Așa arată niște criminali de copii

Alexandru Rădiță a murit pe 7 mai 2013, având 15 ani și 17 kilograme. Nu, n-am spus bine. Alexandru Rădiță a fost omorât de părinții săi, Rodica și Emil, pe 7 mai 2013, având 15 ani și 17 kilograme!
Nu, nu l-au omorât cu mâinile lor ci, poate mult, mult mai grav, cu ignoranța și nepăsarea lor. Nu, nu l-au omorât din greșeală ci, conform justiției canadiene, cei doi se fac vinovați de omor cu premeditare pentru care au fost condamnați, vineri, la închisoare pe viață, fără posibilitate de eliberare condiționată mai devreme de 25 de ani.

Alexandru suferea de mulți ani de diabet, o boală gravă, dar perfect tratabilă în zilele noastre. Atâta timp cât o îngrijești, mergi la doctor și iei medicamentele necesare. Părinții copilului au decis însă că el nu are nevoie de tratament, ci de rugăciuni! Rugăciuni, băi, nene!!!! În secolul 21 în care atât de mulți oameni au acces la medicină și medicație, mai sunt oameni care decid să trăiască precum în Evul Mediu. Ceea ce, până la un punct, mi se pare ok: e dreptul fiecăruia să facă ce vrea cu viața sa. Dar să decizi asta pentru un copil, copilul tău!! pe care spui că îl iubești și că-i vrei binele, mi se pare de neînțeles. Și de neacceptat.

Povestea e mai veche și a început mai demult, eu am recitit-o ieri pe News.ro. Și mi-am adus aminte că o citisem și prin 2013 și mi s-a părut la fel de neimaginat. Acum, și justiția canadiană a stabilit că oamenii sunt niște CRIMINALI.

Căutând pe net mai multe detalii, am dat peste acest articol de pe Calgary Herald cu o declarație zguduitoare pentru mine a procuroarei de caz:

Crown lawyer Susan Pepper said the fact there was no one in court to speak about the impact of the teenager’s death, save for a social worker who dealt with him eight years earlier, spoke volumes about his loneliness.

Deci copilul acesta, acest pui de om fără nicio vină, alta decât aceea de a se fi născut într-o familie de CRIMINALI DE COPII, a trăit iadul pe Pământ timp de 15 ani. Voi vă puteți imagina acest lucru? Că eu nu pot.
De ieri de când am tot citit despre caz mă uit în jurul meu la oameni, la copii, la vreme și totul pare la fel. Totul pare frumos: vine primăvara, lumea plantelor prinde viață, chiar și noi parcă renaștem. Dar nu e totul frumos, căci există pe lumea asta oameni ca Emil și Rodica Rădiță care și-au omorât copilul încetul cu încetul, timp de 15 ani:

His face had no visible flesh left as she could see every bone in his face,” the judge said. “There was nothing left of his stomach as he was just so skinny.” alex_20160601

The boy was found in filth. His bedroom was dirty. A bandage on his leg — he had more than 40 deep, festering wounds on his body at death — was dirty. He was wearing a diaper.
The doctor looked at the pictures. “I mean,” he said, “to call this neglect, I think you need a new word.”

Când citesc astfel de lucruri, mă întreb sincer dacă nu ar trebui noi, adulții, să fim obligați să dăm un test pentru a primi dreptul să devenim părinți. Dăm teste pentru a obține un job, pentru a pleca în armată, pentru a putea face sport, poate ar trebui să răspundem la câteva întrebări de bun simț și în ceea ce privește capacitatea noastră de a deveni părinți. Nu de alta, dar în acest caz, devenim responsabilii legali și morali ai unei alte vieți (sau a mai multora) ceea ce este, poate, cea mai mare responsabilitate pe care am putea-o primi.

Dacă ați avea copilul bolnav grav, la cine ați apela pentru a încerca să-l vindece:
a. Un doctor
2. Dumnezeu/Allah/Buddha/Zeul Thor
3. La cunoștințele mele de biologie dintr-a cincea

Dacă răspunsul nu este a. sau dacă răspunsul nu este dat în maxim 2 secunde și nu este a. Gata! În viața asta ți-ai pierdut dreptul de a fi părinte. Poți să fii CEO, antrenor, supus devotat al oricărui Dumnezeu, dar nu mai ai voie să fii părinte.

Până ieri mi se părea că pedofilii sunt o subspecie umană. De ieri, de când am citit ce-au făcut acești doi cu copilul lor, tind să cred că părinții care-și chinuie copiii cum au făcut-o ei, sunt chiar mai răi. Și, așa cum pedofilii au o viață foarte, foarte grea la închisoare, sper ca și pe ei să-i țină Dumnezeul lor în viață suficent de mult încât colegii de celulă să le facă și lor multe, multe rele. Mult mai multe și mult mai rele decât i-au făcut ei lui Alexandru.

În cele mai multe zile, mă mândresc cu faptul că sunt părinte. Astăzi, pentru că și ei tot părinți au fost și au făcut ce au făcut fiind convinși că e cel mai bine pentru copilul lor, mi-e rușine. Și, deși nu mai e cu noi de aproape 4 ani, nu vă pot spune ce milă mi-e de copilul ăla.
Să ai drum lin, Alexandru, pe oriunde oi fi!

sursa foto: http://calgaryherald.com

4 Comments

  1. Am urmarit cazul asta aproape un an intreg. Procesul a fost amanat de mai multe ori si a trebuit sa “sap” dupa verdict, ca deh, presa si mare parte din cititori isi cam pierdusera interesul. Nu cred ca voi putea uita vreodata de Alex Radita. Nu am cuvinte sa exprim tot ce simt. Nu am inteles si probabil nu voi intelege niciodata de ce si cum.

    Am citit recent ca parintii au facut recurs(desigur). Motivatia “mamei” lui Alex: “The judge’s crying during my case (closing argument and while reading her decision) demonstrates that she was biased,”. Adica ti-ai torturat copilul asa de tare ca un judecator care vede zilnic tot felul de cazuri abia s-a abtinut sa nu izbucneasca in lacrimi cand a ascultat povestea baiatului tau si cand a vazut pozele si deci, clar, tu ai fost neindreptatita si nu meriti sa fi la inchisoare, caci tu nu ai gresit cu nimic.

  2. In nicio Biblie nu scrie ca tratamentul se face exclusiv cu rugaciune, mai ales in cazul unor boli grave cum este diabetul.Daca cei doi au ales aceasta cale este, intradevar, omor cu premeditare si isi merita pedeapsa cu varf si indesat.

    Revenind asupra Bibliei, in nenumarate locuri apar situatii in care oameni bolnavi apeleaza la medicina vremurilor in care traiau. Mai mult, se stie despre Sf Apostol si Evanghelist Luca faptul ca era doctor…..

  3. Draga Cel mai bun tata, ai talent la scris. Te felicit! Asta dincolo de drama povestita. Ai face un bine sa scrii un articol si despre eutanasie in special in cazul copilor?

    • Mary, mulțumesc de aprecieri și mulțumesc de idee, e foarte interesantă. Voi scrie, trebuie să mă documentez înainte. Dacă ai niște link-uri utile, te rog să mi le dai. Mersi

Leave a Reply to Roxana Cancel reply

Your email address will not be published.


*