Puterea jocului

Dacă am făcut ceva cu Mark de când s-a născut și până acum e că ne-am jucat mult cu el. Mult, mult de tot. Ne-am jucat când avea doar câteva zile și ne jucăm și azi. Ne-am jucat când aveam chef și, de multe ori, când nu aveam. Ne-am jucat afară, înăuntru, acasă, în vacanțe. Ne-am jucat.

Până să fiu părinte, credeam că jocul și joaca au o funcție de divertisment și, eventual, de liant social. Apoi l-am auzit pe Larry Cohen spunând următorul lucru: Până în jurul vârstei de 10 ani, cel mai la îndemână limbaj pentru copii este limbajul jocului. O propoziție pe cât de interesantă, pe atât de adevărată, cum aveam să descopăr în acești ani.
Căci noi, Zamfirii, prin joacă, (ne)-am rezolvat multe probleme. Frici, angoase, sentimente confuze. De asemenea, tot prin joc ne-am conectat de foarte multe ori atunci când se producea o ruptură între noi, cum ar fi momentul în care vii acasă și copilul îți sare în brațe ca să faceți ceva împreună doar că tu ai vrea câteva minute doar pentru tine. Și îi spui asta și el se întristează, crezând că a făcut ceva greșit. E, noi am reușit de multe ori să ne reconectăm unii la alții printr-un joc sau o joacă. Și aici mă refer inclusiv la relația dintre adulți.

Datorită jocului, Mark a reușit să-și rezolve o parte din frici. Țin minte că la un moment dat a văzut niște furnale aflate în apropierea Grădinii Botanice, furnale care l-au speriat foarte tare. De atunci câteva săptămâni bune ne-am jucat despre cum ne luptam cu furnalele și ajungeam să le învingem de veneau furnalele în genunchi la Mark să îi ceară îndurare. Iar el se simțea puternic și în control. Și nu doar cu furnale, dar și cu vreun câine care l-a speriat sau un coleg care i-a făcut nu-știu-ce a funcționat un astfel de joc. Căci fricile au acest „defect”: dacă le banalizezi și le faci să pară mici cumva, se estompează.

Tot datorită jocului, Mark a învățat să numere și să facă anumite calcule simple. Începusem să jucăm baschet: Cine ajunge primul la 100, câștigă! Și la un moment dat s-a săturat pur și simplu să îi spun eu cât e scorul și a început să îl țină el. Iar la baschet se joacă pe coșuri de 1 punct, de 2 sau de 3 puncte. Așa că în funcție de tipul coșului, trebuia să adune altceva. Și până să îmi dau eu seama, copilul a început să mă corecteze atunci când făceam vreo greșeală.

De la școală, de la cursurile de engleză, de la baschet povestește cu cel mai mare drag de momentele în care s-au jucat ceva. Și nu realizează (încă) faptul că prin acel joc de fapt au reușit să acumuleze niște informații, să învețe ceva.

Cred că avem cu toții mai multă nevoie de joc și joacă în viața noastră, indiferent de vârsta pe care o avem. Cred că dacă ne-am juca mai mult, am fi mai relaxați, mai sănătoși, am gândi mai limpede și am putea lua niște decizii mai bune. Iar eu sper să nu uit și să nu-mi pierd bucuria jocului, indiferent de vârsta pe care o voi avea. Căci puterea și beneficiile pe care le poți obține din și prin joc sunt cu adevărat extraordinare.

Așa că profit de această ocazie ca să vă anunț cu bucurie și mândrie că pe parcursul anului 2019 voi fi unul dintre susținătorii campaniei Puterea Jocului, campanie susținută de OMO. Voi povesti mult în acest an despre cum ne-a ajutat pe noi, ca familie, jocul și joaca.
Până atunci vă invit pe site-ul campaniei: www.putereajocului.ro, să descoperiți acolo tot felul de informații care s-ar putea să vă fie de un real folos.

Și, apropo, voi ce beneficii ale jocului ați descoperit?

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*