ii ofer lui Mark o alternativa…
      Si, daca imi permiti, iti pun si eu o intrebare plecand de la ce zici tu si de la ce am incercat eu sa povestesc: “ma bucura foarte tare cand vad un copil zambind ca se joaca cu o jucarie care nu este a lui” zici tu..ce te faci cand chestia asta il enerveaza pe copilul tau?

      • Eu sunt de accord cu Bogdan. Atat copilul meu cat si copilul tau trebuie sa invete sa imparta, chiar daca acest lucru nu le convine initial. Asa socializeaza si devin altruisti.
        Al meu, cel putin, pot sa iau cu mine toate jucariile, ca le prefera ale celorlalti cand iese in parc. Si motocicleta si-o lasa si le testeaza pe toate celelalte, chiar daca sunt identice ca si model.
        Initial se supara putin daca altcineva ii lua motocicleta, insa a inteles ca si el trebuie sa lase de la el avand in vedere ca se joaca cu jucariile celorlalti.
        Nu-ti mai spun, ca ii plac si trotinetele, desi el nu are cum sa mearga pe ele, fiind prea mic. Deci nu as avea cum sa am o trotineta cu mine.
        In plus sunt si copii din familii care de abia isi permit sa le cumpere foarte rar jucarii si poate nu are vrea sa le strice in parc. Asa in parc pot sa se joace cu jucariile pe care parintii lor nu le pot cumpara.
        Cel mai bine este ca si copii nostrii sa invete sa se joace, fara ca noi ca adulti sa le stricam joaca. Oboseala de parinte si propriile noastre orgolii de adulti nu trebuie sa ii afecteze.

        • Tavi, eu sunt de acord cu aproape tot ce spui tu :)…si mi se pare absolut normal ca vrea sa se joace cu orice alte jucarii, dar nu cu ale lui :)…si din ce povestesti tu, esti genul care pleaca in parc cu multe dupa el, ceea ce mi se pare foarte frumos…
          nu sunt de acord ca, fiind copii, “trebuie” sa invete sa imparta…daca ai rabdare, poti citi pe acest blog postul “Telefonul meu” ca sa vezi care este parerea mea despre impartit si ca sa nu te plictisesc acum…unii zic si eu sunt de acord cu ei ca in cazul altruismului, ca si al altor valori, ele se invata cel mai usor dand exemplu propriu si nu impunand asta “cu forta”.

      • salut Alex,

        first of all, multumesc pentru raspuns.
        second, problema pusa de tine(cu luatul jucariilor) nu tine de parintele care nu vine cu jucarii(desi o rezolva partial) ci de faptul ca acel parinte este nepasator(a se intelege nesimtit) sau nu. Cu oricat de multe jucarii vii in parc, tot mai interesante sunt ale celorlalti.
        Cum rezolv problema “ce te faci cand chestia asta il enerveaza pe copilul tau?” ei bine nu exista un raspuns simplu. Fie va plange/supara copilul tau fie va plange/supara celalalt; tu vei incerca doar sa nu planga al tau.

        Subliniez, nu cantitatea de jucarii rezolva problema ci interventia sau lipsa interventiei parintelui o rezolva sau nu.

        Al meu baiat nu are decat 1 an si 8 luni si cu toate ca merg in parc cu tricicleta+minge+motor de plastic+ustensile de joaca in nisip..tot mai interesante sunt celelalte jucarii pe care le gaseste in parc.

        Rezolvarea mea la aceasta problema este sa incerc sa imi fac baiatul sa inteleaga ca este ok sa imparta jucariile punct.(a nu se intelege ca il oblig)

        • Salut Bogdan, acum sunt intru totul de acord cu ce ai scris tu :). Multumesc si eu pentru dialog si iti doresc o seara cat mai buna.

      • Am si eu o curiozitate,Alex.Cum gaseste Mark al tau solutii la numai 3 anisori,cand vede si vrea jucaria altui copil?CONCRET.Nu pot sa cred ca ai tot timpul o alternativa in sacosa daca e refuzat…Si n-a plans absolut niciodata de mama focului dupa jucaria aceea,a altuia?

        • Vero, între timp Mark al meu are aproape 5 ani, căci postul acesta e vechi de vreo 2 :)))…Dar, ca să-ți răspund la întrebare: când nera mic nu plecam NICIODATĂ fără câteva jucării în parc. Iar acum, când vrea jucăria altuia, îi explicăm de fiecare dată că dacă acela nu vrea să împartă e dreptul lui.

  67. Draga Domnule,
    Pot sa te intreb de ce-l mai aduci pe copil la locul de joaca daca in leagane nu vrea sa se dea si nici sa se joace cu alti copii? Nu mai simplu il tii pe iarba, pe alei, departe de ceilalti copii?
    Semnat : un parinte satul de articolele despre ce se face si ce nu se face in parc. E spatiu public dragilor, let it be!

    • Stimata Doamna, cred ca postarea mea v-a enervat destul de tare pentru ca ati retinut niste informatii gresite…nu am scris nicaieri cum ca Mark nu s-ar da in leagane sau nu s-ar juca cu alti copii…am mentionat, e adevarat, ca nu prea vrea sa imparta lucrurile sale cu alti copii…de aceea, cu voia dumneavoasta si tocmai pentru ca e un spatiu public, o sa imi permit sa il mai aduc in locuri de joaca…poate ne vedem pe acolo si mai dezbatem, mi-ar placea 🙂

  68. Foarte bine spus Alex. Asta se intampla des. Sunt perfect de acord cu ceea ce ai scris, asa procedez si eu cu cel mic (5 ani) si asa procedam si cu cea mare cand era mica. Din pacate acum sunt multi parinti care fac si scandal ca de ce nu imi conving copilul sa ii dea jucaria lui preferata, copilului lor. Daca Tudor al meu nu vrea, nu il fortez. Cand era mai mic (perioada 2-3 ani) era foarte posesiv, dar incet, incet a ivatat sa faca schimb cu altii. Acum la 5 ani tot are momentele lui de “apropitar absolut”, dar este normal asa, imparte ce vrea el cu cine vrea si nu insist; da singur jucariile celor foarte mici (1-2 ani) deorece a invatat ca “piticutii” sunt atrasi de jucariile altora. Parintii care nu iau jucarii in parc pentru copii lor nu stiu daca ajung la articolul tau si este pacat, nu cred ca ii intereseaza….

    • Costi, eu inca n-am intalnit din cei care sa imi faca mie scandal, desi mi s-ar parea foarte distractiv :)…iar Mark, daca a zis “Nu”, ramane “Nu” :)…stii, e acelasi lucru ca atunci cand ei ar pleca la fotbal sau balet fara incaltari adecvate, pe principiul ca “las’ ca imi da cineva cand ajung acolo”…dar sunt convins ca daca le-as povesti asta s-ar putea la mine ca la un nebun :)…ceea ce de fapt ar fi si asta distractiv..asa ca poate o sa incerc 🙂

      • Salut Alex, am citit majoritatea comentariilor ca sa inteleg mai bine situatia. Am de spus atata: desi nu sunt parinte, am fost copil si am primit o educatie. Mark nu este capabil la varsta lui de a intelege cand sa zica Nu si cand Da, cel putin nu ca un adult. Insa daca de pe acum nu imparte, nu va imparti nici cand va fi adult, de asta poti sa fii sigur. Cat despre capacitatea lui de a decide cand sa imparta si cand nu, daca tu il educi diferenta dintre bine si rau, nu inseamna ca ii “impui” ce sa faca. Citeste “imparatul Mustelor” de William Golding, daca n-ai facut-o deja, si vezi ce se intampla atunci cand copiii sunt lasati singuri sa decida ce e bine si ce e rau 😉

        P.S. Educatia pe care o oferi copilului tau este o reflectie relativa a personalitatii tale…

  69. Si mie mi se intampla frecvent asta. Nici cu cuvintele mele nu mi-ar fi iesit mai bine poovestea.
    Imi permiti sa o postez la mine?
    Multumesc anticipat.

    • Salut Dan, multumesc si chiar te rog sa o postezi..da, se pare ca suntem destul de multi cei care ne lovim de problema asta…si asa poate reusim sa o mai diminuam..sa traiesti, zi buna

  70. Eee uite de aia am eu o sacosa de Cora in care am de toate. Si pentru ca ai mei sunt obisnuiti cu ele nu le dau importanta. Insa le place ca pot face o bucurie celorlalti. Din pacate si eu sunt suparat pe “acesti draguti parinti”, care nu uita sa isi ia de acasa semintele, berea sau sucul, dar uita INTOTDEAUNA sa ia macar 2 lopetici si o masinuta! Bravos pentru articol. Poate unii se vor trezi… desi ma indoiesc ca “aceia” sunt atat de harnici incat sa te citeasca pe tine! – 😉

    • Mersi, Andrei…Eu m-am gandit ca poate pur si simplu daca o spune cineva raspicat, unii vor schimba ceva…altii, asa cum zici si tu, nu 🙂

    • Sa nu uitam nici de acei parinti care ajung in parc cu mana…pe telefon, in loc sa se joace impreuna cu copii lor!

2 Trackbacks / Pingbacks

  1. Scrisoare deschisă către toţi părinţii care vin în parc cu copiii, dar fără nicio jucărie | Martie din Post
  2. Ce mi-a plăcut săptămâna trecută (23) | Martie din Post

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*