Grupul de suport

Pe leaflet scria orele 18. Eu am ajuns la 18:10 exact cand termina cineva de vorbit. Adica nu Vineri de poveste scurta-FB covercineva, ci una dintre femei. Pentru ca erau numai femei acolo. Asta mi-a fost si prima reactie:
– Uau, ce de testosteron pe aici!
Femeia care parea sa fie lidera grupului s-a uitat dojenitor la mine si m-a intrebat:
– Te deranjeaza ca esti singurul barbat?
Ii cunosteam atat de bine genul: Doamna profesoara. In jur de 45 de ani, parul prins in coc la spate, genul care te cearta non-stop si iti da si nota la sfarsit. Naspa. Asa ca i-am raspuns:
– Nu, doamna, suntem aici cu toti sa ne vindecam, nu?
In momentul ala, ca si cum as fi rostit vreun cuvant magic, vreo comanda, toate au strigat la unison “Amin!”. Hai ca pe-asta n-o mai auzisem. “Amin!” am zis si eu.
– Daca tot esti pentru prima oara alaturi de noi, nu vrei sa vii in fata si sa ne impartasesti povestea ta? m-a ademenit Doamna profesoara.
– De ce nu?
M-am dus direct in fata, m-am asezat pe scaun si am zis dintr-o suflare:
– Buna, eu sunt Mihai!
– Buna Mihai! mi-a raspuns corul.
– De obicei ma duc la alt grup dar pentru ca am facut-o aseara si m-am si simtit al dracului de bine, am cautat azi un loc unde sa vin sa povestesc.
– Bravo tie! mi-a zis o casnica din primul rand, cu o stralucire in ochi a la Jack Nicholson in The Shinning. Dominatrix clar!
– Da, nu stiu, am continuat eu. In ultima vreme reusisem sa ma abtin sa o mai fac in locuri publice, ma simteam stingherit cand eram prins. Nu neaparat pentru mine, cat pentru ceilalti. Dar aseara am facut-o in lift.
– Singur? o voce mai din spate.
– E, n-am ajuns chiar asa de rau! Nu, cu o femeie.
– Impreuna? aceeasi voce.
– Bineinteles ca impreuna! Adica sunt momente cand imi place sa fiu cu altcineva si s-o facem fiecare separat, dar aseara chiar aveam chef amandoi s-o facem impreuna.
– AMIN! s-a auzit din nou tunetul.
– A-min! am zis si eu.
– Vrei sa ne povestesti mai multe detalii sau acum ca ne-ai facut marturisirea asta, vrei sa iei o pauza? m-a intrebat Doamna profesoara.
Iar eu m-am gandit instantaneu: ce ti-ar mai placea sa-mi spui sa ma duc la colt, sa ma dezbrac si sa astept nemiscat pedeapsa ta pentru felul in care m-am purtat. Dar cu voce tare am spus:
– As prefera sa continui daca va este tuturor ok, chiar imi doresc sa-mi scot cu totul chestia asta din sistem!
Nimeni n-a zis nimic, toate au dat parinteste aprobator din cap.
– Ok, deci eu cu o singura bunesa in lift. Scuze, femeie. Se inchid usile si nu stiu cum naiba ma bungheste aia ca ma si intreaba “Va grabiti undeva?”. “Nu” zic eu. Moment in care ea opreste liftul intre etaje, ma impinge in coltul liftului, incepe sa isi desfaca bluza si dupa primii 2 nasturi observ ca n-are sutien, in schimb are niste sani perfecti cu sfarcurile indreptate direct spre mine asteptand parca sa-i sar…
– Cred ca ati facut o greseala! ma intrerupe Doamna profesoara.
– Pai stiu si eu ca am facut o greseala, ca de-asta sunt aici!
– Nu, cred ca ar fi bine sa va opriti!
– NUUUU! se aud 2 voci din randul 3 deodata. Ma uit catre ele dar niciuna nu-si ridica privirea spre mine. “Sfioasele care se dezlantuie!” imi zic in gand. Va stiu bine si pe voi.
Apoi mai multe glasuri imi sar in aparare:
– Lasati-l sa continue, Doamna!
– E si el o oaie ratacita!
– Din orice poveste putem trage invataminte!
Incurajat de atitudinea acestor femei, colege de suferinta, intru intr-un fel de transa si le povestesc intreaga aventura dintr-o rasuflare, fara sa las la o parte niciun detaliu “incriminator”:
– Apoi isi ridica putin fusta si ii vad banda de portjartier si in momentul ala stiu ca sunt pierdut si apoi imi baga mana in pantalon …………………… ma musca de piept……………………………………… o intorc cu spatele si o trag de par si …………………………si exact atunci tipa extaziata “Oh, Doamne!”
– Oh, Doamne! se aude din randul doi.
– Exact asa! raspund eu. Nu cumva ai fost chiar tu aseara?
– N-nu cred, raspunde ea timid.
– Bun, continui eu, apoi se ridica, isi aranjeaza hainele, apasa pe buton, ma pupa pe obraz si in timp ce coboara la etajul ei imi spune “Saptamana viitoare tot aici? O sa-mi aduc si o prietena, o sa-ti oferim ceva sa ai ce povesti.”

Ma simteam eliberat. Mint, ma simteam vedeta. Pe tot parcursul povestirii mele, femeile astea ma sorbisera din priviri, imi inghitisera cuvintele nemestecate, imi adulmecasera gesturile, ma privisera ca pe un zeu. Ceea ce mi se parea extraordinar, avand in vedere pentru ce eram cu totii acolo.
Dupa vreun minut de liniste, Doamna profesoara si-a dres vocea si mi-a zis:
– Inteleg ca sunteti confuz…
– Nu confuz, cat dezamagit de mine mai degraba….
– De ce? s-a auzit o voce din spate pe care n-am putut sa o localizez foarte precis.
– Nu, va spun eu ca sunteti confuz. Pentru ca nu va aflati unde trebuie.
– Asta stiu si eu ca aseara nu m-am aflat unde trebuie.
– Nu, ACUM nu va aflati unde trebuie…
– Ba ma aflu exact unde trebuie…
– Ba nu!
– Ba da!
– Si unde credeti ca va aflati?
– La o intrunire a Dependentilor de Sex Anonimi…si apoi am vazut: bannerele cu Iisus, cruciulitele de la gatul fiecareia, cartile de rugaciuni de la intrare….Nu?
– Nu!
– Si unde ma aflu?
– La intrunirea grupului “Prin ruga si virginitate catre Dumnezeu!”
– A! am reusit sa articulez.
– Mda!
– A!
– Mda-da!
Am vrut sa zic si al treilea “A” dar m-a luat panica cea mare. Si pe mine cand ma ia panica, vorbesc. Asa ca m-am ridicat si in timp ce ma indreptam spre iesire am inceput sa turui: “Si tocmai de aceea, doamnelor, Dumnezeu m-a scos in calea voastra ca sa vedeti pe ce cai gresite o pot lua unii si ca, desi te simti ca in al noulea cer cand te…cand pacatuiesti, mai bine zic sa nu faci nimic si sa te rogi ca si orgasmul asta e supraevaluat, plus ca nu toata lumea e priceputa si poate dai peste unu’ care…ok, sper ca v-a placut povestea mea, adica nu placut ci ati inteles ca eu acum ma caiesc si ca nu e bine chiar daca te simti bine si ca…Amin!”

Deja o luasem pe campii. Dar ajunsesem la capatul salii si nu trebuia decat sa ma intorc, sa ies si sa o iau la fuga. Asa ca m-am intors, doar ca acolo, nu stiu de unde, a aparut una dintre femei. N-o remarcasem pana atunci. Mi-a luat mainile in ale ei si s-a uitat cu ochii ei mari, puri si buni la mine, incercand parca sa-mi scoata la suprafata cele mai negre ganduri. Apoi s-a aplecat spre mine si cu cel mai angelic zambet pe care l-am vazut vreodata mi-a spus:
– Si nu uitati….saptamana viitoare incepem cu o ora mai devreme!

4 Comments

  1. Dar macar unde este grupul de suport ne spui? Din poveste reiese ca am putea gasi si acolo niste precuvioase care sa nu se teama de claustrofobie in lift…

    • Foarte tare asta! L-am intrebat pe “Mihai” si a zis ca nu vrea sa zica la nimeni…urat din partea lui! 🙂 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*