Prima zi de școală

Știu că unii dintre voi așteaptă cu nerăbdare acest articol, mi-ați spus-o când ne-am văzut sau mi-ați scris despre asta. Și aș vrea să am acum un articol funny despre cum a fost prima zi de școală a lui Mark. Dar dacă l-aș scrie așa, m-aș eschiva sau ar fi un articol neadevărat.
Pentru că adevărul este că lui Mark i-a fost foarte greu ieri. Poza care însoțește articolul și care v-a distrat ieri pe mulți dintre voi surprinde doar parțial starea lui de spirit. Căci nu a fost doar supărat, ci mai degrabă foarte speriat de acest nou început. De acest loc nou în care noi nu vom mai putea fi cu el până se obișnuiește (așa cum am fost la grădi) și unde va trebui să rămână câteva ore cu niște străini și cu o doamnă învățătoare despre care nu știe nimic. Da, i-a fost foarte greu, atât de greu încât ieri când doamna învățătoare ne-a invitat pe noi, părinții, să ieșim, a izbucnit într-un plâns panicat cum de mult nu l-am mai văzut.

Și uite cum, în loc să vă distrez astăzi, vă voi povesti despre niște lucruri care mi-au plăcut mult la ziua de ieri și care i-au făcut lui Mark șederea la școală mai ușoară:

1. În primul rând mi s-a părut o idee foarte bună a învățătoarei să aducă alături de ea câțiva copii care i-au fost elevi până în vară și care acum au trecut într-a cincea, elevi care să le povestească picilor despre învățătoare, despre cum o să fie și (auzită cu urechile mele) despre cât de speriați au fost și ei în prima zi și chiar au și plâns unii dintre ei. Wow!
2. Apoi, când l-a văzut pe Mark cum plânge, doamna învățătoare ne-a rugat să rămânem cu el în clasă, ca să-i fie mai ușor. Ceea ce Iulia a și făcut și astfel Mark a reușit să se liniștească un pic în acea jumătate de oră. Au fost și copii care plângeau și ai căror părinți au ales să plece. Nu comentez, spun doar că pentru copilul nostru a fost mult mai bine că am putut sta cu el. Căci despărțirea asta e o chestie tare complicată. Stând de vorbă cu doamna Dr. Carmen Anghelescu, specialist în psihologia copilului, la „Meditații pentru părinți” – emisiunea de pe Itsy Bitsy FM, mi-a spus că sunt grădinițe și la noi în țară care, prin contract, obligă părintele să petreacă o perioadă de acomodare cu copilul în grădiniță, pentru a-i ușura această nouă etapă. Da, lui Mark i-a fost foarte greu și la școală și l-a ajutat că am putut sta acolo. Până să săriți cu vreun comentariu legat de acest aspect, vă invit să citiți până la final, promit că vă lămuresc. ☺
3. Și am mai observat o chestie care m-a impresionat foarte tare. La plecare, în curte, când doamna învățătoare era asaltată de părinți cu întrebări, unul dintre copiii de-a cincea, fost elev de-al ei, s-a dus și i-a dat o îmbrățișare, apoi a zbughit-o pe scări la clasa sa. Nu a fost un gest regizat, a fost doar iubirea și reucnoștința unui copil pentru dascălul său, sau cel puțin așa mi s-a părut mie. Și mie de obicei mi se pare bine. ☺ Așa că m-am bucurat pentru Mark, căci m-am gândit că poate peste 5 ani va face și el același lucru.

Ca să înțelegeți cât de greu i-a fost, după ce am plecat, ne-am dus în parc unde timp de două ore a alergat NON-STOP. Nu l-am văzut în viața mea alergând atâta și am realizat repede că avea multe anxietăți de scos din sistem. S-a jucat până a zis că vrea acasă, că nu mai poate.

Bun, am stat aseară de vorbă, i-am povestit ce și cum, am stat și azi dimineață (învață de la 11 la 14). Mă așteptam să-i fie și mai greu azi. Dar, ca întotdeauna, băiatul meu m-a surprins. M-a rugat doar să stau la și să-l aștept la școală. Drept pentru care acum scriu acest text stând pe jos, pe trotuar în fața școlii, pentru că bodyguard-ul mi-a spus că nu am voie pe bancă în interior (i-am spus lui Mark că s-ar putea să fie așa). Dar când am intrat în curtea școlii și-a găsit un coleg de clasă cu care s-a alergat vreun sfert de oră și când a venit învățătoarea să-l ia, a plecat fără probleme, rugându-mă doar să stau prin preajmă.

Habar n-am cum o să-i fie până la finalul zilei. Și mă aștept să mai tragă o porțe zdravănă de alergare și astăzi. Dar dacă și copilul vostru este ca Mark și îi ia o vreme până să se obișnuiască cu locuri și oameni noi, nu cred că strică să faceți ca noi: să stați cât mai mult cu el, să povestiți și să-l asigurați că sunteți mereu pe aproape și că este în deplină siguranță.

Cam așa a fost prima zi de școală. Mai sunt doar 13 ani, deci un fleac. ☺

3 Comments

  1. Aveti noroc daca ati nimerit o invatatoare buna. La noi la scoala s-a mers pe oferit “cadou” invatoarelor sau directoarei de catre parinti, pentru a se asigura ca ajunge copilul la cadrul didactic dorit. Noi nu am facut asa si am nimerit la cineva de care aproape toti copiii se plang ca este nervoasa, dura 🙁
    Copilul meu este foarte schimbat in utlimile zile si imi fac griji din punctul acesta de vedere.

  2. Te-am vazut azi in fata scolii asteptand. Eram in grupul de mamici cu copiii in clasa a 5a care isi exprimau vocal teama de ce se va intampla la matematica. Invatatoarele de la Pia sunt selectate numai dintre cele cu 10 la titularizare si stiu ca multe dintre ele sunt blande si iubitoare. Si a noastra a fost, pe partea didactica a lasat un pic de dorit pentru ca s-a lasat influentata de cativa parinti indolenti si vocali. E o scoala buna si va fi bine. Marc se va obisnui si va iubi sa mearga la scoala, mai ales ca are toata intelegerea unor parinti iubitori. Mult succes!

    • Hey, ce tare! Data viitoare când mă mai zărești, mi-ar face plăcere să stăm de vorbă, întotdeauna mi se pare mișto să aflu direct ce cred oamenii despre ceea ce scriu. Plus că poți să-mi dai niște sfaturi legate de școală. Spor, să aveți un an cât mai ușor! 🙂

Leave a Reply to Ana Cancel reply

Your email address will not be published.


*