Început de an școlar: 2017 vs. 2018

2017: anul în care a început Clasa Pregătitoare. Nu știu dacă noi sau el eram mai stresați, dar cu siguranță eram stresați cu toții. El tocmai venea după 2 ani și jumătate de grădiniță particulară și era pur și simplu terminat că începe școala. Poza aceasta a devenit virală, căci l-am rugat să-mi arate cât de fericit este că începe școala și a ieșit asta. 🙂 
A plâns când a trebuit să intre în clasă și Iulia a fost nevoită să intre cu el. Apoi, când a ieșit, ne-am dus în parc și timp de vreo 4 ore s-a jucat nonstop, până când a venit la mine și mi-a spus: Tati, nu mai pot, vreau acasă!
Noi…noi eram vai de capul nostru: nu știam cum va fi cu învățătoarea, cum se va adapta el, ce ar trebui să facem, ce acte ar trebui să aducem etc. Iar când l-am mai văzut și pe el pângând în hohote, mamă, mamă…a fost greu. Cum îmi închipui că le este multor părinți astăzi, când copiii lor încep Pregătitoarea. Așa că în special lor aș vrea să le povestesc cum a fost azi dimineață:

2018: Mark, care toată vacanța s-a trezit numai între 7 și 8, azi s-a trezit pe la 9 fără ceva. Știam că Festivitatea începe la 9, așa că Iulia, deșteaptă, a zis să nu mergem mai devreme de 9:30. Până azi dimineață nici nu eram hotârăți dacă să luăm flori sau nu. Am luat pentru că a zis Mark că el vrea flori. Copilul s-a trezit, s-a dus la desene, a mâncat relaxat și când a fost să plecăm, s-a îmbrăcat liniștit, de zici că mergeam în parc. O singură dată a zis: Nu vreaaaaau la școală!, dar mai mult, așa, cât să îl mai jughinim noi un pic.
Când am ieșit în curte, am zis: stai să vezi, că iar prind o poză mișto ca anul trecut! L-am rugat să-mi arate cât de fericit e că începe școala. Cam atât de fericit era. Ok, nu neapărat de școală, dar ideea de a-și revedea colegii (și colegele 🙂 ) l-a încântat.
Pentru că eu nu m-am băgat pe grupul de părinți de whatsapp, la școală abia am aflat că ar trebui să-i cumpărăm uniformă. Și că cică nu îi trebuie aviz de intrare în colectivitate. Iar când a intrat în clasă, eu am plecat, că aveam treabă.
De fapt, altceva voiam să spun: că niciun membru al familiei noastre, nici măcar copilul, nu s-a agitat/stresat în vreun fel cu acest început de an școlar. Ceea ce, trebuie să recunosc, a fost o surpriză foarte plăcută pentru mine, pe care nu aș fi putut-o anticipa anul trecut, pe vremea asta.

 

 

Deci, dacă în timp ce citiți aceste rânduri, vă frământați mâinile și buzele că nu știți cum o să se descurce copiii voștri abia intrați în rândurile școlii, eu cred că ar trebui sâ încercați măcar, să vă relaxați. Mâine o să fie mai ușor ca azi și tot așa, până la anu’ când într-o luni dimineață s-ar putea să spuneți: A, fuck, azi începe școala! 🙂

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*