Ce (nu) ar trebui să audă copiii în drum spre școală

De prea multe ori dimineața, în apropierea școlii lui Mark, îi aud pe părinți spunându-le copiilor atunci când se despart:

Să fii cuminte!
Să fii ascultătoare!
Să n-o superi pe doamna!
Vezi să nu mă sune și azi de la școală!
Să nu faci tâmpenii!
Să ai grijă la lucrare, să iei notă bună!
Hai, grăbește-te odată, că iar întârzii!

Dar mi-ar plăcea să aud mai des următoarele:

Te iubesc!
Să ai o zi cât mai bună!
Ce tare, poate azi înveți ceva nou!
Să te distrezi!
Dacă îți este greu sau nu înțelegi ceva, să îi spui doamnei, ok?
Ești minunat(ă), să nu uiți asta!
O să fie bine la lucrare, trebuie doar să ai încredere în tine, așa cum am eu.

Și tot așa.

Nu credeți că e important cum ne începem ziua? Voi când erați copii, ce v-ar fi plăcut să auziți într-o dimineață de școală? De fapt, ce v-ar plăcea să auziți în orice dimineață în care vreți, nu vreți, trebuie să mergeți la muncă?
Nu e destulă presiune pe ei? Nu ar fi mai bine dacă ar simți mai des că noi suntem lângă ei, orice ar fi? Nu vedeți cum li se luminează fața când îi pupați la despărțire și le spuneți că îi iubiți? Chiar nu vedeți asta?

sursa foto: https://www.parenting.com/

2 Comments

  1. Da, e clar ca mai dureaza pana ajungem ca la Viena, insa este speranta cu asemenea oameni frumoasi ca 4dads, printesa urbana etc, care influenteaza parentingul in randul romanilor. Va multumim si va dorim sa atingeti cat mai multi oameni:))

  2. Noi locuim in Viena si pitica noastra a inceput scoala anul acesta, iar eu sunt in permanenta uimita de ceea ce aud pe holuri:
    – cea mai frecventa urare: Viel Spass! Adica distractie placuta;
    – sa ai o zi grozava!
    – stiu ca o sa te descurci de minune, eu am incredere in tine. O sa vezi, in fiecare zi va fi un pic mai bine
    – vad parinti in genunchi, aplecati la nivelul copiilor si incercand sa linisteasca cine stie ce drame matinale – fara amenintari, fara rusine…
    – vad mame care isi fugaresc copiii sa le fure un pupic inainte sa plece si copii care se distreaza maxim ca nu sunt prinsi…

    In fine, vad oameni relaxati si foare atasati de cei mici, cu foarte mare disponibilitate de a fi acolo. Asta in proportie de 90%
    Si imi spun ca se poate, si sunt convinsa ca e vorba de educatie si mentalitate…

1 Trackback / Pingback

  1. Recomnadari din blogosfera#4-Ce scriu parintii?

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*