Burta

Te trezești dimineața și, înainte de Facebook și pipi, bagi 100. Ajungi la birou, te așezi la mașa de ședințe, ridici picioarele de la sol și timp de minim 30 de minute stai cu ele suspendate în aer, în izometrie. În pauza de prânz, când toții fraierii mănâncă și ai biroul doar pentru tine, mai bagi rapid 10 serii de câte 50.
Seara, la sală, îi spui antrenorului că azi ai fost cam leneș și că e cazul să te muncească ca pe un sclav. Așa te asiguri că ziua ta nu trece fără cel puțin 5,000 de abdomene.
Dacă adaugi la asta un meniu care include o ditamai frunza de baby spanac și un fresh de quinoa cu sparanghel, poți să fii sigur că abdomenul tău va arăta mai sculptat decât orice lucrare a artistului ăla francez, cum naiba-l cheamă…a, da, Brâncuși.

În aeeași măsură în care ce spun eu aici poate să fie o aberație colosală. Căci burta mea nu se aseamănă deloc, dar deloc, cu cea din imagine. best-abs-exercises-for-getting-a-6-pack1Burta mea n-are niciun “6 pack”, ci mai degrabă o ridicătură exact ca mizeriile alea de limitatoare de viteză din plastic de pe străzile Bucureștiului: habar n-ai când au apărut, dar deși tot dispar bucăți din ele, nu mai pleacă niciodată cu adevărat.

Burta unui bărbat este mai degrabă un subiect tabu. Când vine vorba de burtă, devenim brusc niște “piți”:
Bărbat 1: Băi, ce burtă am făcut! Trebuie să mă duc pe la sală!
Prietenul său: Hai,mă că nu se vede! Mie mi s-a părut că ai slăbit.
Bărbat: Am slăbit pe dracu’! Bine, e adevărat că eu am și oase mai grele, mai ales aici pe burtă.
Prieten: Bine, mă, și ce vrei acu’, că la cât de stresați suntem, cine mai are timp de sală…
Bărbat: Așa e, plus că nu vreau să fiu ca toți frustrații cu abdomen plat.
Prieten: Sigur compensează pentru altceva…hehehehe
Bărbat: Hehehehehe.
Și ne e atât de ușor să ne amăgim singuri că nu ne-a crescut burta. Când ne uităm în oglindă, o sugem direct. Burta. Și ne mai și încordăm, cât să vedem acolo o amintire de mușchi abdominal și să ne spunem nouă înșine că nu ne-am îngrășat un kil din liceu. Chiar dacă purtăm 4 numere mai mari la blugi. Asta e doar din cauză că am schimbat noi magazinul și ăștia sunt pe numere asiatice. Care sunt cu totul altele decât cele europene.

Ce l-a apucat, băi, nene, și p-ăsta cu burta lui de umflat!!?? vă puteți întreba voi, pe bună dreptate. Nu e destul de nasol că e luni dimineață, ăsta vrea să-mi strice săptămâna cu totul. Plus că mi-a zis nevastă-mea că citește toate porcăriile pe care le scrie, așa că diseară sigur mă așteaptă un abonament la sală pe masa din bucătărie, alături de o farfurie plină de nimic.

Îmi cer scuze în avans, dar veți înțelege imediat nevoia mea de a scrie pe subiect. Căci orice bărbat care vrea să impresioneze (Doamne, ce greșeală gramaticală era să fac aici: voiam să să folosesc pleonasmul ăla oribil “un bărbat care vrea să impresioneze femeile”). Revenind, orice bărbat care vrea să impresioneze, are la dispoziție 3 mari atuuri:
1. Creierul său, pe care îl poate utiliza pentru a vrăji o reprezentantă a sexului opus. Ăștia sunt cei mai norocoși.
2. Abdomenul plat. Când vezi că lucrurile nu merg în direcția dorită și ești într-un loc public, unde nu te poți dezbrăca complet, bagi direct Stai să vezi ce abdomen am! și îți jupoi cămașa de pe tine. N-are cum să nu funcționeze!!
3. Dimensiunea. (am greșit, ăștia sunt cei mai norocoși). Dacă ai, după caz, un Terminator, un Hulk, vreun George al Junglei sau vreun Turn al Pisei, te-ai scos. Îi faci o poză și când vezi că nimic altceva nu funcționează, deschizi telefonul “din greșeală” exact la poza respectivă și zici cu cel mai bun accent de mafiot de care ești în stare Say hello to your new best friend.

Bun, având în vedere că nici despre creier și nici despre Micul Prinț nu prea am ce povesti, deși simt nevoia de nestăvilit să încep săptămâna lăudându-mă, o să vă povestesc despre burta mea. Căci atunci când vine vorba despre ea, aș putea umple cu ușurință cel puțin 6 – 7 rânduri.

În primul rând, am și eu niște mușchi abdominali bine dezvoltați. Pe undeva, pe-acolo. Știu asta, pentru că de câte ori mă prinde Costin (nu fiți animale, e un super antrenor) și mă pune să fac cel puțin 70 de abdomene, mă dor mușchii cel puțin 2 zile. De văzut, nu-i văd, căci sunt protejați de o peliculă grosuță de țesut adipos (nu sunt grăsan, sunt doar genul care reține mai multă apă).
Dar vă pot povesti despre ultima oară când mi-am văzut 6 pack-ul. Ca să îl parafrazez pe Cornel Dinu: eram în vara lui ’99, la mare. Mai am puțin și le fac de 20 de ani.
Burta mea e suficient de mare cât să spună Îmi plac anghinarea și mâncarea tofu, dar mai degrabă Cola și burgerii. Și suficient de mică încât să pot vedea tot ce e mai important.
Burta mea este un organism viu, mereu în schimbare: crește în perioadele când balotez prăjituri noaptea seara și scade când fac mai mult sport. Cine-ar fi crezut?
Burta mea încape încă în majoritatea hainelor mele din liceu. Cred. Nu mai am acele haine și deci nu pot verifica această informație, dar nici voi nu puteți demonstra că nu e așa. Deci, avantaj eu.
Dar cel mai mult îmi place că burta mea este locul care păstrează multe amintiri frumoase, amintiri adunate în ultimii aproape 5 ani. Amintiri despre o mogâldeață de om care încăpea cu totul pe ea și dormea acolo ca un pui de maimuță. Mii de lacrimi care s-au scurs pe ea când mi-am ținut copilul la piept pentru că plângea pentru..ce mai contează pentru ce plângea, eu îmi aduc aminte doar că am fost acolo să-l liniștesc. Palme care s-au încolăcit în jurul ei, fericite că m-am întors acasă la el(e).
Iar în ultimul timp, multe lovituri. Cu pumni, cu capul, cu picioarele. Cu perne, cu muțunachii de pluș sau super-eroi din plastic. Lovituri de nervi sau de drag. Lovituri care dor de mă cac pe mine, dar care, într-o luni dimineață, mă fac să zâmbesc nostalgic.

Da, burta mea, așa cum e (căci e), e minunată. Și rezistentă. Vreți să vă povestesc și despre tibia stângă?

sursa foto: sculptcore.com

2 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*