Ar fi păcat să nu vă povestesc cum ne-a fost Crăciunul…

Crăciunul 2017 a fost unul cu adevărat de neuitat pentru familia Zamfir. Sigur, din niște motive pe care nu aveam cum să le anticipăm de dinainte și care, poate, au părut cel puțin stresante la momentul producerii lor, dar acum, pe 28 decembrie, pot spune cu toată inima și cu zâmbetul pe buze că nu cred că vom uita vreodată acest Crăciun…

Totul a început în seara de 22 decembrie când, întorcându-mă cu Mark de la un meci de baschet, le-am propus să ne apucăm să facem bradul. Iulia, venită după o săptămână lungă și obositoare, a zis că nu prea are chef, că mai bine lăsăm pentru a doua azi.
– Nici nu se pune problema! am insistat (Doamne, ce-o fi fost în capul meu!!!?!!!) eu. Trebuie să facem bradul acum!
Așa ă Mark s-a întins pe canapea (nu era în cea mai bună formă), iar eu și cu Iulia am început să întindem pe covorul din sufragerie globurile și brăduții din turtă dulce pe care îi pregătisem pentru brad.

În timp ce eu mă chinuiam să așez luminițele între crengile stufoase ale minunatului nostru pom de Crăciun, Mark s-a întors de la baie, spunând că nu se simte prea bine. Nici nu a încheiat de zis asta că o cascadă de vomă a țâșnit din gura lui fix pe covor și, cum altfel, pe globuri, brăduți și alte ornamente. Măi, oameni buni, au fost două jeturi care au umplut un sfert de covor măricel.
Pe scurt: copilul a făcut o infecție digestivă care a scos tot din el și pe cur și pe gură în acea seară, dar de care a scăpat relativ repede. Nu la fel de repede am reușit eu să scap de covorul plin de vomă, pe care l-am târât până la curățătorie unde m-au anunțat că mai primesc covoare abia după Anul Nou. Așa că acum el, covorul, zace în curte, iar eu mă rog să nu plouă încă vreo săptămână, că în casă nu bag nenorocirea aia, orice ar fi!

Buuuuuun. Trece acest moment deosebit, trece și indigestia lui Mark și iată-ne în seara de Ajun, când ne vin în vizită bunii prieteni D. și C. și ai lor copii, C. și I.
În acea seară, tocmai postasem pe Facebook următorul text: Crăciun Fericit! celor care nu sunt părinți……Pentru părinți, cea mai apreciată urare este: Crăciun liniștit, fără nicio criză de nervi din partea nimănui!

Nouă ne-a ieșit preț de vreo 7 minute. Apoi, pentru ă cei mici se „jucau”, încercând să-și rupă capul unii altora, am început să urlăm, să le spunem că ni se pare inadmisibil ce se întâmplă, că i-am rugat să avem și noi măcar o zi în an cu liniște blablala. Și au înțeles: au continuat să-și rupă capul nestingheriți. Așa că am decis că e un moment prielnic să-și deschidă cadourile….

Mă repet…Măi, oameni buni, când și-ș deschis C. cel mic cadoul și a văzut că primise din partea noastră un Lego s-a pus pe un plâns și pe un vaiet de nu se putea opri. Noi, toți adulții, consternați și incapabili să spunem ceva. El, mititelul, se plimba ca un animal în cușcă, supărat nevoie mare de necazul ce se abătuse asupra lui. Am aflat ulterior că el îi scrisese Moșului o scrisoare cu 18 lucruri pe care și le-ar fi dorit, printre care NU se afla și un Lego. Și când a văzut copilul că din 18!!!….18, bă!!!, n-a primit niciunul, i s-a părut cea mai mare nedreptate. Doamne, scriu și râd singur când îmi amintesc cum alerga la propriu prin casă de supărare, spunând că nu poa’ să creadă că a primit un Lego!!!!

Buuuun…am trecut și peste momentul cadourilor, așa că cei mici și-au reluat joaca de unde o lăsaseră. Adică au continuat să-și rupă capul. Ba, mai mult, C. a găsit la un moment dat un pistol Nerf cu tot cu un glonț și s-a gândit să tragă cu el înspre Mark. Scuze, rectific: înspre capul lui Mark. Noroc că asta a întors puțin capul și a fost nimerit în tâmplă, pentru că altfel nu cred că era foarte bine. Ne-am căcat cu toții pe noi și am făcut ceea ce ar face orice părinte normal la cap: am început să urlăm, să amenințăm, să interzicem anumite jocuri și jucării și uite așa am avut și noi liniște pentru câteva zeci de minute. Nu multe.

Buuuuun….Nu, încă nu s-a terminat. Pe 25 am zis să le facem o vizită bunicilor, la Măcin. Măcin este un oraș mic și mișto din Dobrogea, cu o mare problemă: ca să ajungi la el, trebuie să traversezi Dunărea cu un bac care pare că l-a prins pe cel puțin unul din cei doi regi Carol ai României. Și care traversează la ore fixe, dar mai degrabă nu. Adică ei zic că traversează la ore fixe, dar nu spun ce înțeleg ei prin ore fix. Ceea ce înseamnă că, practic, o bună parte din Crăciunul 2017 ni l-am petrecut pe bac sau așteptând să trecem cu bacul. Ceea ce a fost o experriență în sine. Lungă, plictisitoare și inutilă, dar totuși o experiență.

Gata! Ne-am întors acasă, întregi, liniștiți, bucuroși că, fără să știm cum, am supraviețuit și acestui Crăciun. Ne-am băgat în pat și am adormit până pe la 4 dimineațaa, când D. a început s-o sune pe Iulia să-i spună că C. părea să fi luat infecția digestivă de la Mark. Și nu doar C., dar și I. Și C. mare. Și chiar și ea. A fost Mark al nostru supergeneros, le-a dat la toată familia de i-a julit.

Dar, uite, suntem pe 28, suntem sănătoși (mă rog, unii în convalescență) și putem râde de tot ce ni s-a întâmplat. Și, nu știu cum v-a fost vouă Crăciunul, dar al nostru a fost cu adevărat unul de neuitat și de poveste. Ce fel de poveste? Un horror pe care dacă îl vezi după ceva vreme ți se pare o super comedie.

Sper că și voi ați avut un Crăciun minunat, orice a însemnat asta pentru fiecare!

Stați pe aproape, urmează Anul Nou…

 

Sursa foto: http://bendroth.org/?p=64

2 Comments

  1. Cand eram gravida am zis ca eu Craciunul si sarnatorile de iarna nu mi le petrec asa cum au fost in ultimii ani: conflicte, tensiuni, oboseala, alergatura, reprosuri, priviri nemultumite pt cadouri (nu stiu sa iau cadouri, nu va suparati pe mine… ), momente de barfe si critici si sa ma simt ciudata si regresie la copilarie etc etc. Asa ca avem cadouri luate din timp (1-2 luni inainte, comandate din timp), cadouri simple (anul asta au fost carti la fiecare si cate o cutie de cioco mai speciala), masa de sarbatoare e doar o masa de duminica (ok, am facut salata boeuf si friptura de iepure, dar salata boeuf in lumea robotilor de bucatarie ia fix 1 ora iar fripturi am mai facut la viata mea), brad am facut din noiembrie (avem un artificial de cativa ani, anul trecut l-am impodobit de 2 ori – ce fericit a fost copilul).
    Ba mai mult, de ceva ani ne permitem iarna concedii in tari calde. Apuc sa simt sarbatorile asa cum vreau: cu postul crestinesc terminat in tihna, cu bucuria nasterii lui Iisus, cu odihna si timp alaturi de familie, sanatosi si fericiti si linistiti. Putem purta caciula de Mos si pe plaja.

  2. Buna seara, profit de lectura acestei « povesti » de Craciun ca sa v-o relatez si pe a noastra: ne-am gatit toti 3 (tata, mama si copilul) in seara de ajun, dupa o saptamana obositoare pentru toti si o sambata petrecuta cu pregatirile pentru acea seara, mai ales a 3 platouri cu bucate pe care le-am luat cu noi, plus cadouri, plus 3 schimburi pt copil pentru oooorice eventualitate, plus invatat cantecel pt Mos Craciun = primul pentru cei 2 anisori ai puiutului. Si am ajuns, dupa cateva minute de drum, la gazde primitoare care nu mai conteneau cu laude pentru invitati si, dupa aperitive faaaaaine, dar mancate pe fuga de cei cu copii mici care trebuiau insotiti mai tot timpul cel putin cu privirea, s-a anuntat venirea Mosului: copilul nostru a inceput sa tremure langa mine de cum l-a zarit, mi s-a catarat in brate cu nasul in umarul meu si asa a ramas, mut, minute in sir, in ciuda incercarilor mele de a-l reintegra in atmosfera. Am capitulat si, cu lapticul preparat in graba, am plecat in cautarea unei camere mai retrase, gazdele fiind ocupate cu Mos Craciun. Am intrat in primul dormitor intalnit, cu gand sa petrecem cateva momente linistite si sa ne intoarcem apoi printre ceilalti. Lapticul era savurat fara probleme, totul revenea la normal, cand un jet de voma al puiutului a umplut cuvertura, hainele proprii si pe ale mele, urmat de un al 2-lea jet pentru parchet si, din nou pt cuvertura frumoasa din dormitorul principal am aflat ulterior… Taticul copilului s-a panicat si se tot rastea la mine sa strang mai repede. Noroc de copil linistit care m-a asteptat cateva minute sa curat macar parchetul si sa-l schimb calma daaar, ramanea poala rochiei mele fara solutie pe moment, plus lipsa garantiei ca totul va reveni la normal pentru restul serii in privinta sanatatii lui, asa ca ne-am luat repejor catrafusele, dupa scuzele de rigoare mai ales pentru patul gazdelor si am plecat toti 3 acasa fara platouri, bineinteles, cu burta goala si obrajii dogorind de jena. Copilul a fost culcat fara alte incidente pentru restul noptii, dupa un nou laptic, in patul lui, iar noi, parintii, am ramas cu gandul la bucate zarite cu coada ochiului la petrecerea care continua fara noi. Colac peste pupaza, peste mine a gat gripa in prima zi de Craciun si inca bolesc zdravan azi 28 dec, maine avand musafiri pentru 2 zile 😀 Deci asteptam cu frica Revelionul cu o alta vizita de amploare prevazuta de mult. Si ma intreb cum reusesc altii sa mearga in croaziere sau sa traverseze oceanul cu prunci, fara probleme, asa cum ne relateaza cu zambetul pe buze prieteni buni.

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*