2,416 views

Luxul de a putea alege de partea cui ești

În această noapte, Statele Unite au lansat un atac cu rachete asupra bazei militare siriene de unde ar fi plecat atacul chimic îndreptat împotriva unor civili din nord-vestul țării, marți. Guvernul sirian a negat acuzațiile, fără să nege atacul, ci doar spunând că este vina rebelilor.
Așa că de azi dimineață tot văd pe social media diverse păreri pro și contra acestei riposte a americanilor. Sigur, noi ne-am trezit de dimineață, am intrat pe site-urile de știri sau pe facebook și, cu siguranța oferită de cei aproximaiv 2,500 de kilometric ce ne despart de Siria, am început să facem ce știm noi mai bine: să fim părelologi. E simplu să faci asta când cea mai mare problemă a ta sau a mea, de exemplu, este că aseară mi-a căzut curentul pentru câteva ore, iar azi dimineață mi se închide gazul vreo 4, în care oricum nu sunt acasă.

Nu știu însă câți dintre voi chiar au privit imaginile cu copiii uciși sau afectați de arma chimică (se pare că ar fi fost gaz sarin) folosită marți. Unknown-1
Mulți probabil că n-ați făcut-o pentru că e greu, pentru că și așa avem noi destule probleme, pentru că de ce aș vrea să-mi mai umplu capul și cu asta.

Ce te faci însă când ești tatăl din imaginea din titlu și îți ții în brațe cei doi gemeni morți? Sau când ești părintele unuia dintre copiii care zac aici, parcă aruncați așa, la grămadă. Ce te faci atunci?
Îți mai permiți să dezbați dacă soluția militară e una potrivită? Sau, în cazul în care n-o iei razna sau nu-ți iei viața, te rogi cu toată ființa ta ca cineva, oricine, nu contează cine, să facă ceva pentru a opri acest măcel.
Când te uiți în stânga și-n dreapta ta și nu vezi decât suferință zi de zi, în fiecare zi, nu ți-ar plăcea ca undeva, într-un alt colț de lume, cineva s-o lase mai moale cu dezbătutul și să facă-n plm ceva? 412291247ab7fb6ba654c8973214ce94

Cred că violența nu este o soluție niciodată. Niciodată. Cu excepția situațiilor când este singura soluție. Căci atunci când ai de-a face cu un dictator, singurul lucru pe care poți și trebuie să-l faci este să-l sperii. Apoi, când l-ai pus la colț și l-ai făcut să te asculte, poți să inițiezi un dialog. Dar dacă te bazezi doar pe dialog, tu rămâi cu dialogul și mulți oameni rămân fără copiii lor.

Nu-mi place de Trump. Mi se pare un cabotin care, datorită unei conjuncturi extrem, extrem de favorabile a ajuns cel mai puternic om din lume, ceea ce mi se pare foarte periculos. Dar l-am urmărit de marți încoace și, de fiecare dată când a vorbit de Siria, s-a văzutși simțit emoția din glasul lui. Sunt convins că a văzut și el aceste imagini imagesși, probabil, multe altele și i s-a părut prea mult. Poate chiar și-a spus: Hai dă-o-n Doamne iartă-mă, că dacă nici acum nu fac nimic, când am atâta putere, înseamnă că sunt prostul proștilor!
L-am urmărit și azi dimineață în conferința în care a anunțat autorizarea atacului, primul atac armat din mandatul său. Era clar emoționat de importanța momentului și, poate, de ceea ce ar putea urma.

Nu cred că violența este vreodată soluția, dar sunt de partea lui Trump de data asta și și-a câștigat din partea mea un bonus imens de Respect.

De asemenea, nu cred că înțelegem cât de norocoși suntem. Să știm că astăzi când vom ajunge acasă vom avea curent, apă caldă și lumină și ceva de pus pe masă atunci când copilul va spune că îi este foame ar trebui să ni se pară extraordinar. Unknown
Mai mult, să n-avem frica unei bombe care ne-ar putea cădea în cap oricând sau frica gândului zilnic că atunci când ne lăsăm copilul la școală sau la grădiniță s-ar putea să fie pentru ultima oară când îl îmbrățișăm, mi se pare de-a dreptul fantastic.

Nu știu ce spuneți voi, dar știu ce-ar spune oricare dintre adulții din aceste poze dacă i-aș întreba acest lucru. Din păcate pentru ei sunt puțin ocupați zilele acestea. Trebuie să-și îngroape copiii.

 

surse foto: news.com.au; cnn.com; abcnews.com.go

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*