Primăvara e fix ca iarna

E te, na! A fulguit răzleț de-un cod galben și toți v-ați panicat că s-a-ntors iarna. La mine nu s-a-ntors nicio iarnă. Pentru că niciodată nu a plecat. La mine în casă mă refer. La mine în casă iarna începe cam pe 15 septembrie și se termină dupa 1 iunie. Și nu, nu o confund cu anul școlar.

De exemplu, cunoasteți voi senzația de moleșeală pe care o ai când intri într-o saună? Diferența aia imensă între temperatura normală și cea din încăperea supraîncălzită. E, exact aceeași căldură te lovește și când intri la noi în casă. Și nu înțeleg de ce, că termostatul stă doar pe 25,3 grade. Mereu. Partea bună e că în 7 ani nu mi s-a întâmplat să urce vreun vecin la noi să ne ia la ștangă. Mă rog, au apărut mai mulți la ușa noastră, dar de cum au pășit înăuntru s-au relaxat. Ba unii au început să apară direct cu un prosop de gât și cu unul în jurul taliei.

Pentru binecunoscutele zile geroase din martie, aprilie și uneori chiar și mai, noi suntem mereu pregătiți. Plapuma groasă de iarnă vine ca un accesoriu perfect la temperatura și așa mult prea ridicată. Bine, “noi” suntem și mai friguroși. Și “ni” se pare mereu că ar merge un grad sau un pled în plus. Legendele spun că am avea și o plapumă de vară. Nu pot nici să confirm, nici să infirm acest zvon.

Partea mea favorită când vine vorba de faimoasa iarnă de 10 luni sunt pijamalele. Da, da, știți bine despre ce vorbesc: cele care intră în categoria “moartea pasiunii”. Fie că e vorba de pantalonii groși și largi comozi cu Mutulică, Hello Kitty sau floricele, sau de bluzele la fel de speciale care nu lasă loc nici măcar imaginației. Dar, sunt cârcotaș, pentru că pijamalele astea sunt chiar utile. Pentru că, uneori, temperatura ridicată și plapuma de iarnă pur și simplu nu sunt de ajuns!

O dată cu venirea primăverii începi să mănânci mai light, să te pregătești pentru vară, atunci când pleci în concediu și cu 2 săptămâni înainte nu mai mănânci nimic și te duci și la sală. Exact asta m-am hotărât să fac și eu. De aceea am și rugat-o pe soacra mea care a venit în vizită să se orinteze spre un meniu mai degrabă vegan, cu accente de raw: sărmăluțe, salată boeuf, câțiva cârnați, nu mulți. Și niște prăjiturele, să fie în casă, poate i se face poftă lui Mark.

Așa că vedeți voi, mai rămâne doar să-mi zică Mark că ar vrea să asculte niște colinde de Crăciun. Pentru că în rest eu mă simt ca în mijlocul iernii.
Uite, și acum când scriu, mă desfăt cu muzica scoasă de duduitul neîntrerupt al centralei termice, unul din elementele cheie al relației casei noastre.