Deva, după 20 de ani: un dialog cu mine însumi

Mâine mă duc la Deva pentru că unui om de acolo i s-a părut extrem de interesant proiectul nostru pentru construcția spitalului de copii. Sunt foarte emoționat. Și, de ieri, nostalgic. Pentru că am realizat că ultima oară când am stat în Deva, nu doar să tranzitez orașul, a fost în ’94 sau ’95. Adică acum 20 de ani, când am fost într-un cantonament cu lotul național de baschet U18 (juniori).
Mi se pare că a fost într-o altă viață. Pe bune, nu știu dacă aveți acest sentiment, dar eu când mă gândesc la anumite perioade sau evenimente îndepărtate din viața mea, am sentimentul că altcineva le-a trăit, iar acum le rememorez, atâta cât mai pot, ca pe o carte sau un film.
Așa că mi s-a părut foarte mișto ideea de a mă întâlni cu mine adolescent acolo, în Deva, și de a mă invita la o cafea și un pahar de vorbă. Probabil că nu se va întâmpla asta ☺. Dar acest lucru nu mă împiedică să-mi imaginez următorul dialog.

Pentru că Eu adolescent m-aș simți al dracului de inconfortabil, ar trebui ca Eu adult să încerc să sparg gheața. Și cred că aș face-o cam așa:

Eu adult: Știi cu cine era să facem egal la fotbal acum câteva săptămâni?
Eu adolescent: Î?
Eu adult: Cu Feroe. Atâta de praf suntem. N-am mai fost la un campionat mondial din ’98.
Eu adolescent: Și la baschet? Am câștigat ceva important? Ne-am calificat la multe turnee?
Eu adult: Hai să zicem așa: la fotbal stăm mult mai bine ca la baschet. Pe mulți dintre colegii tăi prezenți aici i-am văzut acu’ vreo 10 ani jucând un meci cu Islanda…de fapt, pierzând un meci cu pescarii din Islanda în Sala Rapid…Turneu final? N-am fost în stare să ne calificăm nici măcar acum când la turneul final merg 24 de echipe, adică jumătate din continent…
Eu adolescent: Da’…da’ eu de ce n-am jucat cu Islanda? Eram accidentat?
Eu adult: Nu…”noi” ne-am lăsat de baschet….
Eu adolesecent: ??????
Eu adult: Mda…știu că nu îți vine să crezi, dar ne-am dat seama că n-o să facem mare lucru cu baschetul.
Eu adolescent: Dar sunt atât de bun.
Zâmbesc. Pentru că exact asta credeam atunci. Asta cred și acum, de fapt, dacă e să fiu sincer cu mine. ☺
Eu adult: Așa e. Dar vei descoperi că sunt alții și mai buni. Și că, oricât de greu îți pare acum să crezi, există mult mai multe lucruri mișto pe lumea asta, pe lângă baschet.
Eu adolescent: Sigur nu faci vreo glumă de căcat? Și eu, de fapt, sunt un mare jucător, cu multe trofee?
Eu adult: Da’ nu mai bine descoperi tu singur?
Eu adolescent: Și Mum, Dad..ce…ce fac?
Eu adult: Mum, Dad, Tilty sunt ok. Cu toții. Mum și Dad stau tot acolo, Tilty stă pe Dorobanți…
Eu adolescent: E, na?
Eu adult: Iar tu stai pe lângă Miciurin, pe unde mergeam să luăm tramvaiul spre Vali…hehe
Eu adolescent: Unde, unde?
Eu adult: e o străduță atât de mică, încât n-ai remarcat-o niciodată. Dar e foarte mișto mansarda.
Eu adolescent: Și…stau singur?
Eu adult: Nu, cu o nevastă ș-un copchil.
Eu adolescent: Ha!
Eu adult: Asta e tot ce poți să zici?
Eu adolescent: păi ce să zic altceva? E….baschetbalistă?
Eu adult: Ăsta e primul lucru pe care îl întrebi despre viitoarea ta soție? Pe bune??
Eu adolescent: Păi vreau să știu dacă e….
Eu adult: A, uitasem că-ți place de fătuca aia. Nici nu mai știu cum o cheamă. Nu, n-o cunoști încă și nici nu e baschetbalistă.
Eu adolescent: Măcar e frumoasă?
Eu adult: Cât de tare! “Măcar”! Ție o să ți se pară cea mai frumoasă.
Eu adolescent: A, ok! Și copilul…ce e?
Eu adult: Băiat…îl cheamă Mark.
Eu adolescent: De ce?
Eu adult: Cum adică de ce?
Eu adolescent: De ce îl cheamă Mark? Nevastă-ta nu e româncă?
Eu adult: În primul rând, e și nevastă-ta. Și ba da, e româncă. Iar Mark este cel mai frumos nume de băiat. Ce mă enervezi cu întrebările tale.
Eu adolescent: Eu te enervez? Vii aici din viitor să-mi zici că nu mai joc baschet, că m-am lăsat de bunăvoie, ceea ce îmi sună ca cea mai mare tâmpenie și greșeală pe care-aș putea-o face, că o să mă căsătoresc cu una despre care nu știu nimic…
Eu adult: O cheamă Iulia…
Eu adolescent:….că o să am un copil pe nume Mark, care mi se pare un nume idiot. Plus că din ce mă uit la tine, nici n-am mai crescut în înălțime, am și albit la 30 și un pic de ani și m-am și îngrășat.
Eu adult: bine că ești tu frumos!
Eu adolescent: Măcar eu sunt tânăr!
Eu adult: Așa e…ești tânăr…și țin minte, oarecum, cât de stresat și speriat erai uneori…Și cât îți doreai să reușești ceva fantastic cu baschetul…
Eu adolescent: Exact! Și vii tu aici să-mi spui că nimic din toate astea nu o să se întâmple…
Eu adult: Auzi, știi cum îți spui tu mereu că pentru lucrurile mișto trebuie să muncești foarte mult? Că ție nu-ți ies din prima?
Eu adolescent: Nici măcar asta nu se schimbă?
Eu adult: Din fericire asta rămâne, cel puțin până acum, constanta vieții tale. N-o să-ți iasă nimic ușor. Dar o să-ți iasă cam tot ce îți propui. Și te așteaptă 20 de ani mișto. Grei….grei ca un cur uneori, dar super frumoși.
Eu adolescent: Măcar o să am bani? Mașină mișto? Adidași Nike?
Zâmbesc din nou. Da, la vremea aceea, “adidașii” Nike erau etalon pentru bunăstare.
Eu adult: O să ai bani suficienți.
Eu adolescent: Sună foarte ciudat asta…
Eu adult: Știu….dar e una din chestiile pe care trebuie să le descoperi singur…
Eu adolescent: Hai că tre’ să fug la antrenament…deși acum că mi-ai zis astea, nu mai am niciun chef…tu de ce ziceai că ești aici?
Eu adult: Sunt premiat pentru o idee….m-am băgat cu niște prieteni să construim un spital pentru copii.
Eu adolescent: deci te-ai făcut doctor?
Eu adult: Nu.
Eu adolescent: …..deci o să ajung un ciudat, cu un copil cu nume ciudat și cu bani care nu cred de fapt c-o să-mi ajungă.
Eu adult: Hahahaha! Rămâne să vezi tu ce și cum.
Eu adolescent: hai pa…
Eu adult: Auzi…hai să-ți dau o veste bună…
Eu adolescent: ???
Eu adult: o să faci mult sex.
Eu adolescent: Faci mișto?
Eu adult: Nu, chiar nu.
Eu adolescent: Mult mult?
Eu adult: Mm-mm. Mult. Cred. Da’ n-o să ți se pară niciodată destul.
Eu adolescent: Adică de fapt n-o să fac mult.
Eu adult: Adică n-o să ți se pară niciodată suficient.
Eu adolescent: E clar! Mă transform într-un ciudat!

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*