Îmi iubesc soția și îmi plac femeile în general. Dar nu cred că asta mă face mai deștept sau mai frumos decât cei care iubesc persoane de același sex cu ei. Și cu siguranță acest lucru nu ar trebui să îmi dea mai multe drepturi în raport cu ei.
Citesc că azi va fi depusă în Parlament o petiție semnată de 3,000,000 (trei milioane!!!!) de români care cer modificarea Constituției, astfel încât să se specifice clar că o căsătorie poate fi făcută doar între un bărbat și o femeie.
Dar de ce să ne oprim aici? Eu aș propune să interzicem și căsătoriile între români și unguri (de negri nici nu mai vorbesc). Sau și mai bine, să specificăm că e obligatoriu ca soțul să fie mai înalt decât soția, mi se par cam penibili piticaniile alea care-și iau partenere mai înalte.
Nu știu dacă realizați ce înseamnă 3,000,000 de semnături. Pe lângă că înseamnă că petiția a fost semnată de 15% din totalul populației (ceea ce este enorm), mai înseamnă ceva, după părerea mea: că suntem un popor homofob. Ceea ce n-ar fi extrem de nasol (nu, să ne înțelegem, de nasol e foarte nasol) dacă n-am fi și un popor de ipocriți.
Pentru că au văzut românii noștri că nu dă bine să îi fugărim pe gay-ii ăștia cu furcile pe stradă, au adoptat o tactică genială: Măi, eu nu am nimic cu ei, atâta timp cât nu se pupă pe stradă și fac ce fac în dormitorul lor. Asta cu făcutul în dormitor e cam axiomatică, așa, că n-am auzit de situații de cupluri hetero sau homo care să înceapă așa, în mijlocul parcului sau al străzii să facă sex, ziua în amiaza mare. Nimeni nu și-ar dori să vadă așa ceva, pentru că, GA-RAN-TAT, ăia doi de și-ar trage-o n-ar semăna nici nu James Bond, nici cu Scarlett Johansson.
Iar asta cu „să nu se pupe pe stradă” mi se pare o ipocrizie. De ce să am voie, eu, heterosexual, să mă pup cu o femeie și să n-aibă voie 2 bărbați sau 2 femei. Căci dacă mergem pe principiul ăsta, au mai fost unii de-a lungul istoriei care au încercat să construiască niște cartiere speciale pentru diferite grupuri religioase sau rasiale. Și chestia aia nu s-a sfârșit bine pentru nimeni.
Sunt dintre cei care cred cu tărie că te naști hetero sau gay. Că nu devii hetero sau gay datorită unei educații mai bune sau mai proaste, unor prieteni sau unor conjuncturi. Sunt unul dintre cei care se uită la băiatul său și, imaginându-și-l cu un alt bărbat, pupându-se sau iubindu-se (în orice fel) nu simte altceva decât o dragoste imensă pentru copilul său. M-am gândit la această posibilitate, mi l-am imaginat pe Mark apărând la ușă cu un alt băiat/bărbat și (mă credeți sau nu) nu am avut nicio tresărire de dezamăgire, dezgust sau mai știu eu ce. Mark e copilul meu și nu l-aș putea iubi mai puțin, indiferent ce ar deveni. IN.DI.FE.RENT.
Ba mai mult, noi, când îi povestim despre cum va fi el când va fi mare, îi povestim că e liber să iubească pe cine vrea el, bărbat sau femeie. Și că nimeni, NIMENI, nici măcar noi, părinții lui, nu avem dreptul să îi spunem pe cine e ok sau nu e ok să iubească.
Ce vă sperie la homosexualitate, de simțiți nevoia să ziceți că o tolerați, asta în timp ce încercați din răsputeri să o închideți într-un ghetou mai mult sau mai puțin metaforic? Vorbesc serios, mi-ar plăcea să-mi răspundă cineva cu subiect și predicat, fără patimă și fără supărare (nu am pretenția că eu dețin adevărul absolut și întotdeauna vreau să aflu și păreri opuse).
Căci știți ce e cel mai trist în toată povestea asta? Că pe foarte mulți dintre cei 3,000,000 de semnatari îi sperie cel mai tare părerea celorlalți: vocea vecinilor, a colegilor de birou sau a celorlalți părinți care s-ar uita la ei acuzator, dacă ar afla că sunt părinții unei persoane gay. Asta mi se pare foarte trist: să pui părerea altora înaintea fericirii copilului tău. Să te intereseze mai mult ce cred alții, decât ce simte copilul.
Într-un an electoral, în care există un vot în „valoare” de 3,000,000 de voturi, sunt șanse mari ca această modificare să fie adoptată. Dar poate că e și normal să fie așa: că dacă tot e acceptabil să îți bați copilul, bate-, frățioare, până îi scoți homosexualitatea din cap. Iar dacă nici asta nu funcționează, scoate-i-o cu Constituția în mână.
Asta ca să nu începem să vorbim despre Biserică și Dumnezeu.
Sursa foto: www.fbcover.net
Follow
Send
Ok , am lasat cam mult timpul sa treaca ( ocupata cu traducerile :))) deh ! ) Homosexualitatea , sau mai bine zis opinarea despre ea este un sport romanesc ( sau est european ) din nefericire . Femeile in general suntem mai “tolerante”
Eu am 2 copii , o fata si un baiat , mari , 18 respectiv 16 si de multe ori glumim pe tema asta
Sa vezi ca-mi aduce fica mea o nora si fiul un ginere , de obicei primesc raspunsul pe masura ” si nu doar asta mama vor fi si de culoare ” !
Culmea este , ca pe noi ( sotul si cu mine ) nu ne-ar deranja de loc , au prieteni homosexuali si nu vad nimic , dar absolut nimic anormal la ei . In schimb pe fratii mei toata chestia asta ii deranjeaza maxim . ” Cum dracu o lasi pe fi-ta sau fi-tu , dupa caz, sa umble pe strada cu aia / ala ??
I-mi permit sa dau un sfat celor care sunt atat de revoltati …. Uitati-va bine in oglinda si fi-ti sinceri cu voi ( daca pute-ti ) . Sigur a-ti ales perechea potrivita ??? Noi romanii avem o zicala ” hotul striga hotii “
si eu am un baietel de 6 ani si m-am gandit la situatia unui parinte care are copil gay. cu siguranta l-as iubi la fel, neconditionat…dar m-ar durea sufletul pentru el…in ce lume ar trai…greu.
psst, nu posta comentariul, doar vezi ca a scapat un typo… “S-au și mai bine” 😉
Am corectat, mersi