Noi, tații, chiar ne străduim, să știți

Ieri stăteam de vorbă cu prietena mea Ruxandra, în emisiunea ei de la Itsy Bitsy despre mame, tați, concediu de creștere al copilului și alte asemenea și nu mai știu de la ce plecasem, dar la un moment dat, ascultând-o pe Ruxandra, m-a lovit o idee pe care am și spus-o în direct:
– Știi că voi, mamele, ne reproșați nouă, taților, de multe ori, că nu facem lucrurile cum ar trebui să le facem, că suntem superficiali. Ceea ce nu realizați voi este că noi chiar ne străduim, de-adevăratelea, și că ceea ce vouă vi se pare superficialitate, este implicare totală din partea noastră!

O idee pe care aș vrea s-o dezvolt. Ca mulți alți bărbați, îmi închipui, aud de multe ori că nu fac lucrurile bine, fie în raport cu copilul, fie așa, în general. Că nu îl îmbrac suficient de gros, că nu sunt atent când se lovește, că nu fug repede când se lovește, că nu îl hrănesc corespunzător etc. Sau că nu fac curat suficient de bine, că în urma mea rămâne apă pe jos la baie și tot așa.

Sigur, de multe ori chiar mă doare fix știți voi unde de toate aceste lucruri. Nu mi se par importante și, ca urmare, le tratez ca atare. Mi se pare totuși important să punctez că fie că vă/ne place chestia asta, e dovedit științific că noi, bărbații, ne maturizăm mult mai târziu. Am citit zilele trecute un titlu care spunea chiar că ne maturizăm după 50 de ani. Sună corect, dacă mă întrebați pe mine și nu e o glumă.

Problema este că nici măcar atunci când mă străduiesc cu adevărat, lucrul acesta nu este văzut și apreciat ca atare. Căci da, strădania me arată cu totul diferit de strădania Iuliei. Felul în care înțeleg eu să-l îmbrac, hrănesc pe Mark, glumele care le fac cu el, cât îl las de independent sunt lucruri diferite de felul în care le vede Iulia. Și cred că asta e valabil la mai toate cuplurile de părinți.
Dar doar pentru că vedem și facem lucrurile diferit, doamnelor, nu înseamnă că nu ne pasâ sau că nu ne dăm interesul. Ba din contră! Și e cu atât mai frustrant cu cât vedem că vouă nu vi se pare așa. Când ne reproșați că nu ne implicăm când noi chiar ne implicăm.

Povestindu-i aceste lucruri Ruxandrei ieri, ea a fost suficient de onestă cât să-mi spună că daor ascultându-mă și o apucaseră nervii pe mine, căci simțea că lucrurile pe care le povestesc că le fac, nu le fac bine și că ar trebui să mă străduiesc mai tare. 🙂 Da, exact ca acasă. 🙂

Poate dacă ați încerca să ne dați mai mult credit, ar fi mai bine pentru toată lumea, nu credeți? Stați, înainte să dați cu pietre, nu spun că suntem perfecți. Da nici așa defecți cum ne vedeți voi nu suntem. Imaturi, da. Iresponsabili, nu.

Și acum…să înceapă argumentele voastre. Eu nu mai zic nimic…nici nu aș mai avea când. 🙂

sursa foto: https://www.independent.co.uk/

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*