1,341 views

Educația Infinitului

O fetiță de 12 ani a scrijelit S + S = BFF pe Coloana Infinitului din Tg. Jiu și tot internetul s-a inflamat, ceea ce era și normal. Doar că, așa cum se întâmplă mai mereu în ziua de azi, toată lumea, din punctul meu de vedere, analizează și judecă efectul, fără a încerca măcar să găsească o cauză.
Care, în cazul de față, poate fi foarte ușor identifiată: lipsa educației și a respectului. Lipsa educației fetiței și a părinților care o însoțeau și lipsa respectului părinților pentru o operă de artă unică pe care țara noastră are norocul să o găzduiască.
Cea mai mică vină (dacă există vreuna) este a fetiței, căci e greu să ceri unui copil să aibă disernământ când:
1. nu a fost educată să-l aibă
2. poate nu i s-a povestit ce este cu această Coloană a Infinitului

Iar eu despre acest aspect aș dori să vorbesc astăzi, respectiv despre cum cred că am putea contracara cauza astfel încât să nu mai se întâmple astfel de episoade.

(Dacă e să vorbim de acțiuni de întinare a unei opere de artă, între gestul fetiței și cel al Președintelui României de a se așeza la masa Tăcerii nu este nicio diferență. Niciuna!)

Revenind, SINGURA șansă a acestei țări (a oricărei țări) de a evolua este educația. Și hai să mai vedem o dată ce se întâmplă la noi în țară , când vine vorba de educație:

A. Săptămâna trecută a fost Săptămâna Altfel la școală. Ceea ce a însemnat că, din nou, mall-urile au duduit de grupe de copii din clasele mici (de obicei ăia mai mari își fac rost de scutiri cu acordul sau chiar cu ajutorul părinților) veniți să caște gura la te miri ce. Eu, unul, însă nu am auzit (asta nu înseamnă că n-or fi fost câteva) de vreo clasă care să fi organizat vreo excursie la Tg. Jiu. Dacă voi știți, vă rog să mă contraziceți. Dar, repet, și dacă au fost câteva cazuri izolate, până nu vom înlocui vizita la mall cu vizitele în alte orașe ale țării pentru a admira diversele muzee sau opere de artă, vom tot discuta de vandalizare publică.
Căci dacă acea coloană nu ți se pare cu nimic diferită de orice alt perete din oraș care e plin de graffiti sau stencils, nu vei avea o problemă în a o mâzgăli. Dar dacă i-ai afla povestea, i-ai înțelege unicitatea, ai descoperi cine și cât de mare a fost Brâncuși poate că n-ai mai face asta.

B. Hai să vă dau un exemplu concret, ca să nu vorbesc doar așa, teoretic: fii-miu de 6 ani știe foarte multe lucruri despre Spartacus, Alexandru Cel Mare sau Iulius Cezar și asta pentru că am găsit niște cărți de copii foarte frumos scrise și desenate despre aceste personaje istorice. N-am găsit nicăieri cărți pentru copii care să le povestească cine au fost Eminescu, Brâncuși, Coandă sau Ștefan cel Mare și care să le arate în poze ce au făcut/creat ei. Așa că dacă aș merge cu el la Coloana Infinitului, sunt convins că l-ar interesa puțin spre deloc (pe Masa Tăcerii ar ignora-o complet). Dar dacă am merge la Colloseum-ul din Roma pe care l-a văzut în imagini, sunt la fel de sigur că ar exclama fericit ceva de genul:
– Uite, tati, aici s-a luptat Spartacus!

C. Marea discuție de ani de zile este dacă la școală ar trebui să fie obligatorie religia sau dacă ar trebui să se studieze Religia sau Istoria Religiilor. Când cred că o discuție mult mai necesară este de când să introducem obligativitatea studierii Istoriei Culturale a României. Ne-ar trebui mai mult ca niciodată să-i molipsim pe cei mici cu un pic de mândrie de a fi români și asta sigur n-o facem nici cu Religia, nici cu Matematica sau cu Limba Română.
Dar i-am putea fascina povestindu-le despre curajul strămoșilor noștri, cu inventitatea unor oameni din trecut, cu dorința de a face ceva pentru țară a altora. Asta ar trebui să învețe copiii noștri, nu cum să facă linii și bastonașe începând cu clasa pregătitoare.

Dar toate acestea nu se întâmplă dintr-un motiv foarte simplu: de fapt, nu ne pasă de asta. Ne doare fix la bașcheți că o fetiță a scris ceva pe o operă de-a lui Brâncuși. Big deal! S-o repare Statul, că și așa fură destul!
Pe noi ne interesează ca ei, copiii noștri, să performeze: să fie cei mai buni la matematică, la biologie, la sport, la pian etc. Ideal, la toate chestiile la care n-am fost noi buni.
Ce dacă peste 40% dintre copiii de 15 ani sunt analfabeți funcționali? Nu asta contează, contează doar să performeze în ceva, nu? Că asta vrem, asta ne definește pe noi ca fiind niște părinți buni, nu? Reușita lor profesională, nu?

Nu. Căci un copil care nu înțelege cât de important ne este Brâncuși va ajunge un adult care se va revolta pentru că a primit o amendă pentru scrijelirea Coloanei Infinitului. Și aici deja lucrurile sunt foart grave. Și ireparabile.

surse foto: descopera.ro

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*