Omagiu eroului necunoscut

Nu-mi aduc aminte foarte multe lucruri din primele luni de viata ale lui Mark, adica din vara lui 2011. Si cred ca asta e un lucru bun. Au fost niste luni atat de haotice incat ii multumesc mintii mele rationale ca a ales sa depoziteze acele amintiri intr-un sertar adanc de tot.

Imi aduc aminte insa ca au fost multi oameni care ne-au ajutat in perioada aceea: familie, prieteni, colegi de birou, vecini etc. Sper ca am mai reusit din cand in cand in acea perioada sa mai ingaim cate un “Mhacvsuxetu”. Sa stii ca in mintea mea ziceam “multumesc”. Tragic, pentru mine, este ca asta si auzeam.

Dar astazi vreau sa aduc un omagiu unui erou necunoscut care, fara macar sa stie, si-a adus contributia la supravietuirea mea in acele timpuri foarte tulburi.

Ii  multumesc DJ-ului de la Clubul BOA din Parcul Herastrau. Cand, in acele zile de weekend eu ieseam la plimbare cu carutul prin parc, abia ma puteam tine pe picioare, pentru ca ochii oricum nu-i deschisesem inca. Dar de fiecare data cand, in jurul orelor 5:30 – 6 am auzeam acea voce clara si cristalina “C’mon everybody!” urmata intotdeauna de “DUM! DUM! DUM! DUM!” simteam si eu ca traiesc. De fapt, simteam ca ei traiesc si se simt bine, iar eu doar ma tarasc. Dar era ceva aspirational!

Anii s-au schimbat, poate si DJ-ul de la BOA. Mi-e dor de putine lucruri din acea perioada, poate pentru ca nu-mi amintesc nimic. Dar as savura oricand un “C’mon everybody!” cu de toate.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*