Importanța modelelor, altele decât părinții, pentru un copil

Una dintre preocupările mele constante este să descopăr în jurul meu oameni, prieteni sau nu, care, prin ceea ce fac, spun, joacă, se manifestă, ar putea deveni un model de urmat pentru Mark. Mi se pare important să existe cât mai mulți oameni de acest fel în viața sa și asta din mai multe motive:

În primul rând, eu nu știu să le fac pe toate. Nici maică-sa. Și pentru noi e important ca Mark să realizeze acest lucru și să înțeleagă faptul că nu suntem niște supraoameni. Niște Știe-Tot sau Poate-Tot. Că avem limitele noastre, așa cum și el le va avea pe ale lui.
Apoi, e la fel de important să știe că nouă ne este ok să îi admire și pe alții, ba chiar îl încurajăm să facă acest lucru. Și încercăm să ajungă să îi cunoască pe unii dintre cei pe care îi descoperă la televizor sau în vreun articol sau mai știu eu unde.
Nu în ultimul rând, sper ca atunci când va alege ce-și dorește să facă în această viață, să facă acel lucru cu pasiune. De fapt, mi se pare vital să descopere pasiuni pentru diferite lucruri cât mai repede, fie că e vorba de jucat, citit, desenat, gâtit sau mai știu eu ce. Și, plecând de la asta, cred că e la fel de important să descopere oameni care fac lucruri cu pasiune, să afle ce îi motivează, cum fac acele lucruri, de ce etc.

Așa că am fost extrem de bucuros pentru că sâmbătă seară am fost cu el la un meci de baschet. Dacă ați mai intrat pe aici, știți că pasiunea lui actuală este baschetul: joacă baschet, se uită la baschet, citește despre baschet…ok, face multe lucruri care au legătură cu baschetul. 🙂 Și sigur, pentru că spuneam că nu e perfect, tot la baschet ține și cu Steaua. 🙂 Asta în primul rând pentru că anul trecut Steaua chiar a avut o echipă grozavă la baschet, ceea ce nu e cazul anul ăsta. Doar că, suporter adevărat, el o susține la bine și la greu. (full disclosure: nu țin nici nu Steaua, nici cu Dinamo, nici cu nimeni în mod particular).
Sâmbătă am fost la meciul Stelei cu CSU Sibiu. Echipa sibiană a fost însoțită de o galerie formată din vreo 40 – 50 de oameni care, după prezentarea echipelor, a început să cânte imnul României. A fost un moment foarte emoționant pe care noi, bucureștenii, nu am știut cum să-l gestionăm de la început dar care, nu am niciun dubiu, ne-a făcut mare plăcere. Astfel că sâmbătă seara am scris despre acest moment pe Facebook și postarea mea a devenit virală, ceea ce m-a bucurat enorm, căci oamenii aceia din galerie chiar merită să fie cunoscuți în toată țara pentru felul în care își încurajează echipa.

Ceea ce a fost și mai flatant pentru mine, a fost faptul că foarte mulți sibieni mi-au trimis mesaje de mulțumire, invitații de a merge la un meci la Sibiu, ba am aflat că în urma postării, galeria încearcă să se mobilizeze cât de bine poate pentru a-și însoți, în număr cât mai mare, favoriții la meciul de la Cluj – Napoca.
Sigur că mi-au făcut foarte bine la ego aceste mesaje. Dar, gândindu-mă la “rece” la întreaga situație, cred că lucrurile ar trebui să stea exact invers: eu ar trebui să le mulțumesc acelor oameni (ceea ce și fac acum) pentru că i-au oferit șansa copilului meu să vadă live ce înseamnă civilizația într-o sală de sport. Cum ar trebui să se comporte o galerie, respectiv să fie mai degrabă preocupată de încurajarea favoriților și nu de înjurarea sau umilirea adversarilor, mai ales într-un meci decis în ultimele secunde. Cât de important este imnul țării noastre și de ce ar fi bine ca el să fie cântat cât mai des, la începutul oricărei manifestări sportive, căci, cu adevărat, el poate crea o emulație și poate uni oameni aflați în galerii adverse.

Am povestit duminică dimineața cu Mark despre toate aceste lucruri. Habar nu am cât a reținut el sau cât de impresionat a fost. Era cam supărat că Steaua pierduse. 🙂 Dar știți și voi cum e: sunt convins că emoția acelei partide va rămâne impregnată undeva în conștientul sau subconștientul lui. Și, sper eu, galeria Sibiului va deveni etalon pentru el în ceea ce înseamnă Galerie.

Așa că știu sigur un lucru pe care îl vom face, noi, Zamfirii, în aceată primăvară: vom merge la un meci de baschet la Sibiu, în Sala Transilvania. Am auzit că e cea mai tare atmosferă din țară, așa că având 2 pasionați de baschet în familie, nu avem voie să ratăm o astfel de experiență. Pentru mine e foarte important ca Mark să mai vadă o dată, pe viu, această galerie, căci mi-ar plăcea foarte tare ca ea să îi devină model. Și, cine știe, poate peste ani, să îi devină și susținătoare. 🙂

sursa foto: http://www.turnulsfatului.ro/

2 Comments

  1. Multumim frumos pentru cuvintele alese in postarea ta in legatura cu meciul de sambata. Totodata, vreau sa te si felicit pentru modul in care gandesti si observi lucrurile. Va asteptam cu drag la Sibiu si sper ca pe viitor, sa fim un exemplu pozitiv pentru Mark.
    P.S.: chiar pari a fi un tata bun! Tine-o tot asa!

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*