23,931 views

Am fost martorul unei bătăi administrate de o mamă copilului ei, în parc

București, 25 aprilie 2017, într-un parc central.

– Dacă îl mai atingeți o singură dată, chem Serviciile Sociale!
– Ce?
– Dacă vă mai loviți o dată copilul, chem Serviciile Sociale!
– Da’ nu i-am făcut nimic!
– Pentru dumneavoastră faptul ă vă loviți copilul înseamnă nimic?
– Ce, i-am dat un pic peste fund.
– Nu, i-ați tras palme peste față!
– ……
– Deci ați înțeles că dacă îl mai atingeți, chem Serviciile Sociale?
– ……

Am început cu finalul poveștii. Acum hai s-o luăm în ordine cronologică:

Ieri am ieșit cu Mark în parc. Copii mulți, părinți mulți, toată lumea părea relaxată și bucuroasă de vremea frumoasă. M-am așezat pe o bancă și Mark și-a găsit niște prieteni de fotbal.
La un moment dat, aud în partea opusă în care mă uitam în acel moment: JAP! JAP! Și imediat plânsul unui copil. Având în vedere că locuiesc, totuși, într-o capitală de țară membră a Uniunii Europene, ceea ce o califică la statutul de țară civilizată, bănuind ce tocmai s-a întâmplat, îmi spun: N-are cum! Ți s-a părut!
Întorc privirea și văd o mamă care își imobilizase copilul care urla și se zbătea între picioarele ei și, la rândul ei, urla la el:
– ACUM îți ceri scuze sau plecăm acasă!
– Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
– Tu n-auzi! Cere-ți scuze!
– Aaaaaaaaaaaaa!

Am zis că, na, cine știe ce s-o fi întâmplat și să nu mă bag atâta timp cât nu….doar că n-am apucat să-mi termin ideea în gând și femeia i-a tras două smetii copilului peste față! Măi, oameni buni, voi înțelegeți că i-a dat două peste față cu sete? Ziua, în amiaza mare, într-un loc public, l-a lovit suficient de tare încât dacă mi-ar fi tras mie palmele acelea două, nu garantez că nu aș fi lăcrimat. Eu nu știu cum a rezistat copilul? E, de fapt, știu cum: săracul, sigur era “călit” din multe astfel de lovituri primite de-a lungul timpului.
În momentul în care am văzut cum pleacă prima smetie (vor continua să folosesc acest termen, pentru că intensitatea loviturii pur și simplu m-a șocat) m-am ridicat și aproape am fugit spre ea. Între timp, și ea și copilul s-au îndreptat spre banca pe care stăteau. Am ajuns în dreptul băncii unde ea era extrem de nervoasă în continuare și am pornit dialogul:

– Dacă îl mai atingeți o singură dată, chem Serviciile Sociale!
– Ce?
– Dacă vă mai loviți o dată copilul, chem Serviciile Sociale!
– Da’ nu i-am făcut nimic!
– Pentru dumneavoastră faptul ă vă loviți copilul este nimic?
– Ce, i-am dat un pic peste fund.
– Nu, i-ați tras palme peste față!
– ……
– Deci ați înțeles că dacă îl mai atingeți, chem Serviciile Sociale?
– ……

Un lucru foarte important pe care trebuie să-l punctez: femeia respectivă (nu pot s-o numesc doamnă, aș jigni multe alte femei) era o blondă aranjată, coafată, îmbrăcați foarte cool, și ea și copilul. Dacă nu aș considera-o o scorpie ordinară, într-o altă viață v-aș fi spus despre ea că e o femeie drăguță. Cu siguranță din upper class-ul bucureștean, ceea ce mă face să bănuiesc că avea și ceva (poate multă) educație. Deci, cu siguranță, nu un fite cine, ci o persoană, altfel, cu “pretenții”.

Două lucruri m-au frapat foarte, foarte tare:
LIPSA REMUȘCĂRII de pe chipul ei în toată discuția cu mine. Fața ei trăda mirarea și frustrarea că a fost prinsă asupra faptului, ca un elev de gimnaziu prins copiind și care e supărat că a fost prins, nu că știe că a greșit. Femeia nu a dat niciun semn că i-ar fi rușine. Poate și pentru că nu îi era rușine.
INDIFERENȚA tuturor celorlalți părinți. Măi, fraților! Copilul ăla și-a luat mega palme peste față și nimeni nu a simțit nevoia să îi ia apărarea! Unde am ajuns? Cât de bolnavi suntem, încât să ni se pară normală atitudinea asta?

Marele ei noroc (și poate și al meu) este că nu s-a luat cu mine în gură. Când am plecat de lângă ea, eram atât de nervos, de încordat și îmi bătea inima atât de tare, că a lipsit foarte puțin să-i spun și să-i fac niște lucruri pe care nu le pot scrie aici și pe care probabil le-aș fi regretat mai târziu. Uite, și acum când scriu și îmi aduc aminte și revăd în gând smetiile, mă iau nervii ăia mari și mulți.

Dacă aș avea vreo urmă de empatie pentru mamă (dar n-am), ar putea să-mi pară rău (dar nu-mi pare) pentru câtă bătaie probabil că și-a luat și ea, la viața ei. Asta, deși poate explica parțial comportamentul ei, nu îl scuză în niciun fel. Să îți bați copilul că atâta ură și barbarie (credeți-mă, nu exagerez), indiferent că o faci acasă sau altundeva, te descalifică, din punctul meu de vedere, din categoria oamenilor.

Sunt atât de multe de comentat, încât nu știu ce ar trebui să zic mai întâi. Așa că o să zic doar asta: Vă rog eu frumos, nu vă mai bateți copiii! Este o barbarie! Și nimeni, vreodată, nu a învățat sau nu a rămas cu nimic bun dintr-o bătaie. Niciun comportament al vreunui copil nu justifică o reacție atât de disproporționată din partea voastră.

Am scris la început cum că am fi în anul 2017. Sunteți siguri? Că mie mi se pare mai degrabă că suntem cu vreo 100 de ani în urmă. Nu? Așa e, nu. Și nu pot să vă spun cât de trist mi se pare lucrul acesta.

Sursa foto: http://www.kidsstoppress.com/

16 Comments on Am fost martorul unei bătăi administrate de o mamă copilului ei, în parc

  1. Apropo, mame care si corecteaza copiii sunt peste tot, alta este sa i dai copilului o corectie la fund, si alta e sa ti calci copilul in picioare deci aia se poate numi atunci ABUZ, sau cum vazusem intr un parc de distractii, tatal cu copiii la masa erau in jur de 4 copii, din ce am inteles era ziua de nastere a unuia dintre copii, unul dintre copii ii ia o jucarie primita de sarbatorit, sarbatoritul nervos ca tatal lui nu face nimic isi ia TATAL la palme,cele intamplate s au petrecut in GERMANIA, deci sa inteleg ca CEL MAI BN NOI CA PARINTI TREB SA TACEM IN FAȚA ODRAZLELOR NOASTRE SI AMENINTATI CU PROTECTIA COPILULUI INCLUSIV DE PROPRII NOSTRI COPII PT CA ,, EI AU DREPTURI IAR EI NU AU NICI O OBLIGATIE FAȚA DE PARINTI, CA DOAR DEEE, DA I IN COLO DE PARINTI PROSTI, FRUMOS DEJA VAD NOUA GENERATIE PLINA DE IMPERTINENTA CARE NICI DE RUSINE NU MAI STIE! TE INJURA INCLUSIV DACA II FC OBSERVATIE! TINETI O TOT ASA PARINTI SI EDUCATI VA COPIII LIBER SA FACA CE VOR EI SI APOI SA NU VA PLANGETI! SPOR LA EDUCAT !

  2. Din pacate, eu vad des cazuri de agresiune verbala sau fizica la locurile de joaca. De la tipete si amenintari la acele ‘atingeri’ deja discutate si chiar pumni si picioare (da!!)
    Sincer, am observat ca daca am intervenit frumos si politicos, mai rau am enervat parintele/bunicul si sunt sigura ca mai tarziu tot pe copil isi varsa nervii. E foarte greu de gestionat situatia, nici nu stii cum sa reactionezi si cum e mai bine.
    Eu sunt uimita cand aflu ca majoritatea prietenilor/colegilor nostri isi bat copiii… si vorbim despre persoane educate, care au pus mana chiar si pe carti de parenting.
    Felicitari pentru reactie!

    • Eu sunt de părere că orice fel de intervenție (sigur, în limite normale și nu copiind acel comportament) este mai bună decât nicio intervenție. Poate, încet, încet ajung și ei să realizeze că greșesc.

  3. Faza cu poza pusa pe fb, e degeaba.in scris reacționează toti, dar cu fapta nimeni.parerea mea e ca trebuia chemata politia.mai sunt si copii care datorita educatiei mai merita “atinsi” dar ganditi-va si pe partea asta, daca unor parinti li se ia copii de langa ei pt simplu fapt ca isi mai iau cate o palma, apoi ce va fi de acei copiii?

    • Oana, suntem la poluri opuse pe această temă: niciun copil nu merită “atins” indiferent. INDIFERENT! Și nu, nu cred că ar trebui luat copilul de lângă părinte la prima palmă, poate nici la a doua. Dar dacă este un comportament care se tot repetă, cineva trebuie să intervină.

  4. De cand sunt mama, daca sunt partasa unor scene de acest gen, ma ia cu stari de rau de furie de greata. Recent, am vazut o bunica ce isi ameninta nepoata. Nu stiu daca a si lovit-o cu nuiaua rupta din copac (avea si mugurii infloriti) fiindca atat cat am asistat eu, nu s-a intamplat, dar cert este ca fetita de vreo 8-9 ani plangea si racnea. Bunica o certa: nu iti este rusine, nesimtit-o. Am abordat-o pe bunica si i-am spus ca nu face bine, ca orice s-ar fi intamplat nu asta e rezolvarea, dar din pacate primitivitatea dansei a facut-o sa ma certe si pe mine “doamna dar de ce nu iti vezi tu de treburile tale?”
    Dupa ce vizibil era jenata ca s-au oprit strainii, jenata ca o vede pe ea lumea nu jenata ca isi loveste nepoata, a incetat. Am plecat si dupa vreo 2-3 minute am auzit din nou fetita racnind. Nu am mai facut nimic fiindca deja eram destul de departe. Mi-a parut rau.

    • Asta într-adevăr mi se pare siderant: să fie supărată că o vede cineva, nu că ce face ea e în neregulă. Da, cred că ar trebui să luăm atitudine chiar și la răcnete, poate așa reușim să oprim lovirea.

  5. Copiii batuti pe strada sunt batuti mereu acasa. Pana se invata si cred ca e normal. Isi vor bate si ei copiii cand ii vor avea spunand ca e bine, e normal, ca asa a fost educat si el si uite ce mare si frumos e acum. Va amintiti cum au iesit oamenii cu gramada in strada sa demonstreze pentru inapoierea copiilor familiei de pocaiti din Norvegia, luati de autoritati pentru ca erau batuti? Atunci s-au adus public argumente in favoarea bataii date de parinti copiilor lor. S-a spus ca fiecare popor are caracteristicile lui iar in familia traditionala romaneasca copiii e nevoie sa fie batuti pentru ca nu se compara temperamentul copiilor nordici care sunt linistiti cu cel al copiilor balcanici ce trebuie batuti. S-a mai spus atunci ca si in Biblie scrie undeva ca e bine sa-ti bati copiii daca trebuie. Atunci a vazut toata Europa ce popor primitiv suntem. Aveti copil mic si sunteti sensibil la scene ca cea despre care ati scris. Sunteti de asemenea un om cu gandire moderna care stie ca bataia nu face decat sa umileasca copilul, il face sa nu mai puna intrebari, sa nu mai ceara nimic, sa execute orice i se cere fie ca-i place sau nu. Bataia arata copilului cat de neputincios e in fata adultilor. Dupa un timp copilul se resemneaza. Asta se numeste dresaj. Dar ati omis ceva si anume ca o mare parte din populatie crede in “valorile familiei traditionale romanesti”.

    • Aveți dreptate în tot ceea ce spuneți. Da, în unele chestii (ok, în multe chestii) suntem încă la nivel de mijlocul sec. XX c societare, așa mi se pare. A, și vă rog, nu mă stârniți cu familia tradițională și cu ce scrie în Biblie.

    • Vreau sa atrag atentia dl. Cristian Andronache asupra proastei informari despre cazul familiei “de pocaiti” la care face referire dar si asupra concluziilor la care a ajuns dumnealui studiind Biblia si familia traditionala!!!
      In primul rand intraga lume a protestat impotriva nedreptatii si abuzului Serviciului de Protectie al Copilului care se grabesc sa destrame familii fara a oferi dreptul la replica si la aparare parintilor! Deci ca sa se inteleaga,PT ASTA S-A PROTESTAT! Nimeni nu qa luat apararea batailor sau corectiilor pe care le-au primit acei copii! Este inuman sa iei copiii din sanul familiei,inclusiv un bebelus de cateva luni alaptat,si sa incepi deja procedurile de dare spre adoptie fara a tine cont de prezumtia de nevinovatie si fara a da parintilor nici o posibilitate de a se apara! A nu se intelege gresit,nu sustin sub nici o forma violenta,corectiile sau orice act de abuz asupra copiilor sau a oricui altcuiva,DAR pedeapsa trebuie sa fie pe masura faptei! Nu tai si spanzuri pt niste palme la fund!Se pot da avertismente,sanctiuni si daca comportamentul persista se pot aplica masuri mai dure!
      In al doilea rand in Biblie nu scrie nicaieri ca e bine sa-ti bati copiii,totul tine de perceptie si de nivelul fiecaruia de a intelege cele citite!
      Si nu in ultimul rand,incetati sa catalogati Romania drept inapoiata sau primitiva pt ca isi bate copiii! Acest lucru se intampla peste tot in lume,dar asa au unii romani un dar de a sublinia ca “doar la noi” se intampla unele chestii!!!Diferenta este in Serviciul de Protectie al Copilului care chiar isi face treaba in unele tari…din pacate nu si la noi! Apropo de asta,nu cred ca s-ar fi rezolvat ceva daca sunati la ei in situatia de mai sus…poate doar inregistrat si facut public,cum zicea cineva mai sus.Poate…

      • Sunt perfect de acord cu afirmatia ca la noi Protectia Copilului nu isi face treaba. Aceasta institutie este doar pe hartie si nu protejeasca deloc copiii, indiferent de situatia acestora (abuzati, abandonati, etc.). Pot sa dau multe exemple in acest sens. Trebuie impusa o legislatie mai clara si dura pentru portejarea copiilor, care sa fie repectata si aplicata de personalul de acolo..

  6. Nu știu cât de tare a speriat-o treaba cu serviciile sociale. Cred că mai mult ar fi speriat-o să-i faci o poză și s-o faci virală pe Facebook.

    Trist să văd că lucrurile astea încă se mai întâmplă în ‘upper class’-ul bucureștean.

    • Primul impuls a fost să fac ceva. Abia apoi m-am gândit că poate trebuia s-o filmez, dar nu: mi s-a părut mai important să fac ceva. După, nu știu, mi s-a părut anormal, nu știu de ce.

      • Daca inteleg corect: dupa momemt ti s-a parut anormal sa te implici in situatie?
        De ce intreb: acum vreo doua luni, la statia de metrou de la Piata Victoriei o matahala la aproximativ 2m si 140kg ii dadea palme si rucsacuri in cap unei fetite de cam 6-7 ani. Cand am vazut m-au apucat “dracii superiori” si in toata lumea aia multa care trecea pasiva am strigat la el sa se opreasca. S-a oprit siderat si m-a luat pe mine la injuraturi. Nevermind zic. Macar pentru moment copilul scapase. Eram cu ambii mei copii, ăl mare de 3 ani de mana si ăl mic de nici un an, in marsupiu. Nea Matahala, continua sa ma injure pe mjne dar era ok ca se potolea usor si a mică scapase de bataie.
        Apoi ăl mare al meu ma tot intreba ce se intampla si departandu-ne de loc i-am explicat cat am putut. Cert e ca am ramas o o amintire tare stranie a momentului si acum a ajuns sa mi se pare ca eu am fost anormala ca am intervenit, nu nea Ăla care batea copilul.
        A ne intelege, nenea (ca “domnul”, nu e potrivit) era si el bine imbracat si spalat, genul tau de upper class.
        Pe ce lume traim…

        • Mi s-a părut normal să intervin când am văzut că l-a lovit, nu și când urla la el. Acum când mă gândesc și știind ce a urmat, ar fi trebuit să intervin mai repede.
          Bravo ție că ai făcut ceva atunci.

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*