Ce-mi doresc în această vacanță

A fost un an plin, cu mai multe lucruri bune decât rele, așa că sunt recunoscător pentru el. Acestea fiind zise, abia aștept vacanța, gata, nu mai am chef de nimic! ☺ Așa că de luni-marți încolo, sper să am parte, în principal, de următoarele:

1. De leneveală.
Mamă, ce dor îmi este să mă trezesc fără să am nimic de făcut altceva decât să mă culc la loc, dacă asta am chef! Vreau să zac în canapea, să mă uit cu Mark și Iulia la filme sau la vreun meci, să ne jucăm ceva ca să vedem care dintre noi se ridică să meargă și să aducă vreun board game, să jucăm acel joc într-un ritm foarte, foarte lent și tot așa. Nu am niciun dubiu, din experiența anilor trecuți, că statul pe canapea va genera tot felul de idei năstrușnice de joacă care ne va duce în punctul în care vom râde în hohote și ne vom distra de minune. Asta, bineînțeles, atunci când nu vom sta fără să facem absolut nimic. ☺

2. De măcar o victorie la concursurile de aruncat la coș
V-am mai spus că i-am montat lui Mark un panou de baschet deasupra ușii din camera sa. Iar copilul a exersat atât de mult, încât a ajuns în punctul în care îl văd că mai ratează intenționat, doar ca să mă simt și eu mai bine. Iar asta, pentru spiritul meu competitiv nu e bine deloc, dar absolut deloc. ☺ Așa că mi-am propus să mă antrenez și eu, astfel încât să existe o competiție adevărată între noi. Și ținând cont de faptul că la început de ianuarie el pleacă în cantonament, voi avea tot timpul să mă pregătesc și să devin cea mai bună versiune a mea, orice ar însemna asta. ☺

Ideea e că mă felicit pentru acest panou, mai ales acum, în sezonul rece. Când vrea să facă ceva Mark, când are chef să se joace dar nu are vreun prieten sau nu ne are pe noi ca parteneri, se duce liniștit la el în cameră, își ia mingea obligatoriu de burete pentru liniștea (aproximativă) a vecinilor de dedesubt și se joacă acolo singur, făcând ceva ce îi place la nebunie.

3. De zăpadă!
Da, acum că vine vacanța, poate să vină și zăpada. Am chef să ieșim la joacă, să ne bulgărim, să ne săpunim, să construim vreo cazemată sau măcar un delușor pe care să ne aruncăm. Nu sunt un fan al zăpezii în general, asta de când am devenit adult, dar nici nu pot uita cu câtă nerăbdare și bucurie așteptam să ningă și câtă distracție putea să iasă la o ieșire la zăpadă. Dintr-o dată, toată chestia aia albă îți oferă un milion de posibilități de joacă și jocuri și îți garantează că pentru niște zeci de minute bune o să ai ce să faci. Asta, bineînțeles, până iese maică-ta pe geam și te cheamă în casă, că ai stat destul și să nu răcești. ☺

Da, ar mai fi câteva lucruri pe care mi le doresc, dar nu este aici nici locul și nici momentul să povestesc despre ele. ☺ Și nici nu sunt genul (foarte) lacom de felul meu, așa că sunt ok și doar cu acestea trei.

Căci anul acesta, fiind unul dintre susținătorii campaniei OMO – Puterea Jocului, am avut ocazia să realizez încă o dată ce rol important au joaca și jocul în viața fiecăruia dintre noi, adulți sau copii. Nu există prilej mai bun de conectare cu propriul copil și chiar cu tine însuți ca atunci când te joci și te bucuri de acel moment. Așa că mi-aș dori foarte tare să închei acest an așa cum l-am petrecut de foarte multe ori de-a lungul său: jucându-mă. Ceea ce vă doresc și vouă! Iar în caz că aveți chef de joc, dar nu știți ce ați mai putea să vă jucați, intrați aici – www.putereajocului.ro – veți găsi atât de multe idei bune, că doar de timp veți mai avea nevoie!

Hai, să avem o vacanță de iarnă așa cum ne dorim: cu joc, joacă, bucurie, veselie, iubire și liniște!

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*