De ce mi-e dor de când eram copil

Mi-e dor să mă joc pe stradă. Fie că făceam poarta din două cărămizi și ne certam mereu când era peste și când nu, fie că o făceam între bordură și vreo mașină parcată, fotbalul pe stradă, printre foarte puținele mașini care treceau pe atunci, a fost sportul copilăriei mele. Sau “de-a v-ați ascunselea” până la ore târzii din noapte și cu tot felul de strategii, cu 20 de copii și cu ultimul care scăpa sau nu turma. Și, inevitabil, momentul în care primul dintre noi era obligat să intre în casă după interminabile lamentări și tânguiri și se spărgea gașca, dar doar până a doua zi.

Mi-e dor de primele antrenamente când am început baschetul. Acum, că merg cu Mark la antremanementele lui, mă ia nostalgia când îmi aduc aminte de acele prime antrenamente de pe la 8 ani. Cel mai bun dintre noi era ăla care fugea cel mai repede și nu pierdea mingea între timp. Iar pasă către un coechipier nu dădeai niciodată, decât dacă nu mai aveai altă soluție. Plus că făceam tot felul de ștafete de driblinguri între noi, că eram și mulți, și se isca o hărmălaie când îți încurajai colegii din echipă de nu se mai înțelegea om cu persoană. Trebuia să sufle antrenorul în fluierul ăla al lui câteva zeci de secunde neînterupte ca să ne oprim și noi.

Mi-e dor de vafele de atunci. Și de eclere. Covrigii și clătitele pe care le cumpăram de vis-a-vis de școală. Sunt convins că nu aveau aceeași calitate ca cele de acum dar, pentru mine, oricât am căutat acel gust, nu l-am mai regăsit, ceea ce mă face să cred că nu neapărat de ele mi-e dor, ci de copilăria mea.

Mi-e dor să frământ cozonacii cu Mamaie. Da, eram Șef la frământat, din momentul în care n-a mai putut ea să-i frământe. Și după ce terminam de frământat, așteptând să vedem dacă avusesem noroc de o drojdie bună care să facă aluatul să crească, stăteam și o ascultam povestind mereu și mereu aceleași întâmplări. Ba, uneori, dacă sărea vreun pasaj sau greșea ceva, o corectam eu, atât de bine le învățasem, deși tot nu mă săturam de ele.

Și mi-e dor să mă uit la desene animate. Nu e ca și cum nu m-aș uita și acum uneori, cu Mark, dar exact ca și el, îmi aduc aminte cât de mult îmi plăceau desenele și cum nu aveam niciun fel de probleme să văd același episod de foarte multe ori. Sau cum râdeam la aceleași poante.

Da, mi se pare că am avut o copilărie mișto, cu bune și cu rele și că am fost un norocos din punctul ăsta de vedere. Și mi se întâmplă uneori să-mi fie ciudă că nu pot aduce diverse întâmplări, momente sau personaje de atunci în prezent, ca să i le prezint lui Mark și să se bucure și el de ele, așa cum m-am bucurat eu. Știu, eu sunt eu și el este el, înțeleg acest lucru. Dar tot mi-ar plăcea să fie unele chestii, aceleași, de care să se bucure el, așa cum m-am bucurat și eu.

Și uite că uneori am noroc! Cred că mulți dintre cei de vârsta mea, mai ales domnii, îș aduc aminte de desenele animate Wacky Races. Cursele Trăsnite în care Dick Dastardly și al său Mutley, câinele cu cel mai inconfundabil râs din istoria personajelor de desene animate, încercau permanent și în van să îi oprească pe toți ceilalți concurenți să câștige, de cele mai multe ori căzând ei înșiși în capcanele pe care încercau să le întindă. Am revăzut zilele acestea câteva episoade și m-am trezit zâmbind de unul singur. Și da, nu știu dacă Mark s-ar fi uitat la desenele de atunci. Dar cei de la Boomerang TV tocmai au lansat o nouă serie, începând cu 20 noiembrie, așa că abia aștept să mă pun cu el în canapea și să râdem împreună.
Ceea ce vă recomand și vouă să faceti: să urmăriți împreună cu copiii voștri, de luni până vineri, de la 17:25, Curse Trăsnite pe Boomerang TV. Sunt curios ce o să zică Mark sau ai voștri despre acest serial, dacă o să le placă și dacă o să înceapă, ca mai toți copiii din generația mea, să-l imite pe Mutley până la exasperarea părinților, cu acel râs sacadat, la limita tusei, de câine hâtru. ☺
Eu zic să ne pregătim cu toții, că sunt șanse mari să se întâmple asta. Hîhîhîhî! (Vedeți? Iar am început!)

Acest articol a fost scris cu sprijinul Boomerang TV, o marcă în care eu am încredere. Mulțumesc celor care sprijină mărcile care sprijină celmaibuntata.ro

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*