Eu cu mine si cu boala mea

Acum cativa ani nu as fi scris niciodata despre asa ceva. Din superstitie. M-oi fi maturizat intre timp…sau poate doar am picat in cealalta extrema a superstitiilor: vorbesc despre ceva ca sa nu mi se intample tocmai mie. Ca sa fiu sincer, nu stiu exact care este adevarul.

“Mi-ar placea sa aflu cum ai vedea tu viata, daca ipotetic ai afla ca suferi de o boala incurabila, una care nu te omoara dar iti limiteaza mult planurile pe termen mediu si lung.” m-a intrebat saptamana trecuta prietena mea Cristina. Prima reactie, barbateasca de altfel, a fost sa fug. Sa-i zic ca bineinteles ca o voi face si apoi sa ma fac ca am uitat. Bine, adevarul e ca sunt si foarte ocupat, acum ca sunt atat de (ne)cunoscut. ☺
Noroc ca ma duce capul un pic mai mult. Asa ca i-am zis ca ma voi gandi daca reusesc sa scot ceva pe aceasta tema.

Iar acum, dupa ce m-am perpelit o saptamana, am intors-o pe toate fetele si am pritrocit-o bine, pot sa raspund fara niciun dubiu: habar n-am. Si nu neaparat din cauza limitarilor mele intelectuale, desi e bine sa tinem cont si de ele, ci pentru ca nu pot sa vorbesc in numele altui om.
Pentru ca daca sunt sigur de un lucru, acesta e: acela ar fi un alt om. Da, ar avea acelasi corp ca si mine, dar in rest, ar fi altcineva. O astfel de veste/trauma m-ar schimba cu totul. Sper ca in cineva mai bun, posibil in cineva mai urat.

Pe vremuri as fi spus ca cei care se inchid in ei, care devin irascibili si dau vina pe toti pentru ghinionul lor sunt de condamnat. Astazi insa, nu. “Creierul nostru este o chestie atat de frumoasa si complicata ca nu stii niciodata la ce te poti astepta de la el” ii spuneam Cristinei saptamana trecuta, lucru pe care il consider ca fiind foarte adevarat. Pus in fata unei tragedii, un om va face orice ca sa supravietuiasca. Si eu, cel putin, nu am niciun drept sa-l judec.

Pot sa va povestesc insa cum imi place sa cred ca as reactiona. Uite, mie imi place mult ce face Smaranda. Daca nu stiti nimic despre ea, va recomand sa va luati putin timp sa o descoperiti. Nu o cunosc, dar mi se par un om grozav si, mai mult, un exemplu de omenie. De la cum si tot ce povesteste (incepand cu potriveala atat de ironica intre un text al ei si descoperirea cancerului) pana la cum si tot ce face, pentru ea si pentru altii aflati in situatia ei. Mi se pare pur si simplu minunat si ii doresc din toata inima sa se faca bine cat mai repede.

Vreau sa cred ca as deveni un om foarte deschis, un om (si) mai comunicativ. Ca as vorbi despre boala mea cu oricine ar vrea sa ma asculte. Ca le-as cere tuturor sa nu ma considere un obiect de portelan, ci un om ca oricare altul, cu care nu trebuie sa umbli cu manusi. Si ca as incerca sa fiu o portavoce a luptei impotriva bolii care m-ar omori incet, la propriu si la figurat. Iar daca nu ar fi asa, va cer, celor care v-ati intersecta calea cu a mea, sa aveti intelegere pentru acel om, probabil ca ii va fi foarte greu si nu ar sti cum altfel sa se comporte.

Nu sunt multe lucruri pe care le pot face acum pentru mine, “cel ipotetic”. Sper doar sa nu se intample asta si, daca se intampla, sa dau de niste doctori cat mai buni. Pot insa incerca sa ma ajut, punand pe hartie cateva lucruri care poate, intr-o astfel de situatie nedorita, sa ma ajute sa fiu omul care as spera sa fiu. Asa ca in continuare si pentru cei 7 cititori care au parcurs textul pana aici va invit sa cititi o scrisoare de la mine catre un alt eu, unul care sper sa nu existe niciodata.
(unele chestii sunt destul de personale, cifrate si cu un limbaj neadecvat. Imi cer scuze, am incercat sa fiu cat mai autentic si nu cat mai “citibil”, in caz ca “eu” chiar as fi nevoit sa citesc asta).

Bai Alexica,

Vezi daca te-a mancat in cur sa scrii despre asta. ☺ Stiu, e o gluma de cacat si de fapt ce incerc sa iti spun este ca imi pare rau de tot ca ai ajuns in situatia asta. Daca nu m-am schimbat foarte mult, cam pe-acum iti vine sa o iei la fuga si sa urli cat poti de tare. Fa-o! Oricum esti sau urmeaza sa devii cacat, asa ca ce mai conteaza ca zice lumea ca esti nebun.
Daca poti citi aceasta scrisoare inseamna ca, cel putin partial, cea mai importanta parte a corpului iti functioneaza inca suficient de bine. Nu, nu penisul…Boule! Desi daca la asta te-ai gandit prima oara, ai tot respectul meu! ☺ Vorbeam de creier. Nu-l irosi. Foloseste-l pentru tine si pentru altii.
Stii ce cred eu ca exista dupa. Nimic. Cel mai probabil, tu, vrei, nu vrei, te agati de speranta ca exista totusi ceva. Nu stiu care dintre noi are dreptate. Probabil ca eu ☺. Dar, indiferent cum ar fi, te rog eu ceva: profita cat inca mai poti si fa lucruri.
Revolta-te pe toti si toate cat ai nevoie: o zi, o saptamana, o luna, un an. Si apoi, get your shit together si fa ceva. Gaseste o ancora sau mai multe, tine-te strans de ele si mergi mai departe, asa cum poti. Merita. Te rog eu, crede-ma ca merita.

Si daca nu stii de ce ancora sa te agati, agata-te de dragostea ta pentru Iulia, Mark si daca o mai fi aparut altcineva intre timp ☺. De dragostea ta pentru toti ceilalti, familie si prieteni. Aminteste-ti cat de mult ii iubesti si lupta pentru ei. Ofera-le sansa sa se bucure de omul misto care esti pentru cat mai multa vreme. Sunt convins ca ei asta si-ar dori.
Si daca nu o sa poti, sa stii ca nu e niciun bai. Da-o-n plm, ai luptat cat ai putut si acum pur si simplu nu mai ai de unde. Nu esti un las, un nimic sau orice alta tampenie iti trece cam pe-acum prin cap. Esti doar un om.
Dar, oricum ar fi, te rog sa nu uiti cateva lucruri: ca ai avut o viata misto si ca, in principal, a fost asa pentru ca ai muncit pentru asta. Si, de asemenea, ca indiferent ce alegi sa faci, nu vei pierde niciodata respectul macar al unui om: Al Meu.

Te salut,

Cel mai dotat dintre pamanteni ☺

PS Sper tare ca mi-am pastrat simtul umorului. Nu stiu daca iti mai aduci aminte, dar au fost momente cand radeai singur in hohote la tampeniile pe care le scoteai. Ma rog, tinand cont de situatie, poate era bine sa realizezi de atunci ca sunt sanse mari sa te dilesti rau la un moment dat. ☺

PS 2 Plm, tu esti speriat!!?? Eu tocmai am realizat ca urmeaza in curand sa implinesc 30 si clasa-ntai de ani. Asta o fi inceputul crizei? ☺

Hai, nu te caca pe tine si fa-te util!

Alex

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*