Recunosc, sunt o sursă de stres pentru soția mea

Am văzut ieri pe Facebook un titlu interesant și am intrat să citesc articolul: Bărbații își stresează soțiile de două ori mai mult decât copiii. Dap, articolul reia ideea din titlu, ceea ce dovedește, conform cercetătorilor italieni (nu, chiar sunt italieni de data asta, studiul e făcut la Universitatea din Padova), că dacă n-am fi noi, bărbații, viața voastră (a femeilor) ar fi mult mai simplă și mai liniștită.

Măi, ca să fiu sincer, prima oară m-am revoltat și am zis eu într-un limbaj foarte academic: Pe bune!!??!!!. Apoi, după ce m-am mai liniștit și m-am mai gândit un pic, mi-am reevaluat poziția și atitudinea, așa că mi-am spus: Pe bune!!??!!!
Am lăsat ideea la rumegat peste noapte și în această dimineață, spre rușinea mea, trebuie să recunosc adevărul care reiese fără tăgadă din această cercetare: Da, și eu sunt o sursă extremă de stres pentru minunata mea soție. Și nu doar că o spun dar, la fel ca și în cazul cercetării mai sus menționate, am dovezile științifice care să îmi susțină cele zise. Iată-le care sunt:

1. Nu are cum să nu se enerveze când ea vorbește și vorbește și vorbește și vorbește și eu o ascult. Și apoi, când mai vrea să-mi spună ceva și eu îi spun că nu mai pot și că nu mai vreau să aud nimic până în 2027, ea cum să se simtă?
2. Cum să fie simplu pentru una dintre noi să spună mereu Trebuie să ducem gunoiul și acest lucru să-l fac, de fapt, celălalt dintre noi.
3. Pur și simplu nu are cum să-ți iasă să întârzii mereu…MEREU, băi, nene, fără ca asta să te consume enorm.
4. Este evident consumul nervos pe care ea îl depune pentru a sta de vorbă cu prietena sa non-stop când vine în vizită și apoi, când pleacă, să își continue discuția pe whatsapp. Și cum să nu se enerveze când vede că bizonul de lângă ea nu înțelege de ce face asta și ce, Doamne iată-mă, ar putea să povestească atât!
5. Îi trebuie nervi de oțel (ceea ce ,sigur, o consumă) să refuze avansurile sexuale ale bărbatului ei superb care dansează gol în jurul său într-un dans al penisului ce se vrea lasciv, dar este, mai degrabă, patetic.
6. Cum să-i fie ușor să facă zilnic….ZILNIC, săraca de ea, liste de supermarket pe care apoi să nu uite să mi le trimită înspre achiziționare.
7. Ce coordonare perfectă trebui să-și autoimpună pentru a intra la duș exact când mă întorc eu de la alergare și am o nevoie (O, Doamne, ce nevoie!) fiziologică ce nu poartă în niciun caz numele de pipi.
8. Ce coordonare fantastică (din nou, mare consumatoare de nervi și energie) tre să existe între creierul și vezica ei atunci când plecăm la drum lung și îi apare o nevoie stringentă de pipi la numai câteva minute după nevoia anterioară stringentă de pipi.
9. V-am zis, nu?, că vorbește foarte mult, ceea ce, na, e un consum în sine. Dar, ca să fiu sincer, cred că spune lucruri interesante, nu sunt foarte convins, că nu sunt mai niciodată foarte atent.
10. Dar cum să fie simplu și să nu se enerveze când o rog să-și aleagă un set de haine, oricare, pentru a putea ieși naibii din casă, după ce a probat tot șifonierul. De două ori!

Da, e clar, sunt un factor de stres imens pentru soția mea. Îi mulțumesc că mă suportă așa cum sunt și o rog frumos să-mi pregătească păturica de dormit pe preș, se anunță vreme friguroasă în zilele următoare.

Sursa foto: www.pinterest.com

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*