Băiatul pe care l-am cunoscut după ce n-a mai fost

L-am cunoscut pe Alexandru la aproape 6 luni de la moartea sa. Aflasem despre nebunia ultimelor 3 săptămâni din viața sa cu ceva vreme în urmă, când am stat de vorbă cu Narcis, tatăl său. Dar de cunoscut, cred că l-am cunoscut într-o sâmbătă de mai.
Am fost invitat la parastasul său de 6 luni. Știu cum sună asta, că am fost “invitat” la un eveniment atât de trist, dar eu așa m-am simțit: că familia lui Alexandru, colegii lui, vecinii si alți cunoscuți ne-au permis, Iuliei și mie, să cunoaștem un tânăr frumos care și-a lăsat amprenta într-un mod atât de memorabil pe viața multora.
A fost un eveniment de comemorare cum ar trebui să fie astfel de evenimente: s-au povestit multe pățanii și trăznăi de-ale lui Alexandru și de-ale prietenilor săi, s-a ascultat muzica pe care el o asculta. Zâmbesc și acum amintindu-mi cât de tare mi-a plăcut că tensiunea din local a fost spartă de boxele care au început să duduie (la propriu) de muzica celor de la AC/DC. S-au servit mâncărurile sale favorite.

S-a plâns mult. Cum naiba să nu plângi dispariția unui copil? Fie că l-ai crescut ca pe cel mai de preț lucru al tău, fie că l-ai văzut crescând în apartamentul de vis-à-vis sau la tine în casă când venea să se joace cu vecinul lui, copilul tău, fie că l-ai avut elev sau coleg de bancă, plecarea din lumea asta a unui copil este cel mai tragic lucru care există.
Ba nu, cred că mai tragic este să plece fără ca tu, părinte, să știi exact de ce s-a întâmplat asta. Fără să poți arăta cu degetul către un vinovat. Căci știți ce se întâmplă când nu poți să-ți îndrepți degetul și furia către altcineva? Ți le îndrepți către tine, gândindu-te greșit, dar natural, că e în principal vina ta. Că dacă tu, cel care ar fi trebuit să ai grijă de el până la plecarea ta, nu a lui, ai fi făcut cutare sau cutare lucru altfel, poate nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat.
Părinții lui Alexandru nu sunt bine. Iar ăsta este un eufemism. Știți cum este să simți greutatea fiecărei guri de aer pe care o mai iei de acum până la sfârșitul vieții tale? Greutatea fiecărui pas pe care-l vei mai face? Nici eu nu știu astea și îmi doresc să nici nu le aflăm vreodată. Dar Mihaela și Narcis le știu. Chiar dacă nu le arătă (mereu), le simt. Se vede în ochii lor asta. Poate vor reuși vreodată să se obișnuiască cu această greutate, dar nu cred că ea îi va mai părăsi. Nici n-ar avea cum.

Da, s-a plâns mult în acea sâmbătă de mai. Dar s-a râs și mai mult. Sau poate asta am ales eu să țin minte, deși nu cred, pentru că, deși am vrut să scriu acest articol de multă vreme, am lăsat timpul să cearnă amintirile acelei zile.
Și amintirile cu care (am ales să) rămân sunt toate poveștile pe care le-am auzit despre Alexandru. Toate amintirile frumoase pe care le-a oferit el oamenilor care au avut șansa și onoarea să-l cunoască în persoană. Toate râsetele colegilor săi, veniți de prin alte orașe de pe unde s-au răspândit după terminarea liceului din Sinaia, special pentru Alexandru. Toate aventurile acestui copil pe care le-am aflat sau pe care, sper, le voi mai afla în anii ce vor veni.

Uneori, viața este departe de a fi o chestie dreaptă. Ba din contră. Și dacă aș putea să aleg, aș alege fără să clipesc să nu fi auzit niciodată de Alexandru. Să rămână pentru mine un anonim, un băiat care să nu facă, poate, nimic ieșit din comun care să-mi ofere șansa să-l cunosc. Dar să rămână! Aici, cu familia lui și printre milioane de alți oameni are să nu știe niciodată ce-i cu el pe lumea asta.
Aș alege ca sirenele ambulanțelor să nu fi sunat pe 30 octombrie 2015 și eu să nu le fi auzit.

Dar acestea, din păcate, sunt alegeri pe care nu pot să le fac. Dar pot alege să-mi amintesc mereu despre Alexandru. Pot alege să ascult poveștile despre el și să le povestesc și eu mai departe. Habar nu am dacă ne ducem undeva după ce ne ducem. Dar, mai important, mi se pare unde rămânem. Și pentru cât timp.

Alexandru nu mai este aici, printre ai lui. Dar este atât de prezent în toți ai lui.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*