Prima bătaie e din partea victimei, nu plătești pentru ea

Ieri, minunatul Senat al României a adoptat tacit (adică legea nu s-a mai discutat și votat în plen, ci a trecut în forma sa inițială) o lege pentru combaterea violenței în familie. Conform adevărul.ro, odată cu legea a trecut și următorul paragraf:

„Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală doar în cazul primei sesizări sau plângeri penale de către victimă sau orice persoană care constată actul de violenţă“.

Cu alte cuvinte, dacă cineva își bate partenerul/partenera și/sau copilul și este reclamat la autorități pentru prima dată (asta nu înseamnă neapărat că e și prima oară când recurge la violență, nu?), iar apoi cel sau cea care a făcut reclamație își retrage plângerea, fapta este considerată că nu mai există sau, de fapt, că nici n-a existat vreodată și totul revine la „normal” în respectiva familie.

Acum, nu vreau să mă înțelegeți greșit: cred că oamenii merită o a doua șansă. Cu toții greșim și dacă înțelegem că am greșit și ne pare rău, cred că, pentru foarte multe fapte, ar fi mai bine dacă societatea și autoritățile ar dori mai mult reintegrarea unei persoane și nu neapărat pedepsirea ei.

Dar…dar noi trăim în România unde, conform datelor statistice, avem așa:
1. Asociația Salvați Copiii arată că 63% dintre copiii români spun că sunt bătuți de către părinți. Asta în timp ce doar 38% dintre părinți recunosc că fac acest lucru.
2. La fiecare 30 de secunde o româncă este ținta violențe domestice. Și dacă asta nu ar fi fost suficient de rău, 60% dintre români tolerează comportamente violente în familie și chiar le consideră justificate.

Bun, și acum haideți să vedem ce ar însemna aplicarea acelui paragraf din lege, explicat printr-o scurtă povestire:

Ionuț este un copil tare drăgălaș de 8 ani. Învață bine, încearcă să-și facă prieteni acasă și pe la școală și îi place la nebunie să se joace. Nu prea-i place când merge acasă, pentru că tatăl său îi cam bate pe el și pe mama sa. La un moment dat, după o astfel de bătaie, Ionuț își ia inima în dinți și se duce la școală și povestește ce i se întâmplă acasă. Învățătoarea, speriată de ce aude, merge cu Ionuț la Poliție și copilul face o plângere. Poliția deschide un dosar pe numele tatălui lui Ionuț și îl cheamă la audieri. Doar că, seara, Ionuț se întoarce în sânul familiei. Unde tatăl îl mai bate o dată și îl amenință că dacă nu își retrage plângerea, o să le facă mult mai mult rău lui și mamei lui. Ce face Ionuț? Înfricoșat, își retrage plângerea și nimeni nu mai are nimic cu tatăl lui Ionuț. Bun, acum se dau următoarele probleme de rezolvat:
a. Credeți ca tatăl lui Ionuț se va opri din a-și mai lovi familia?
b. Credeți că Ionuț va mai avea încredere în autorități sau va mai avea curajul să povestească vreodată ce pățește el acasă?
c. Ce fel de adult va deveni Ionuț? Câte traume va căra toată viața după el?

La situația actuală a României, acel paragraf din lege este o RUȘINE și toții senatorii care sunt părinți sau bunici sau unchi sau mătuși ar trebui să intre în pământ pentru că, prin indiferența lor, au aprobat așa ceva. Mi se pare inacceptabil ca în anul 2018, într-o țară a Uniunii Europene care, prin semnarea Tratatului de la Istanbul, și-a asumat lupta împotriva violenței domestice, Parlamentul să voteze un asemenea paragraf.

Noi ne plângem de corupție, de faptul că vedem cu toții atâta rău în jurul nostru și atâtea furtișaguri și nereguli și nu zicem nimic? Păi cum am putea să zicem, măi, oameni buni, ceva, când noi suntem învățați de mici că o dată e ca niciodată? Cum să ne revoltăm noi împotriva cuiva, cu adevărat, când legile țării spun că nu e chiar așa de grav dacă cineva ne lovește pe noi, sau pe mama noastră, o dată. Că sigur nu e prima dată. Nu cred că sunt mulți cei care, în România, se duc (dacă se duc) să raporteze un caz de violență domestică atunci când se întâmplă prima oară. Nu, se duc când nu mai pot, când și-au luat atâta bătaie sau au văzut pe altul cum își ia atâta bătaie de nu au mai putut răbda. Și atunci ce face Statul Român?

– Hai, dom’le, ne luăm dintr-atât!? Poate a greșit omul, a băut și un pic mai mult, n-a vrut să facă asta. Plus că și copilul sau mama au cam comentat și au fost obraznici. Hai, ia gândește-te tu dacă nu vrei să-l ierți și uite așa, tati cel violent, poate să rămână acasă, lângă voi. Dar dacă se mai repetă, la noi să vii repede, că, vezi, noi rezolvăm astfel de probleme.

Dar, mă întreb eu, de ce să ne oprim la prima bătaie? Putem extinde acest program „benefic” societății românești și la iertarea altor prime fapte:

1. Primul viol – că și aia se îmbrăcase mai provocator, așa.
2. Primul accident comis sub influența alcoolului – că, na, era Revelionul, și știți că ăsta e doar o dată pe an.
3. Prima crimă – că și mortului i-a trebuit să se afle chiar atunci, în acel loc, altceva mai bun n-avea de făcut.

Of, tot mai văd câte o tâmpenie care se întâmplă în țara asta și mă mint singur, spunându-mi: „Gata, asta e ultima! Mai rău nu se poate, de aici si-gur începem s-o luăm în sus.” Uit mereu, însă, că acolo, mai sus, e Parlamentul României. Care pare că și-a propus să mă surprindă neplăcut non-stop.

Să le fie rușine! Deși n-am niciun dubiu că nu le este.

Sursa foto: http://www.knssradio.com/

2 Comments

  1. esti intr-o mare eroare: legea actuala permite oricite impacari ce duc la retragerea plingerii depuse de catre victima. proiectul criticat de tine nu face decit sa restringa acest aspect doar la o singura impacare. agresorul are o singura sansa sa isi repare prostia din capul sau. a doua agresiune nu va mai fi iertata chiar daca victima isi retrage plingerea. din acest punct de vedere noua lege este mai buna decit cea actuala

  2. Acesta este unul din motivele care ne-au facut pe noi și pe mulți alții sa plecăm din țară. Daca esti bun si iti tratezi copilul cu respect, esti desconsiderat și bârfit pe la colțuri. In schimb violența este promovata si acum si legalizata fără nici o problemă. Nu mai este, din păcate, nici o soluție pentru România.

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*