N-am scris în viața mea vreo recenzie pentru că habar n-am să scriu recenzii. Mai mult, nu am nicio calificare să scriu vreo recenzie, având în vedere că am făcut liceul la profil Informatică, am terminat Facultatea de Economia Mediului, iar la Bac, la română oral, am luat 5,50 pentru că am spus că poezia Sara pe deal e ca “un tablou cu vaci care merg…“.
Dar scriu despre lucruri care îmi plac și lucruri care nu-mi plac. Iar cartea lui Iulian Tănase, Aventurile lui Sacha în castelul fermecat, “plac” mult de tot la mine. Și am să vă spun și de ce.
Pentru început, simt nevoia să fac un full disclosure: mie-mi place mult de Iulian, într-un mod care ar fi acceptabil chiar și pentru Coaliția pentru Familie, din cel puțin 3 motive:
1. Pare un tip mai deștept ca mine, lucru pe care îl spun cu greu în mod public și cu o mare durere ce-mi apasă degetele în timp ce tastez.
2. Cred că este un tată foarte mișto pentru copiiii lui, Adora și Sacha.
3. Cred că este un om care iubește cu adevărat copiii și îi place să petreacă timp cu ei, jucându-se.
Așa că atunci când am pus mâna pe cartea lui pentru copii, primul lucru pe care l-am făcut, normal, a fost să-l întreb pe Mark dacă are chef să i-o citesc. Copilul, deloc impresionat de numele autorului și trebuind să aleagă între el și Spiderman mi-a spus, la fel de normal, Pas! Ceea ce, uitându-mă acum în urmă, trebuie să recunosc, ușor chinuit de egoismul meu, că m-a bucurat nespus. Căci am putut s-o citesc doar pentru celălalt copil al familiei noastre, cel care are un început de burtă, un început de chelie și-un început de 40 de ani.
Cartea asta pentru copii este, din punctul meu de vedere, lectură obligatorie pentru toți părinții. Pentru părinții care sunt în pană de idei de lucruri de făcut cu copiii lor, pentru părinții care se gândesc că au nevoie de bani sau de lucruri pentru a-și face copiii fericiți, pentru părinții care n-au mult timp de petrecut cu copiii lor și pentru cei care au petrecut prea mult timp cu ei și au nevoie de ceva nou.
Și este pentru părinții care-și găsesc cu greu cuvintele când trebuie să le spună copiilor că îi iubesc sau pentru părinții care sunt în căutarea unor moduri alternative de a-și exprima dragostea. Căci dacă e ceva ce face unică această carte este senzația pe care am resimțit-o în fiecare paragraf, în fiecare dialog, în fiecare descriere de pe fiecare pagină: că acest om, autorul, își iubește copiii cu fiecare fibră a ființei sale și, mai important, că își dorește ca și copiii lui să știe că îi iubește cu fiecare fibră a ființei sale.
De-a lungul ultimilor ani, trăind în casă cu Iulia, probabil cel mai bun trainer de parenting democratic din România, am avut ocazia să citesc sau să răsfoiesc nenumărate cărți mișto de parenting. Și pot să afirm, fără teama de a greși, că această carte a lui Iulian, fără să-si propună acest lucru, bate la fundul gol multe cărți de parenting. Sunt atâtea idei, atâtea insight-uri, atâtea situații rezolvate mișto de tatăl din carte, încât realizezi că unii oameni pur și simplu sunt meniți să fie părinți, iar copiii lor sunt niște norocoși.
Așa că dacă vreți să le faceți o bucurie copiilor voștri, mergeți și cumpărați-vă Aventurile lui Sacha în castelul fermecat. Habar n-am cât de mișto este cartea pentru un copil (îmi închipui că e foarte mișto) dar, după ce o veți citi voi, părinții, lucrurile pe care le veți reține și pe care le veți lua cu voi îi vor face pe copiii voștri să zâmbească, poate chiar să râdă în hohote și vă vor ajuta să vă conectați mai ușor la ei și să vă bucurați unii de alții. Și, pe scurt, cam asta înseamnă să fii cel mai bun părinte pentru copilul tău, nu?
Follow
Send
Buna. Am luat cartea (inainte sa o recomanzi deci, nu e meritul tau) si am inceput sa i-o citesc copilului. Nu are inca rabdare pentru ea (el are 2 ani iar cartea e recomandata pentru 4+) dar, o vom citi, cu siguranta. Altceva doream eu: poate scrii un articol in care sa recomanzi carti de parenting? Te rog? Multumesc.
O rog pe Iulia și încerc s-o conving să scrie ea o selecție în curând, că ea știe cel mai bine. 🙂