Petrecerea

Toata lumea venea sa o felicite pentru reusita organizarii. Se chinuise 3 luni, dar reusise sa ii ofere lui Bogdanel cea mai tare petrecere de ziua lui. Si nici nu se gandea ca ar fi putut face altfel, doar o singura data ii implinea unicul copil 4 ani. Vineri de poveste scurta-FB cover
Curtea imensa a superbei lor case era plina. De copii care alergau care incotro. De adulti care stateau de vorba sau la meciul transmis pe televizorul pe care il scosesera pe veranda. De miros de gratar. Si de foarte multe baloane. Erau, cu siguranta, mii de baloane in curte. Cateva sute alcatuiau arcada de la intrare deasupra careia trona un banner cu “La multi ani, Bogdanel!”. Alte cateva sute de baloane rotunde, de toate culorile, erau imprastiate peste tot. Iar “Rapunzel” si “Flynn”, cei doi animatori angajati sa ii distreze pe copii, nu mai pridideau cu confectionatul diverselor animale sau a sabiilor pentru micii “pirati”.
Iar vremea…vremea tinuse cu ea. Era o zi superba de sfarsit de septembrie, dupa ce plouase aproape toata luna.
Irina era cu adevarat fericita. Il iubea nespus pe Bogdanel si isi dorea, ca orice mama, sa-i ofere totul. Sau macar tot ce puteau ei. Si puteau destule.
In acelasi timp, era si foarte mandra de ea. Reusise sa se descurce de una singura. Singurul ei ajutor constant fusese Mihaela, bona lui Bogdanel. Intr-un moment de pauza, in timp ce-si savura paharul de vin rose si succesul petrecerii, Irina realiza cat de norocosi erau cu Mihaela. In primul rand il iubea pe Bogdanel, ceea ce nu era putin lucru. Si se juca mult cu el, ceea ce era de-a dreptul extraordinar. Probabil ca o ajuta mult si faptul ca avea un baietel, Matei, cam de varsta lui Bogdanel. Chiar, isi dadu seama Irina, uitase s-o intrebe pe Mihaela daca nu vrea sa-l aduca si pe Matei la petrecere. Desi, poate ca era mai bine asa. Matei probabil ca s-ar fi simtit stingher, fiind…din alta categorie sociala.
Mihaela, insa, era o adevarata comoara la casa omului. Statea intotdeauna peste program cand avea nevoie. Se gandi ca ar fi fost o idee buna sa ii dea niste bani in plus pentru saptamana asta in care o cam sclavagise. Plus ca venise si astazi, sambata, inca de la 7 dimineata, ca sa o ajute la pregatiri.
– Mihaela, duci tu, te rog, platoul asta de prajituri afara?
– Sigur..Aaa, Irina, n-ai uitat ca te-am rugat si eu sa pot pleca la 12, nu?
– Aoleo, am uitat! N-ai cum sa pleci, la 12 taiem tortul…Si o sa fie nebunie…plus ca Bogdanel sigur o sa vrea sa fii si tu cand ii cantam La multi ani. 12:30, te rog?
– Ok.
Tortul a fost si el magnific. Bogdanel radea cu gura pana la urechi in bratele Irinei cand i-au cantat. Apoi fotograful angajat special pentru petrecere le-a mai facut un set de poze: Irina, Bogdanel si Marian imbratisati, doar ei trei, apoi cu toti invitatii.

Irina s-a uitat la ceas si a vazut ca era deja 12:33.
– Gata, Mihaela, fugi, strang eu aici. Multumesc frumos pentru tot ajutorul, ne vedem luni. A, stai un pic, sa-ti dau niste tort pentru Matei. Si sa ii iei si un balon, daca ii plac.
I s-a parut ca Mihaela nu se grabea deloc sa plece si atunci si-a adus aminte ca azi era 30 septembrie, ultima zi a lunii si ar fi trebuit sa ii dea banii de salariu.
– Mihaela, scuza-ma, sunt o nesimtita. Am uitat sa il rog pe Marian sa scoata bani si am dat tot cash-ul din casa celor cu baloanele si oamenilor alora doi imbracati in personaje. Te superi rau daca ti-i dau luni?
– E…e in regula, a zis Mihaela, cu capul in pamant.
– Poti in drum spre iesire sa arunci si gunoiul asta? N-are decat niste ambalaje de cadouri, ce-a mai ramas din lumanarea cu cifra 4 si vechea lui masina de pompieri. A primit una noua, asa ca am reusit sa-l conving sa renunte la cea veche. Multumesc, te pup, weekend frumos!
– Sigur, da…weekend frumos.

Mihaela si-a luat intr-o mana geanta, felia de tort si balonul si gunoiul in cealalta si a iesit din casa. In dreptul pubelelor care erau deja pline (gunoierii veneau abia marti) s-a oprit, a parut sa se gandeasca o secunda si apoi s-a hotarat sa ia punga cu ea si s-o arunce in alta parte. Doar asta spusese, nu?
Ar fi putut sa se suie in autobuz si sa ajunga acasa in maxim 20 de minute. Dar abonamentul ii expirase ieri si stia deja, fara sa se uite, ca nu avea nici macar 1 leu in portofel. Si ii fusese rusine sa ii ceara Irinei. De fapt, se enervase si apoi se amarase atat de rau cand auzise ca nu ii da banii azi, incat pur si simplu renuntase. Si tot ce-i mai lipsea era o amenda. Asa ca a luat-o pe jos.
Daca nu stiai nimic despre ea si o vedeai pe strada, iti parea de-a dreptul comica: o femeie singura, cu geanta pe umar, un balon rosu cu Mickey Mouse fluturand deasupra capului si o punga de gunoi cu lucruri in ea.

A ajuns acasa pe la 2. Intarziase mult, dar plimbarea ii facuse bine. Se linistise.
A intrat in scara neluminata a blocului de garsoniere si s-a dus la ghena sa arunce punga. Apoi a luat-o pe scari pana la etajul 3 ca sa aiba timp sa aranjeze un pic masinuta.
In dreptul usii a mai zabovit 10 secunde sa faca ceva, timp in care l-a auzit prin usa mult prea subtire pe Mircea citindu-i baietelului lor o poveste.

Gata! Totul era pregatit! Avea balon, cadou si tort cu lumanare. Ajunsese, in sfarsit, la petrecerea la care tanjise toata ziua sa fie.
– La multi aaaani!!!!
– Mami! Ai venit!…..Ti-am zis ca-mi ia un cadou si tort!!?? Ti-am zis? Doar mi-a promis!

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*