Gunoierul intra-n casa intotdeauna de doua ori

Uneori, oamenii ii surprind pe alti oameni facand sex. Si desi in unele filme de arta (inspirate in mod evident din fapte reale) ceea ce incepe ca o mare suparare se termina cu o mare bucurie pentru toata lumea, in viata de zi cu zi acest lucru este de cele mai multe ori neplacut. Pe unii ii surprind parintii, pe altii ii surprind copiii (yuck, oribil!!!!), pe altii fratii, surorile, prietenii etc.

Pe noi ne-a surprins Costel. De la REBU.

Acum ca v-am dezvaluit jumatate din final, sa o luam cu inceputul. Mark inca nu se nascuse, deci se intampla cu multe mii de ani in urma. Nu, pe bune, intrebati orice parinte si va va spune acelasi lucru: tot ce s-a intamplat in viata lui pana la nasterea copilului este o amintire istorica, la fel de veche ca Piramidele sau razboaiele daco-romane.
Revenind, era in ajun de Craciun in 2009 si casa bancii era toata a noastra. Faceam ce vroiam, cand si unde vroiam. In dormitor, in living, in bucatarie, pe masa, sub masa (in aceasta ultima propozitie, autorul a folosit o tehnica literara noua numita “augmented reality”). Ma rog, intelegeti voi ce vreau sa zic. Nu aveam nicio opreliste pentru ca nu avea cine sa ne deranjeze. Sau cel putin asa credeam noi.

Intr-o zi pe la pranz, stiind ca nu trebuie sa mergem nicaieri, ca nu asteptam pe nimeni, ne-am gandit sa ne dezbracam pe canapeaua din living pentru ca, nu?, era iarna si..cine sta imbracat iarna? Si daca tot ne-am dezbracat am zis si sa………cand auzim (ordinea ce urmeaza e foarte importanta pentru cursul povestii) cum se deschide usa, apoi cineva bate in usa si zice, in timp ce intra in casa, pana in mijloucul bucatariei (asta e prima camera cum intri la noi in casa):
– Buna ziua, sunt Costel..de la REBU…Sarbatori Fericite!

Chiar nu stiu cum si unde am gasit-o, dar am tras pe mine o paturica (Iulia s-a ghemuit in canapea) si m-am dus spre Costel, intr-un discurs foarte logic:
– Cine esti…stai asa…de ce intri la noi in casa?
– Pai noi suntem cu gunoiul si, stiti, v-am carat gunoiul tot anul si…Sarbatori fericite!
– Dar de ce intri la mine in casa asa, pur si simplu?
– Pai era usa deschisa si noi v-am carat gunoiul tot anul si..Sarbatori Fericite!
– Da’ iesi dom’ne din casa mea, ai innebunit sa intri asa!!??
– Da’ chiar n-am vazut nimic cat de priceput si dotat sunteti si…Sarbatori Fericite! (din nou autorul, indragostit de aceasta tehnica tampita, o ia pe campii)

Acu’ zic si eu, nu dau cu parul: cat noroc sa am ca dintre toate femeile persoanele care puteau sa ne surprinda, pe mine sa ma surprinda Costel???

Lui insa se pare ca i-a placut mult pe la noi. Si sunt 99% sigur ca s-a intors. Pentru ca noi tot am insistat sa credem ca traim in Elvetia, am continuat sa lasam usa descuiata (acu cand ma gandesc, poate de fapt altul era motivul nostru…). Pana intr-o seara cand, dupa ce ne-am uitat la un film cu un prieten, am descoperit ca de pe polita de la intrare mi-au disparut telefonul si portofelul, iar usa de la intrare era intredeschisa.
Portofelul mi l-a gasit cineva a doua zi aruncat prin cartier, cu tot cu acte. De aceea tot zic eu ca a fost Costel, ca omului ii devenisem intr-un fel dragi cu goliciunile noastre, atat ale trupului, dar mai ales ale mintii.

Anii au trecut, noi am imbatranit ne-am maturizat si uite ca in curand sarbatorim al 4-lea Craciun cu Mark. Si al cincilea de cand incuiem usa.
Eu insa am ramas cu un of de atunci si urmaresc cu infrigurare toate posturile nationale de radio. Mai Costele, manca-ti-as nasul tau de voyeurist si hot, bai nene, sa nu-mi dai tu o dedicatie muzicala?

1 Comment

  1. Asta imi aminteste de o prietena buna de a mea, care a primit ,, vizita ,, neasteptata a gunoierului tocmai cand matura prin casa! Cu matura clasica! Nu cu aspirator!
    Cand s – a pomenit cu intrusul in casa, ea , care cantarea 30 kg cu halatul de monton cu tot, s- a pus cu maturoiul pe el care cantarea 100 kg in viu!
    Rezultatul: nu a mai apucat sa i ureze nimic! A fugit sa scape de maturoiul ei!

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*