Mic îndreptar de scos Maria la suc – de Marius Constantinescu

Dragul meu,

Da, scriu Dragul meu nu din conveniență, ci pentru că sper, cu toată inima, că îmi vei fi. Nu spun că, dacă îi vei fi ei, îmi vei fi și mie. Nu mă bănui de ipocrizie. Dacă nu te voi îndrăgi, voi fi cu tine diplomat, politicos, cordial, dacă vei merita. Numai că nu vreau să începem relația noastră de pe picior greșit.
Folclorul și aplecarea spre spectacol cu tușe umoristice fac ca duetul nostru să pășească la început sub cupola amenințării îngroșate (orice ai face, inclusiv faptul că respiri în preajma fiicei mele, e de ajuns să mă scoată din minți!) și a ostilității declarate (apucatul ăla de taică-tu!). Nu vrei ca noi doi să ne permitem luxul originalității?
Te anunț că mi-e greu să îți scriu. Știu că vei apărea, la un moment dat. Când va fi să fie. Când va vrea ea. Când veți dori voi. Aș putea să umplu tot restul paginii cu ce nu vreau de la tine. Dar avem o viață întreagă să ne cunoaștem și să îți dai seama singur. Să ne certăm, să ne scoatem ochii, să ne împăcăm, să bem o bere, să ne văităm, să ne lamentăm, să ne retragem ambasadele și să semnăm armistiții. Cred că n-ar trebui să pornim cu Nu. Drept care o să îți spun ce vreau:
Să nu îi ceri să fii numărul unu.
Să nu o minți.
Să nu o lași să se mintă.
Să nu o lași atunci când dă să se scufunde.
Să nu încerci să o înțelegi în fiecare moment.
Să nu te răzbuni pe ea.
Să nu dea vreodată Cel de Sus să ridici mâna la ea. Atunci mototolește această scrisoare, arunc-o și trăiește cu ideea că ai un dușman de moarte… pe viață.
Să nu o faci să plângă des.
Să nu o uiți.
Să o iubești.
Să o respecți.
Să îi fii prieten adevărat.
Să îi fii oglindă.
Să o lauzi atunci când merită.
Să o dojenești atunci când greșește.
Să o protejezi.
Să o faci să râdă.
Să o călătorești.
Să fii cald cu ea.
Să o ții mult în brațe.
Să miroși bine.
Să ai savoir-faire și savoir-vivre.
Să fii elegant.
Să îi spui povești, să îi pui muzică, să îi arăți viața ta.
Să o ierți.
Să o surprinzi.
Să îi dai încredere.
Să fii lucid.
Să fii stăpân pe tine.
Să vorbești mereu cu ea.
Să îi deschizi drumul.
Să o aduci înapoi.
Să o lași să plece, dacă altfel nu se mai poate.
Să fii bărbatul de ispravă de care s-a îndrăgostit, pe bună dreptate.

Dacă da, tu nu vei fi ginerele meu, iar eu nu voi fi tata socru. Ci vom fi prieteni, ceea ce, îți mărturisesc, e mult mai mișto.

Marius

P.S. Vezi că am pornit de la bun început cu ideea că ești băiat serios, cu intenții pe măsură…

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*