Ochelarii de părinte

Aveam 33 de ani și credeam că am înțeles cele mai importante lucruri despre viață. Credeam că lucrurile în care cred și pe care le consider a fi adevărate sunt bătute în piatră, fiind cele corecte. Credeam că situațiile sunt fie albe, fie negre. Pe scurt, aveam multe credințe. Și apoi s-a întâmplat ceva…am devenit părinte și am început să văd, să experimentez și să înțeleg viața prin intermediul acestui rol nou. Mi-am pus ochelarii de părinte și viața a căpătat, deodată, mult mai multe nuanțe. Nu spun asta ca fiind un lucru bun sau rău, pentru că pur și simplu este: atunci când devii părinte, situațiile prin care treci te forțează să-ți revizuiești multe dintre credințele și atitudinile despre care erai convins că nu ți le vei schimba niciodată.

La mine, unul dintre cele mai mari șocuri a fost legat de haosul care s-a dezlănțuit atât în interiorul meu, cât și în jurul meu. Lucrurile care până atunci aveau fiecare locul lor bine stabilit au început să zboare încolo și încoace, să fie aruncate peste tot, să nu le mai găsesc acolo unde știam că trebuie să fie, ci în cu totul alte locuri. Iar aici vorbesc atât la propriu, cât și la figurat. Ceea ce mi s-a părut cel mai neașteptat a fost faptul că, relativ repede și fără să realizez, am îmbrățișat acest haos. L-am adoptat, considerându-l noua normă: lucrurile nu TREBUIE să fie neapărat într-un fel. Sau în același fel mereu. Lucrurile pot să fie și altfel de fiecare dată, pentru că, de fiecare dată noi suntem altfel: avem altă stare, alt chef, alte nevoi și dorințe etc.
Ochelarii de părinte m-au ajutat să înțeleg că e ok ca azi să nu am nicio problemă că toată casa este cu fundul în sus, pentru că acest lucru s-a întâmplat în urma unui joc cu copilul în care ne-am distrat foarte, foarte bine.
Ochelarii de părinte m-au ajutat să înțeleg că nu poți să experiementezi fără să faci “dezastru” în jurul tău. Și că dezastrul poate fi distractiv, dacă alegi să îl privești așa.

Luați, de exemplu, masa unui bebeluș: între momentul în care îl pui în scaun și momentul în care pare că a căzut o bombă cu mâncare în jurul lui pot să nu treacă mai mult de 10 secunde. Ceea ce, pentru un om neobișnuit cu asta, poate să pară ceva greșit. Nefiresc. Pentru un părinte, însă, poate fi momentul în care copilul încearcă un nou fel de mâncare și descoperă că îi place. Îi place la fel de mult pe cât îi place să-l arunce peste tot. Pentru că e distractiv, pentru că îi face pe mami și tati să râdă, pentru că este un moment grozav de conectare. Ai nevoie de ochelarii de părinte pentru a vedea lucrurile așa. Și e grozav când ajungi să îi porți și, practic, să te relaxezi. Căci asta mi s-a întâmplat mie după ce am început să port acești ochelari: prima oară m-au stresat extrem de tare, apoi, după ce m-am obișnuit cu ei, am ajuns să îndrăgesc felul în care îmi permit să văd lumea.

De când am devenit părinte am înțeles că sunt niște lucruri mai importante decât altele: că e mai important să încerc să îi asigur copilului meu un stil de viață sănătos decât să am o casă aranjată perfect. Căci atunci când te joci cu copilul prin casă, când mâncați sau faceți de mâncare împreună, s-ar putea să apară haosul. Și asta e ok. Am descoperit ce rol îl poate avea creativitatea în viața noastră și că e important să o încurajăm, indiferent dacă ea se manifestă într-un desen, într-un plating sau într-un cântec inventat.
Și am mai descoperit că nu suntem singurii care gândim așa. Că sunt mulți alți părinți care văd lucrurile în acest fel. Dar și branduri. Cum ar fi Nestlé și a sa campanie “Promisiuni tinute zi de zi”, campanie ce se va desfășura de-a lungul acestui an, reunind provocări de bine atât online, cât și offline, pentru mine, pentru voi, de fapt, pentru toți cei din jurul nostru. Pentru că, împreună, alcătuim și contribuim la binele pe care dorim sa-l vedem tot mai des in jurul nostru.

Deocamndată, eu o să vă lansez, alături de Nestlé, o provocare offline: să veniți, alături de copilul vostru, la spațiul dedicat Nestlé – Nesquik, de la Salonul Bicicletei! Aici, pe parcursul evenimentului (care se va desfășura în perioada 29 – 31 martie, în București), veți avea parte de:
– Expoziție pentru părinți și copii, pe tema Creativity on a plate (o expoziție de plating-uri creative pentru copii, dar și materiale video dedicate, despre cum se prepară aceste plating-uri)
– Ateliere dedicate boost-uirii creativității copiilor, unde aceștia vor putea realiza diferite accesorii pentru propriile biciclete.

Abia aștept să-l văd pe Mark al meu cum se va amuza în încercarea de a realiza cele mai mișto plăcuțe de înmatriculare sau moriști de vânt, pentru bicicleta lui.

Pentru provocarea online, revin, cât de curând, cu vești și cu povestea din spatele lor. Stay tuned!

***
Recunosc faptul că pe mine m-a “câștigat” această campanie atunci când am auzit cuvântul creativitate. Căci orice brand care îi încurajează pe copii și pe părinți să fie, în primul rând, creativi – este un brand ancorat în acest secol în care lucrurile nu mai trebuie să fie, în primul rând, cuminți și ordonate. Oamenii și, mai ales, copiii trebuie încurajați să-și exprime opiniile, să încerce lucruri și eventual să greșească. Și s-o ia de la capăt. Și tot așa.

Revenind la ochelarii mei de părinte, ei m-au ajutat să înțeleg un lucru: că singura #promisiune pe care vreau și pot să o fac băiatului meu este că voi fi alături de el în fiecare zi și în toate lucrurile pe care va dori să le încerce. Voi fi lângă el când îi va fi bine și voi fi acolo când îi va fi cel mai greu. Voi fi acolo și dacă se va întâmpla ca nimeni altcineva să nu mai vrea să fie lângă el.

E mult, e puțin? Habar nu am, dar este promisiunea mea. Voi ce promisiuni v-ați făcut atunci când ați devenit părinți?

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*