N-are cum sa nu fie al meu!

Noi 3 inca la maternitate. Iulia este la geamul acvariului si isi admira minunea. O alta doamna i se alatura si, cu acea emotie si dragoste specifice unei proaspete mamici, ii povesteste timp de 5 minute cat de minunata, frumoasa si perfecta este fetita de langa Mark. Apoi incheie apoteotic:
– Aoleo, cred ca asta nu e copilul meu!!!
Daca in ziua de azi nici macar femeia nu mai este sigura daca un copil este al ei sau nu, ce pretentie mai poate avea un barbat? Ei bine, eu nu am niciun dubiu! In primul rand, asa cum am mai scris, am scapat de prima si cea mai mare frica: nu e negru! Si, daca asta nu era de ajuns, semanam atat de tare in unele privinte, incat orice test ADN paleste in comparatie cu aceste dovezi irefutabile (Doame, ce-mi place sa vorbesc porcos!)…

In primul rand amandoi avem o spranceana…Nu, n-a patit nimic cealalta..Si nu inteleg de ce radeti atat de tare…E adevarat, la el puful dintre cele 2 este vizibil doar la o cercetare foarte atenta…Dar este acolo..si nu pleaca nicaieri.

Amandoi uram sa pierdem…Bine, fie, o zic eu: suntem foarte ofticosi…Da’ acu’ pe bune, chiar e nasol sa pierzi…mai ales cand adversarul e mult mai slab ca tine…plus ca aproape intotdeauna te mai fura si arbitru…

Amandoi avem picioarele atat de drepte incat o minge de tenis ar putea trece printre ele fara ca macar sa le atinga…Tatal meu (care se distreaza teribil prezentadu-se de cate ori are ocazia ca “tatal prezumtiv al lui Alex”) povesteste, cu durere de fiecare data, cum, mergand cu mine in parc cam pe cand aveam varsta lui Mark, i-a auzit pe niste tineri zicand despre mine: “Ia uitati-l bai pe asta, poti sa vezi Arcul de Triumf printre picioarele lui!”…as minti sa zic ca asta e adevarat si in cazul lui Mark…dar statuia lui Carol o poti vedea linistit..cu tot cu cal.

Amandoi ne credem foarte destepti. Ceea ce, fie vorba intre noi, si suntem.

Pentru el, ca si pentru mine la varsta lui, dusatul pare sa fie o corvoada. Eu aveam o masa mare in jurul careia fugeam de maica-mea. El este muuult mai eficient ca mine: baga o privire de Puss in Boots si zice abia soptit: ‘Sunt atat de obosit”.

Amandoi suntem persoane matinale. Trebuie sa recunosc insa ca aici exista si 2 diferente fundamentale intre noi:
1. eu sunt matinal mai degraba in timpul saptamanii, el in special in weekend.
2. Eu niciodata, dar niciodata, nu ma duc sa il trezesc ca sa ne uitam impreuna la Bob the Builder.

Amandurora ne este o frica aproape patologica de diverse Bestii. Ele includ, dar nu se rezuma la: albine, barzaunii, fluturi de noapte si gandaci de orice fel.

Amandoi suntem stangaci. La scris, la dat cu piciorul in minge. Si, in general, in viata de zi cu zi.

Si, foarte important, avem aceleasi gusturi la femei. El e topit dupa ma-sa…si eu la fel.

Ca si mine, si Mark este..cum sa zic ca sa nu para ca exagerez…..usor imperfect. Are si el ciudateniile lui: ii place sa manance avocado sau conopida, nu ii place Cola, vorbeste non-stop sau ii place sa gateasca…Dar eu cred ca si pe astea trebuie sa le mosteneasca de undeva, nu?

2 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*